Sfantul Mare Mucenic Mina era egiptean de neam, de loc din cetatea Nichios, aproape de Memfis. El a trait in vremea imparatilor Diocletian si Maximian (284-305). Tatal sau se numea Eudoxie si era fiul guvernatorului Pludianes. Desi era fiu de guvernator, Eudoxie era cunoscut pentru virtutea si bunatatea sa. Mama Sfantului Mina se numea Eufimia, femeie credincioasa care-si petrecea timpul in rugaciune si fapte bune. Adesea postea pana seara. Gasea mereu prilejul sa faca milostenie celor sarmani: bolnavilor, orfanilor, vaduvelor si strainilor. Era insa stearpa, si de aceea se ruga adesea cu multa osardie pentru nasterea unui fiu. Odata, cu ochii plini de lacrimi s-a rugat mai staruitor sa aiba macar un copil. Ajungand in fata icoanei Maicii Domnului, si continuandu-si cu umilinta rugaciunea pentru nasterea de fii, a auzit vocea Pruncului Iisus spunand: Amin . Intr-adevar, Dumnezeu le-a implinit rugaciunea si asa au avut un fiu care s-a nascut in anul 285, primind numele de Mina. Ziua nasterii Sfantului Mucenic Mina a fost o zi de mare bucurie. Atunci, tatal sau a poruncit eliberarea unora dintre cei robiti si a sporit milostenia fata de orfani si de vaduve.

Sfantul Mina a avut parte de o aleasa educatie, iar parintii au avut grija sa-l indrume si in dobandirea virtutilor crestine. De mic, dorea sa se roage, sa mearga la biserica; ii placea sa citeasca Sfanta Scriptura si, ca un dar deosebit de la Dumnezeu, se ruga continuu. Avea mereu in minte cuvintele din Sfanta Scriptura: Rugati-va neincetat! (1 Tesaloniceni 5, 17).

Dar, pe cand avea 11 ani, tatal sau a murit departe de casa, trimis ca guvernator intr-o provincie africana. In anul 299 a murit si mama sa, insa, datorita credintei in Hristos, Sfantul se mangaia cu gandul ca ei sunt la Dumnezeu si ca se roaga pentru el. Mostenise de la parinti nu doar o mare avere, ci si o mare bogatie duhovniceasca. Asadar, si el urma milostenia parintilor cu aceiasi darnicie, desi era foarte tanar.

Dupa anul 300, in urma unui decret imperial, prin care tinerii din provincii erau recrutati pentru serviciul militar, si tanarul Mina a mers ca ostas in armata romana, in cohorta tribunului Firmilian. Mina era un ostas puternic, curajos dar si plin de har. Datorita bunatatii sale, era iubit de toti. In scurta vreme tribunul Firmilian il numeste adjunctul sau, aflandu-se cu armata in tinutul Cotieon din provincia Frigia, in Asia Mica.

In acea vreme, insa, imparatii de la Roma au dat legi impotriva crestinilor, decrete de persecutie si mai aspre, in toate provinciile imperiului crestinii fiind siliti sa se inchine zeilor pagani. In asemenea imprejurari, ofiterul Mina s-a hotarat sa-si imparta averea si sa se retraga in pustiu. Aici, a vietuit in post si in rugaciune cinci ani, primind har de la Dumnezeu si puterea de a face minuni. El imblanzea fiarele salbatice cu puterea rugaciunii si se apropia de serpii veninosi fara teama de moarte.

Primind vestire de la Dumnezeu sa mearga la propovaduire si la mucenicie, Sfantul Mina s-a rugat Domnului sa-l intareasca, sa-l lumineze si sa-l ocroteasca. De atunci, s-a intarit cu gandul ca Dumnezeu il doreste ca marturisitor si Mucenic. Odata, in rugaciune, a auzit un glas ceresc zicandu-i: Binecuvantat esti Mina, ca ai fost chemat din tinerete la dreapta credinta. Vei primi in numele Sfintei Treimi pentru Care te lupti, trei cununi vesnice: una pentru feciorie, una pentru pustnicie si a treia pentru mucenicie. Oameni din toate popoarele te vor cinsti, iar tu vei primi marirea vesnica in Imparatia Mea .

