1 J † Inceputul anului bisericesc; † Sf. Cuv. Dionisie Exiguul (cel Smerit); †  Sf. Cuv. Simeon Stalpnicul; Sf. 40 de Mucenite din Adrianopol (Te Deum)

1-j-e280a0-inceputul-anului-bisericesc

Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 1 septembrie:

1. Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul s-a nascut in Scythia Minor, Dobrogea de astazi, in jurul anului 465. A intrat intr-o manastire dobrogeana inca din copilarie, dar datorita formatiei sale duhovnicesti si teologice deosebite, a fost chemat la Roma de Papa Ghelasie (492-496). Aici a fost inchinoviat la Manastirea "Sfanta Anastasia", ctitoria Sfantului Imparat Constantin cel Mare. A primit insarcinarea de a se ocupa de arhiva Cancelariei Pontificale, reorganizand-o si devenind noul ei fondator. Despre smeritul monah straroman, Casiodor ofera o caracterizare de o frumusete greu egalabila: "A fost in zilele noastre calugarul Dionisie, scit de neam, dar dupa caracter cu totul roman, foarte invatat in amandoua limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care il invatase in Cartile Domnului. A cercetat Scripturile cu o ravna atat de mare si le-a inteles astfel incat ori de unde ar fi fost intrebat avea raspunsul pregatit, dandu-l fara nici o intarziere. (...) In el era multa simplitate impreuna cu intelepciune, smerenie impreuna cu invatatura, moderatie impreuna cu talentul de a vorbi, incat se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urma slujitori, desi era vrednic, fara indoiala, de societatea regilor. (...) El se folosea cu o pricepere atat de mare de latina si de greaca, incat orice carti grecesti lua in maini, le traducea fara poticnire in latineste si, la fel, pe cele latinesti le citea pe greceste, incat credeai ca aceasta este scrisa asa cum pronunta gura lui cu o iuteala nestavilita. Este lung sa spun cu de-amanuntul toate despre acel barbat care intre celelalte virtuti este dovedit ca a avut si acest lucru admirabil, anume ca desi se daruise lui Dumnezeu in intregime, nu refuza sa ia parte la intalniri cu oameni de lume. Era de o castitate rara, desi vedea zilnic sotiile altora; bland, desi manat de firea patimasa a celor maniosi". Sfarsitul vietii a fost in anul 545 in localitatea italiana Vivarium. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 8 iulie 2008 l-a trecut in randul Sfintilor cu data de praznuire 1 septembrie. Cea mai importanta realizarea a Sfantului Dionisie Exiguul este datarea cronologiei crestine incepand cu Nasterea Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos.

2.Cuviosul Simeon s-a nascut, spre sfarsitul veacului al IV-lea, intr-un sat ce se numea Sisan, la hotarul dintre Siria si Cilicia, ca fiu al unor parinti crestini, Susotion si Marta, si de mic copil pastea oile tatalui sau. Pe cand avea 13 ani, intr-o vreme de iarna, cand oile, din pricina zapezilor mari, n-au fost scoase la pasune, fericitul copil a intrat in biserica, impreuna cu parintii sai, fiind Duminica, si a auzit din Sfanta Evanghelie cuvintele Domnului prin care fericeste pe cei saraci, pe cei blanzi, pe cei curati cu inima si a intrebat pe un cinstit batran: Ce sunt cuvintele acestea? . Iar batranul, fiind calauzit de Duhul Sfant, i-a descoperit calea cea duhovniceasca a vietii, adica urmarea lui Hristos in curatie si infranare, in lepadarea de lume si in slujba rugaciunii si a dragostei de Dumnezeu si de semeni, calea cea stramta a impacarii, care duce la fericita implinire a vietii de aici si de dincolo de moarte. Deci, samanta cuvantului cazand in pamant bun, a inflorit indata in el dorinta de a trai dupa cuvantul Evangheliei si, fara sa se mai intoarca acasa, a intrat intr-o manastire, la loc singuratic, numita ,,Mandra , adica ,,Ograda , fiind primit de staretul Timotei, dupa sapte zile de asteptare la portile manastirii. In scurta vreme a invatat pe de rost toata Psaltirea, cum se cerea celor ce voiau sa fie calugari, si a deprins usor toata pravila manastirii, incat, dupa doi ani, Cuviosul Simeon, simtind nevoia unor osteneli calugaresti mai grele, a primit sfatul staretului sau sa mearga intr-o manastire cu pravila mai aspra, ca sa nu descurajeze pe fratii cei neputinciosi. Şi asa a intrat fericitul in manastirea cu viata mai aspra de la Teleda, in apropiere de Antiohia, sub povatuirea marelui staret Eliodor. Dar si aici, fericitul intrecea nevointele tuturor, incat a fost sfatuit sa duca o viata de pustnic. Drept aceea, slujitorul lui Dumnezeu s-a linistit intr-o pustie, la poalele muntelui Telanis, unde a aflat o chilie mica, si s-a nevoit acolo timp de trei ani. Acolo s-a supus pe sine la incercare cu un post de 40 de zile, ca Moise si ca Ilie si ca Insusi Domnul nostru. Şi-l ruga Cuviosul pe batranul Vlasos, indrumatorul sau duhovnicesc, sa-i astupe usa chiliei, ca sa stea fara mancare in vremea celor 40 de zile. Dar acesta nu s-a invoit decat dupa ce i-a pus in chilie zece paini si un urcior cu apa, ca, de va avea nevoie, sa guste si sa se intareasca; si asa i-a astupat usa. Şi trecand 40 de zile, s-a intors Vlasos si, deschizand usa, l-a aflat pe Simeon la pamant, zacand ca un mort, iar painea si apa neatinse. Şi, luand un burete, i-a spalat si i-a racorit gura lui, rasufland putin Cuviosul. Apoi l-a impartasit cu Sfintele Taine, dupa care, primind putina hrana usoara, s-a intarit. Şi acest dar de infranare il spunea Vlasos multor frati, ca pe un lucru de folos. Iar Cuviosul, de atunci, in toti anii, in Postul cel mare, asa postea, 20 de zile rugandu-se neincetat in picioare, iar 20 de zile sezand de osteneala.

Şi, ducandu-se vestea despre el, ca primise darul tamaduirii bolilor, multime de oameni alerga la el, unii cu bolnavii lor, altii de necazuri si de ispite fiind cuprinsi, si nimeni nu se intorcea nemiluit, ci primea, unul tamaduire, altul mangaiere, altul un ajutor de folos, si cu bucurie se duceau la casele lor. Şi puteai sa vezi ca raurile de pretutindeni, adunandu-se felurimi de popoare, de semintii si de limbi: ismaeliteni si persi, armeni si ivireni, britani, gali si italieni, crestini si pagani, luand binecuvantare de la el. Şi, tulburat fiind fericitul de o cinstire ca aceasta si de neodihna, a aflat un chip strain de a scapa de impresurarile omenesti: s-a gandit sa-si zideasca un stalp. Deci, a zidit stalpul si pe el o chilioara stramta si, acolo suindu-se, vietuia in post si rugaciune, devenind intaiul stalpnic. Şi era acel stalp inalt ca de trei metri si jumatate, iar mai pe urma si-a zidit Sfantul alti stalpi si mai inalti, dintre care cel din urma, pe care s-a nevoit in ultimii 30 de ani ai vietii sale, avea inaltimea de 16 metri, ceea ce arata vietuirea lui, mai mult cereasca decat pamanteasca. Şi asa vietuia, fiind udat de ploaie, ars de zaduf si inghetand de frig. Şi vorbea poporului de doua ori pe zi; iar hrana lui era lintea muiata si, ca bautura, apa.

Şi auzind parintii din pustie, se minunau de neobisnuita lui vietuire. Şi au trimis la el ca sa vada ce duh locuieste in el, zicand: Pentru ce nu mergi pe calea parintilor, ci alta cale noua ai aflat? Deci, pogoara-te de pe stalp si urmeaza vietii pustnicilor . Şi parintii pustnici i-au invatat pe trimisi ca, de se va arata nesupus, cu sila sa-l traga jos de pe stalp, iar de va asculta si de va voi singur sa se pogoare, sa-l lase pe el si sa stea asa cum a inceput, cunoscand ca este de la Dumnezeu. Deci, ajungand trimisii soborului sfintilor pustnici si spunandu-i hotararea lor, el indata a pasit cu piciorul pe scara, vrand sa coboare. Dar trimisii strigara: Nu cobori, sfinte parinte, ci vietuieste precum ai inceput. Acum stim ca lucrul tau este de la Dumnezeu, care de folos sa-ti fie pana la sfarsit .

Puterea cuvintelor lui, asprimea vietii lui si stralucirea minunilor lui, marea lui iubire fata de oamenii aflati in suferinta si intelepciunea lui au intors la Dumnezeu un mare numar de necredinciosi. Imparatii Teodosie cel Tanar (408-450) si Leon cel Mare (457-474) ii cereau sfatul si rugaciunile, iar imparatul Marcian (450-457) a imbracat haine de rand, ca sa-l poata auzi mai bine. Cu sfatul sau, imparateasa Eudoxia s-a lepadat de ratacirea monofizita, iar Cuviosul foarte minunat a fost pentru toti oamenii din vremea lui.

Şi asa a trait Sfantul Simeon pana in anul 459, cand Domnul l-a chemat la El. Sfantul sau trup, inconjurat de multimi nenumarate de oameni, a fost dus in Antiohia, unde a savarsit multe minuni, iar la anul 467, binecredinciosul imparat Leon cel Mare, la sfatul Cuviosului Daniil Stalpnicul, i-a mutat moastele la Constantinopol, unde a zidit in numele Sfantului Simeon o preafrumoasa biserica.

Astazi, parti din moastele sale se gasesc astazi la Manastirile Hilandar si Sfantul Pantelimon, din Muntele Athos, iar in tara noastra la Catedrala din Constanta, la biserica Sfanta Vineri-Pajura din Bucuresti, si in alte sfinte locasuri.

Pentru rugaciunile Cuviosului Tau Simeon Stalpnicul, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

3. Anul nou bisericesc in urma hotararii celor 318 Sfinti Parinti participanti la Sinodul I de la Niceea din anul 325 pe considerentul ca inceputul activitatii de propovaduire a Evangheliei de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a facut la inceputul aceste luni, deoarece dupa calendarul iudaic intrarea in sinagoga din Nazaret a Mantuitorul dupa intoarcerea din pustia Carantaniei s-a facut in luna a saptea, numita Tisri care corespunde in calendarul nostru lunii septembrie.

[gallery-j]img/9635[/gallery-j]

The post 1 J † Inceputul anului bisericesc; † Sf. Cuv. Dionisie Exiguul (cel Smerit); †  Sf. Cuv. Simeon Stalpnicul; Sf. 40 de Mucenite din Adrianopol (Te Deum) appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1282

Id: 61031

Data: Sep 1, 2016

Imagine:

Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).