La auzul acestor cuvinte, Sfantul Mina a fost insufletit de Duhul Sfant si o mare bucurie l-a cuprins. Dragostea de Dumnezeu l-a facut sa paraseasca pustiul si sa mearga in lume, propovaduind legea lui Hristos din loc in loc, si curatindu-si sufletul cu postul si rugaciunea. Asa a revenit si in cetatea Cotieon din Frigia, unde altadata avea cinstea si rangul de ofiter roman. Pe atunci, oastea era condusa de dregatorul Arghirisc, iar capetenie a cetatii era un anume Pir.

Ivindu-se prilejul unui mare praznic in cetate, la care era adunat mult popor, pentru jocurile care se desfasurau in cinstea zeilor, Sfantul Mina, aprins fiind de ravna pentru Hristos, a stat la loc inalt, de unde putea fi vazut, si de acolo propovaduia cu multa indrazneala pe Hristos, singurul, adevaratul Dumnezeu. Chiar a grait catre cei adunati: Aflatu-m-am celor care nu ma cauta, aratatu-m-am celor care nu intreaba de mine .

Toti priveau catre el, deoarece fata ii stralucea si curajul lui era nemasurat. Cativa ostasi l-au recunoscut pe fostul ofiter Mina din oastea condusa de tribunul Firmilian.

Conducatorul cetatii l-a chemat si l-a intrebat pentru ce parasise oastea, si mai ales, pentru ce marturisea credinta in Hristos, stiind de asprele pedepse pentru cei care nu li se inchina zeilor.

Atunci, Sfantul i-a raspuns ca este robul al lui Iisus Hristos, ostas al Dumnezeului Celui adevarat, Care imparateste in cer si pe pamant.

Auzind acestea, mai-marele cetatii a poruncit ca Sfantul sa fie pus in lanturi si inchis in temnita. A fost apoi indemnat sa se lepede de Hristos, dar Sfantul a ramas statornic in marturisirea credintei, desi l-au supus la chinuri groaznice: a fost batut crunt cu vine de bou si strujit cu unghii de fier, i-au fost frecate ranile cu par aspru; a fost apoi ars cu torte pana cand i s-au ivit oasele.

Un anume Eliodor, care privea la chinurile Sfantului, a strigat catre calai: Acesti crestini se bucura sa fie chinuiti, ca moartea pentru ei este mai de pret decat viata . Atunci, cei care l-au chinuit, vazand ca toate felurile de chinuri nu folosesc la nimic, l-au trimis la guvernator. Acesta supunandu-l la alte multe chinuri, a poruncit sa fie taiat cu un fierastrau. Dar fierastraul s-a indoit ca ceara incalzita. Şi aici, Sfantul Mina a simtit mana ocrotitoare a Mantuitorului Hristos, Care i Se aratase in temnita si Care l-a intarit si i-a tamaduit ranile. In cele din urma, guvernatorul si capeteniile au hotarat sa i se taie capul. Asa s-a incheiat mucenicia Sfantului, in timpul domniei celor mai cruzi imparati persecutori, Diocletian si Maximian, luand de la Dumnezeu cununa muceniciei, in anul 309.

Soldatii au aprins un foc mare pentru a fi ars trupul Sfantului, dar acesta a ramas neatins de foc. Cativa credinciosi au reusit apoi sa ia trupul Sfantului, l-au infasurat intr-un giulgiu, l-au dus in Egipt si l-au ingropat cu multa grija si evlavie.

Asa a vrut Dumnezeu sa fie cinstite moastele sale, din care o mica parte, peste vremuri, a ajuns la biserica Sfantul Mina din Bucuresti, unde se afla si o icoana facatoare de minuni a Mucenicului.

Minunile savarsite de Sfantul Mare Mucenic Mina au fost consemnate de patriarhul Timotei al Alexandriei (380-385) si, datorita acestora, Sfantul este socotit ocrotitorul celor pagubiti.

Pentru rugaciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

[gallery-j]2016/stiri/02_februarie/08/g/11[/gallery-j]

The post 11 V Sf. Mc. Mina, Victor si Vichentie; Sf. Mc. Ștefaniada; Sf. Cuv. Teodor Studitul appeared first on Basilica.ro.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1028

Id: 61334

Data: Nov 11, 2016

Imagine: