1. In vremea zidirii Schitului Romanesc Prodromu, in Sfantul Munte Athos, primul staret, ieroschimonahul Nifon, plin de ravna duhovniceasca si dragoste catre Maica Domnului, se gandea in ce chip ar putea dobandi o sfanta icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni, care sa fie spre mangaiere fratimii si a inchinatorilor, si totodata ocrotitoare acestei noi obsti monahale, precum se afla si la celelalte sfinte mari locasuri din Sfantul Munte.

Şi fiindca alt mijloc nu era, a alergat cu fierbinti lacrimi catre insasi Maica Domnului si preaiubitul ei Fiu, dulcele Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru, cerand mila si ajutorul Sau, ca zugravind o icoana noua a Maicii Domnului, sa o proslaveasca prin faceri de minuni.

In anul 1863, pentru neaparatele trebuinte ale Sfintei Manastiri, mergand in Romania, Parintele Nifon, insotit de Parintele Nectarie Ieroschimonahul, si ajungand in Iasi, unde a stat mai mult timp, nu inceta cercetand vreun bun zugrav, care ar fi primit sa zugraveasca icoana Maicii Domnului, in conditiile pe care le dorea: cu post si rugaciune.

In sfarsit, din Pronia lui Dumnezeu, Care hotarase ca sfantul nou locas romanesc sa fie inzestrat cu un nepretuit odor sfant, cu aceasta sfanta, preastralucita si neasemanata icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni, plina de har si de toata frumusetea, protectoarea si de grija purtatoarea noastra, a aflat de un batran si bun zugrav roman, anume Iordache Nicolau din orasul Iasi, cu care intra in vorba pentru zugravirea icoanei Maicii Domnului, aratandu‑i si conditiile urmatoare: sa zugraveasca Icoana Maicii Domnului, cu Domnul Iisus Hristos prunc in brate pe stanga, cat va putea mai bine si mai frumos, in marime de 1 m si 10 cm, pe scandura de lemn de tei; si in tot timpul cat va lucra, sa faca rugaciune catre Maica Domnului, citind Acatistul sau Paraclisul in toate zilele, si sa nu manance, nici sa bea mai inainte de lucru, iar dupa mancare sa nu mai lucreze, si sa se pazeasca in curatenie trupeasca pana la terminare, sa fie marturisit la duhovnic si sa nu aiba cearta si vrajba cu nimeni.

Evlaviosul zugrav primi cu bucurie zisele conditii, dar se umilea, zicand ca-i tremura mainile de batranete si ca nu mai poate zugravi asa bine si curat ca altadata; Parintii il incurajau insa sa aiba credinta si sa se sileasca, pentru ca-i va ajuta Maica Domnului. Şi asa, bunul si cucernicul batran zugrav a inceput cu multa evlavie a lucra frumos si cu buna sporire, astfel ca, in catva timp, a terminat vesmintele si celelalte parti ale icoanei, lasand ca Sfintele Fete sa le faca pe urma, dupa cum era obiceiul lui. Dupa ce a terminat de zugravit, cum s-a priceput mai bine, vesmintele si campul, a inceput a lucra la Sfintele Fete a Maicii Domnului si a lui Dumnezeu Pruncul, Domnul Iisus Hristos, silindu-se cu toata daruirea ca sa le faca pe cat va putea mai bine; insa in ziua aceea, dupa multa osteneala, il apuca seara fara vreo izbanda, si astfel lasa lucrul mahnit.

A doua zi, plin de zel, se apuca de dimineata a lucra cu toata silinta, ca doar ar putea reusi sa indrepte Sfintele Fete si sa le termine; caci ardea cu sufletul de dragostea duhovniceasca pe care avea sa vada Sfanta Icoana facuta asa precum doreau si Parintii. Dar, cu toata osteneala lui si cu tot zelul ce avea, lucrul iesea dimpotriva; ca nu numai ca n-a putut sa le indrepte, ci si mai rau le-a schimonosit, incat au ramas cu totul fara de chip, strambe si urate, iesite din cuviincioasele masuri, avand o infatisare intru totul neplacuta.

Vazand bietul zugrav ca dupa atata osteneala, trecandu-i mai toata ziua, n-a putut face nimic, se mahni din adancul inimii si, nepricepandu-se ce sa mai faca, inceta de a mai lucra, vaitandu-se in sine si zicand: Pacat de osteneala mea si de postul pe care l-am suferit atatea zile, in zadar lucrand fara niciun folos duhovnicesc la aceasta icoana! Dumnezeu sa ma ierte, nu stiu, poate nu este vointa Maicii Domnului sa fac eu icoana aceasta, pe care cu atata evlavie o cere Parintele Nifon; nu stiu ce sa zic! Ca eu cu rugaciuni si post, cu toata osteneala si dragostea, de atata timp ma muncesc si nu pot face nimic! De atata vreme ma ostenesc sa indrept Sfintele Fete, si parca mi-am iesit din minte, caci mai rau le-am mazgalit; ori ca mi-am uitat mestesugul…

Pe de alta parte, Parintele Nifon, arzand cu dorul sa vada Sfanta Icoana terminata, se duse in ziua aceea, impreuna cu Parintele Nectarie, sa vada cum lucreaza zugravul la icoana, daca o face bine si frumoasa, si gasi pe zugrav mahnit, ca nu putea ispravi nimic; si vazand icoana, ramasera intristati si in mirare, socotind in sine, ca niste oameni, ca nu este voia lui Dumnezeu si a Maicii Domnului ca Sfantul nou Locas Romanesc Prodromu sa se intareasca prin aceasta Sfanta Icoana si sa aiba un dar si mangaiere duhovniceasca si ocrotire pentru cei ce cu frica lui Dumnezeu si cu dragoste se vor nevoi intr-insul, precum si ajutor si rasplatire binefacatorilor si miluitorilor lui. Insa Maica Domnului pregatea un mai mare dar si mangaiere decat socoteau ei; caci cerea cu umilinta mila lui Dumnezeu.

Apoi le povesti si batranul zugrav ce a suferit si cata osteneala si-a dat, ca sa poata face o lucrare buna si placuta, si cum n-a putut reusi intru nimic. Parintii il mai incurajara insa cu cuvinte duhovnicesti, ca sa nu-si piarda evlavia, ci sa mai incerce o data a indrepta si savarsi Sfintele Fete; si de nu va putea face nimic, sa o lase asa precum va iesi, ca ,,noi, zice, iti vom plati osteneala si o vom lua; mai roaga-te si dumneata cu fierbinteala, ca sa-ti ajute Maica Domnului sa ispravesti bine si frumos .

Se intamplase sa vina acolo si Parintele Grigorie Ieromonahul, ucenicul Preasfintitului Arhiereu Nil Pentapoleos din Sfantul Munte, si, vazand icoana in asa stare, zise: Pacat de osteneala si cheltuiala ce faceti cu aceasta icoana. Ce, voiti sa o duceti la Sfantul Munte? Dar nu gasiti acolo zugravi mai buni, sa faceti o icoana frumoasa, cum se cuvine si dupa cum doriti?! .

Parintii ii raspunsera ca nu pot lasa pe zugrav in paguba, ci ca, platindu-i acestuia ce se intelesesera, o vor darui la vreo biserica saraca din Iasi.

Dupa aceea, Parintii au plecat la Metoc, iar zugravul a acoperit icoana cu o panza curata si, incuind cu cheia usa camerei unde lucra, s-a retras foarte mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, ci tot inchinandu‑se sa-i lumineze Dumnezeu mintea si rugandu-se sa-i ajute a termina frumos Fetele Sfintei Icoane.

A doua zi, sculandu-se mai de dimineata si luand cheia, a deschis usa camerei unde lucra Sfanta Icoana si a inceput a pregati cele trebuincioase pentru zugravit, avand multa dorinta si ravna sa se apuce de lucru; si, facand cateva metanii, se inchina si se ruga Maicii Domnului sa-i ajute.

Şi asa, mergand sa inceapa lucrul, a ridicat panza de pe Sfanta Icoana; si – o, minunile Maicii lui Dumnezeu! – vazu, inspaimantat, ca Sfintele Fete sunt cu desavarsire indreptate si bine incuviintate, pline de dumnezeiesc har si veselie, dupa cum se vede si pana acum la aceasta Sfanta Icoana a Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, care nu altfel, ci in adevar cu dumnezeiasca minune sunt savarsite!

Aceasta minune, spre mai buna incredintare, a intarit-o zugravul prin act sigilat si iscalit cu propria sa mana, pe care l-a dat Parintilor si care se pastreaza in arhiva Schitului Prodromu din Sfantul Munte, unde se afla si Sfanta Icoana; iar cuprinsul lui este acesta:

Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, la care a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: dupa ce am ispravit vesmintele, dupa mestesugul zugravirei mele, m-am apucat sa lucrez Fetele Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Christos; dupa ce am dat mana intaia si a doua, de noapte apucandu-ma ca sa o zugravesc desavarsit, privind eu la chipuri, cu totul au iesit dimpotriva, pentru care foarte mult m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul; si asa, fiind seara, m-am culcat scarbit, nemancand nimic in ziua aceea, socotind ca a doua zi, sculandu‑ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul.

Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma ca sa-mi lumineze mintea, sa pot ispravi Sfanta ei Icoana, si cand m-am dus sa ma apuc de lucru – o, preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desavarsit precum se vede; si eu vazand aceasta minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi cu greseala am facut aceasta, ca sa dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.

Iordache Nicolau, 1863, Iunie 29, Iasi

Minunea aceasta s-a intamplat noaptea, spre 28 Iunie; iar pomenirea minunatei zugraviri a acestei Sfinte Icoane s-a pus la 12 Iulie, fiindca la 13 avem Soborul Arhanghelului Gavriil, care, ca unul ce intotdeauna este slujitor de aproape al Maicii Domnului, credem ca tot prin el s-a savarsit si aceasta minune. Pe langa aceasta, era cu greu sa se puna doua praznice cu privegheri de toata noaptea unul dupa altul, adica la 28 si 29 Iunie, cand se praznuiesc si Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Şi s-a asezat sa se faca praznic mare, cu privegheri de toata noaptea, care se numeste si cel de-al doilea hram al Schitului Romanesc Prodromu, adica al Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromita .

Minunea aceasta, dupa cum am zis, vazand-o zugravul, nu se pricepea cum s‑a facut aceasta. Asemenea si ucenicii lui, vazand, i‑a cuprins mirarea si au inceput a chema prietenii si vecinii de prin preajma ca sa vada, si indata s-a umplut casa zugravului de lume multa, care se minuna de proslavirea Sfintei Icoane, si toti se inchinau, aprinzand lumanari, indulcindu-se duhovniceste de privirea Sfintelor Fete, asa de bine incuviintate si minunate, pline de har si o frumusete neasemanata, care deodata aduc la evlavie si respect pe oricare privitor.

Parintii Nifon si Nectarie cu ceilalti, fiind la Metocul din orasul Iasi, ingrijorati si intristati, nestiind nimic de aceasta minune, fara de veste vad ca vine unul din ucenicii zugravului foarte repede, zicand in gura mare: Sa trimiteti curand sa ia Sfanta Icoana, fiindca in noaptea aceasta singura s-a zugravit, si s-a adunat lume multa, incat nu mai incape, privind la minunea Sfintei Icoane! . Deocamdata Parintii nu credeau cele zise de vestitor, si cu gandul acesta au trimis pe Parintele Dositei Schimonahul, ingrijitorul Metocului si, ajungand ei la casa zugravului, nu puteau intra sa vada Sfanta Icoana de imbulzeala poporului; deci indata, luand o trasura si invelind Sfanta Icoana cu o panza curata, au adus-o la Metoc, urmand si poporul. Iar in Metoc venind, au inchis portile curtii si n‑au mai lasat pe nimeni sa intre, pana se vor sfatui ce este de facut.

Apoi grabnic au facut cunoscut Sfintei Mitropolii de aceasta minune; si venind insusi Preasfintitul Mitropolit Calinic Miclescu, cu cativa clerici, fiind aproape Metocul de Sfanta Mitropolie, au vazut cu totii Sfanta Icoana si, crezand, s-au inchinat cu toata evlavia, minunandu-se si zicand: Cu adevarat mare dar ne-a daruit Maica Domnului prin aceasta minunata si proslavita Icoana a sa! . Apoi Mitropolitul a dat binecuvantare ca sa se sfinteasca apa; si indata a navalit lume multa la Metoc, spre inchinarea Sfintei Icoane, cerand a se citi acatiste si a se face aghiasma.

Şi indata a inceput darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin Sfanta Icoana si a face minuni pe care, din cele multe, putine le vom spune aici, cate s-au putut tine minte cu de-amanuntul, spre slava lui Dumnezeu si a Preacuratei Sale Maici, si pentru ca sa nu maniem pe Dumnezeu, tacand adevarul; ca pe unele le-au vazut cu ochii lor Parintii Nifon si Nectarie, impreuna cu alti preoti si monahi, cat timp au stat cu Sfanta Icoana in tara, iar altele s-au vazut de toti Parintii, cand s-a dus Sfanta Icoana la Schit, in Sfantul Munte, si s-a pus in biserica mare.

Un om avea albeata pe amandoi ochii, incat se vedeau luminile ochilor lui ca laptele de albe; si aducandu‑l, s‑a inchinat la Sfanta Icoana; si stropindu-l si spalandu‑i ochii cu aghiasma, i-au dat de a si baut, luand si acasa ca sa bea si sa se mai spele, spunandu-i sa aiba credinta la Maica Domnului; si asa facand, peste trei zile a venit ca sa multumeasca Maicii lui Dumnezeu, aratandu-si ochii ca s-au curatit si vedeau luminat.

Un alt om avea lepra peste tot trupul, incat era numai rani; si inchinandu-se cu credinta, band si stropindu-se cu aghiasma, a cazut lepra de pe trupul sau ca niste solzi si s-a curatit.

Un boier a venit si a spus ca fiul sau, acum de trei zile, numai pentru ca sufla se mai cunoaste cum ca este viu, si zace in pat cu totul mort. Deci, rugandu-se Maicii Domnului la Sfanta Icoana, cu credinta, cu lacrimi si cu evlavie, a luat aghiasma si, stropind copilul, dandu-i si in gura putina ca sa bea, indata s-a desteptat si s-a sculat cu totul sanatos. Apoi, de bucurie, l-a adus tatal sau de s-a inchinat la Sfanta Icoana si a multumit Maicii lui Dumnezeu cu lacrimi si cu daruri.

Acestea si altele multe: bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap si de masele, de ochi, de vatamaturi, indraciti, care sufera de epilepsie si alte multe feluri de boli s-au tamaduit prin aceasta Sfanta Icoana, pe care minuni Parintii de la Metoc nu le-au mai insemnat, fiind covarsiti de imbulzeala poporului, care cerea neincetat a le citi paraclise, acatiste si aghiasme, incat nu puteau sa tina cont de cine cu ce se foloseste, si mai ales ca erau amenintati de oraseni a le opri Icoana acolo, zicand ca lor li se cuvine, fiindca in Iasi s-a facut minunea cu zugravirea Dumnezeiestilor Fete. Acestea intelegand Parintii Nifon si Nectarie, si vazand ca se inmulteste poporul, venind neincetat, s-au temut sa nu le opreasca Sfanta Icoana, astfel ca, luand-o cu grabire, au plecat spre Sfantul Munte.

Plecand din Iasi, au venit cu Sfanta Icoana in orasul Husi. Dar si acolo, mare minune! Cum a simtit poporul? Caci seara tarziu au sosit la Episcopie, si a doua zi, cand s‑a luminat, tot orasul a prins de veste, ca si cum le-ar fi vestit cineva, si indata s-a umplut Episcopia de popor. Insa Parintii si de aci indata au plecat, temandu-se ca nu cumva sa-i urmareasca de la Mitropolie, ca acum se instiintase si Domnitorul Alexandru Ioan Cuza si zicea: Sa se opreasca Sfanta Icoana, fiindca s-a facut minunea in tara! .

De acolo au mers in orasul Barlad, si au dus Sfanta Icoana in casa Doamnei Ecaterina Şutu, care cu multa dragoste si cucernicie a primit-o. Aci, afland Protoiereul, a poftit pre Parinti sa aduca Sfanta Icoana in catedrala orasului, ca sa se inchine lumea mai cu inlesnire. Mergand cu Sfanta Icoana in biserica, si incepand a se inchina multimea din acel oras, iarasi a savarsit si acolo multe minuni, dintre care vom spune pe una mai insemnata.

Era in oras un invatator si intelept bine pregatit in stiintele profane, care avea la scoala lui pe fiii celor mai insemnate persoane de acolo, si spuneau despre dansul barladenii ca este foarte de treaba si cinstit, insa nu are evlavie la cele sfinte, si la biserica nu merge, fara numai la Sfintele Pasti. Acela, auzind de venirea Sfintei Icoane, a trimis trasura sa, rugand pe Parinti sa faca osteneala sa mearga cu Sfanta Icoana la casa lui; dar Parintii nu au voit, trimitandu-i raspuns ca mai cuviincios este sa vie el la Sfanta Icoana. Astfel, a trimis trasura in trei randuri, ca sa mearga parintii cu Icoana la el; si mai rugandu-i pe Parinti si alte persoane de vaza, s-au indemnat acestia a merge cu Icoana la dansul, pentru folosul sufletului lui. Deci, cand au voit sa ia Parintii Sfanta Icoana si sa o puna in trasura, asa de grea s-a facut incat abia patru oameni cu mare greutate au dus-o pana la trasura, iar cand au voit sa o puna in trasura, a trosnit asa de tare tocul in care era Sfanta Icoana incat toti s-au spaimantat, si caii de la trasura au tresarit, iar tocul Icoanei s-a desfacut din toate incheieturile lui. Atunci au cunoscut toti ca nu voieste Maica lui Dumnezeu sa mearga acolo unde nu era evlavie si credinta, ci numai o iscodire si defaimare; iara inapoi intorcand-o, doi oameni au adus-o prea usor.

Asemenea, o femeie de neam mare, evlavioasa dar greu bolnava, fiind afara la mosie, auzind de Sfanta Icoana si de minunile pe care le face, voia sa mearga in oras ca sa i se inchine si sa ceara sanatate la Maica Domnului, dar se temea sa se suie in trasura, ca sa nu moara pe drum, pana in oras. I s-a aratat Maica Domnului in chipul acestei Sfinte Icoane in vis, poruncindu-i sa se scoale curand si sa vie la Barlad, ca sa se inchine Maicii Domnului si sa se binecuvanteze de la Sfanta Icoana; si cum s-a suit in trasura, indata s-a simtit sanatoasa, si venind la Parinti, a marturisit, zicand: Cu adevarat, pe aceasta Sfanta Icoana o am vazut asta-noapte in vis, care mi-a zis sa viu cat mai degraba la Barlad, sa apuc inchinarea ei, si acum iata-ma cat sunt de sanatoasa! . Şi ea dadu slava Maicii Domnului.

De acolo au venit Parintii cu Sfanta Icoana la Galati si au pus-o in Biserica Sfintilor Imparati. La aceasta biserica, un zugrav lucra mestesugul sau si, vazand el imbulzeala poporului care se inchina si admira Sfanta Icoana, i s-a parut ceva strain si a inceput a-i ocari pe oameni. Nu va amagiti, ca gresiti; un bun pictor poate sa zugraveasca o icoana mult mai frumoasa ca aceasta – si altele mai multe zicea. Acestea barfind, insusi se uita cu obraznicie la fata Sfintei Icoane, ocarand poporul in gura mare. Şi iata ca, deodata, Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea fetei sale atat l-a ingrozit, incat s-a infricosat cu totul, si apoi el singur s-a facut propovaduitor poporului, zicandu‑le sa creada ca intr-adevar Sfanta Icoana cu minune dumnezeiasca este zugravita, ca face semne mai presus de fire si este facatoare de minuni.

Dupa plecarea Sfintei Icoane din Iasi, a urmat o preaslavita minune, de mare mirare in acel tinut.

Un evreu cu sotia si copiii tinea un han la drum; acel evreu, ducandu-se dupa negotul sau, a lasat in han pe sotia sa cu copiii si o sluga. S-a intamplat insa si a murit evreul acolo unde s-a dus, si un alt prieten al lui, asemenea evreu, ingropandu-l, a luat marfa si banii ramasi, aducandu-le evreicei, sotiei mortului, spunandu‑i de intamplarea mortii barbatului ei. Iara dupa ce s-a dus acel evreu strain, vrajmasul a pus in mintea slugii ca sa omoare pe evreica si, luandu-i averea, sa se duca de acolo. Deci pandind o noapte cand evreica era singura numai cu copiii, a intrat la dansa pe cand dormea si a inceput a o ameninta ca o va omori de nu-i va da banii pe care-i are; ea, vazand primejdia, si dupa toate rugamintile nefolosind nimica, a scos tot ce avea si i-a dat, numai sa-si scape viata. Luand sluga aceea banii si lucrurile date, a intrat in alta grija, socotind ca evreica are sa spuna oricui va veni in han, si va fi vadit. Deci, ca sa fie fara de grija, a socotit in gandul sau sa o spanzure; si, gatind acela spanzuratoarea, evreica se ruga catre dansul ca sa o lase cu viata; el insa isi cauta de planul sau. Intre acestea si-a adus aminte evreica de aceasta Sfanta Icoana si de minunile ei, precum auzise de pe la trecatori, fiindca strabatuse aceasta veste pretutindeni, si la acea nevoie a inceput cu lacrimi a se ruga ca o crestina, zicand: Maica Domnului, daca Chipul Tau cu adevarat s-a zugravit cu dumnezeiasca minune, precum am auzit, si tu esti adevarata Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste‑ma de aceasta primejdie, si atunci voi crede si ma voi boteza cu toata casa mea! . Acestea si alte mai multe zicandu-le femeia, cu mare plangere, sluga s-a apropiat de ea, gata sa-i puna latul de gat, dar, socotind el ca este prea sus si nu o va putea ridica, l-a lasat putin mai jos si apoi, suindu-se pe scaun, a pus latul in gatul sau, sa vada de este potrivit; si, cu ingaduinta lui Dumnezeu, a calcat stramb pe scaun si indata a sarit scaunul de sub picioarele lui, ramanand singur spanzurat. Vazand evreica aceasta minune, a ramas incremenita de frica si, socotind minunea, a crezut cu toata casa ei si s-a botezat dupa cum fagaduise.

La plecarea Parintilor Nifon si Nectarie din Galati cu Sfanta Icoana, aproape de pornire fiind, s-a facut chipul Sfintei Icoane numai valuri de-a lungul obrazului, ca asudata; apoi, intrand intr-un vapor austriac, Loid , se mirau toti cei de acolo de chipul cel minunat al Maicii Domnului, nu numai pasagerii crestini ortodocsi, dar si ceilalti, cinstindu-l si inchinandu-i-se.

Ajungand Parintii cu Sfanta Icoana in Sfantul Munte, la arsanaua Manastirii romanesti, au trimis veste sus, la Monastire, ca sa se pogoare preotii imbracati in sfintele vesminte, cu cantari si tamaieri, spre intampinarea Sfintei Icoane; si asa, ducand-o in sunetul clopotelor, au asezat-o in sfanta biserica mare, unde se vede pana azi si toti cati intra i se inchina cu multa evlavie si o saruta. Dupa aceasta, cu sfatul de obste, s-a facut randuiala si s-a intocmit slujba, ca sa i se faca pomenire in fiecare an, cu milostenii la toti cati se vor aduna din toate partile.

Se afla pe atunci in Schit un monah topit de boala, cu numele Inochentie, care numai prin suflare se cunostea ca este viu, de trei saptamani nemancat, si nu mai putea vorbi nicidecum. Dar cum a intrat Sfanta Icoana in Monastire, ca dintr-un somn s-a trezit si a cunoscut ca a venit Icoana Maicii Domnului, cu care impreuna darul si indurarile sale. Deci a cerut ca sa-l duca in biserica si, inchinandu-se, acestea a grait catre Sfanta Icoana: Maica lui Dumnezeu, de-mi este de folos sa mai traiesc, insanatoseste-ma, caci cred ca poti, iar de nu, fie voia ta; cum voiesti, Stapana mea, si cum cunosti, asa fa cu mine! . Acestea zicandu-le, s-a intors la chilia sa, vesel si plin de duhovniceasca bucurie; insa nu a spus nimic, ci indata a cerut camasa curata, ca sa se schimbe, apoi a cerut sa se imbrace in toata randuiala monahiceasca, ca era schimnic, si sa se impartaseasca cu preacuratele Taine. Dupa aceea, trecand ca un ceas de cand se inchinase la Sfanta Icoana, si-a dat duhul si s-a dus sa stea inaintea infricosatului Judecator, avand drept protectoare pe insasi Maica lui Hristos Dumnezeu, spre a‑i mijloci fericirea vesnicei Imparatii Ceresti.

Un alt monah din Schit, anume Serghie, crezandu-si mintii sale si bizuindu-se in sinesi, a iesit din Schit, nespunand nimanui, si a intrat intr-o pestera pustie, socotind sa se apuce de o nevointa calugareasca mai mare. Odata, rugandu-se el dupa obicei, s-a pogorat deasupra capului sau un luceafar; si sta asa in vederea ochilor lui, insa el isi facea canonul sau, incurajandu-se; apoi acel luceafar atat de tare a trasnit incat monahul, plin de spaima, a cazut la pamant ca un mort; si tocmai dupa trei zile s-a desteptat, insa surd cu desavarsire si de tot slabit; si cum a putut, a venit la Schit si a marturisit intamplarea ispitei dracesti, dar nu auzea nicidecum, ci numai prin scris se intelegea cu ceilalti. Vazandu-l parintii si facandu-li-se mila de el, l-au dus in biserica, la Sfanta Icoana a Maicii Domnului, si inaltand cu dinadinsul rugaciuni de umilinta pentru el, l-a vindecat Maica lui Dumnezeu, redandu-i auzul.

Altadata, pe un mester dintre cei ce lucrau in Monastire, dupa neincercate judecatile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rau il muncea; si aducandu-l fratii dinaintea Sfintei Icoane, citindu-i Acatistul si Paraclisul, grabnic s-a izbavit omul de acea bantuiala draceasca.

In Moldova s-au facut multe minuni de la Maica Domnului prin aceasta Sfanta Icoana, pe care, precum am zis mai sus, Parintii nu s-au gandit sa le insemneze cu de-amanuntul, fiind cuprinsi de mare bucurie si indestulati ca au castigat un asemenea nepretuit si scump odor pentru Sfanta Monastire din nou intemeiata, care nu avea cu ce sa se proslaveasca; iar cele spuse sunt numai care s-au vazut cu ochii de Parintii nostri si le-au tinut minte, iar altele ni le-au spus cei care s-au folosit de la aceasta Sfanta Icoana.

S-au pus in scris aceste putine lucruri, intru slava Maicii lui Dumnezeu si spre folosul celor care nu cunosc minunea zugravirii acestei Sfinte Icoane, implinind din parte datoria pe cat am putut. Şi marturisim si credem cu toata inima ca Maica lui Dumnezeu, pentru bunatatea sa, spre folosul celor ce cred si o cinstesc cu credinta si cu dragoste, pururea a savarsit si savarseste minuni, pana la sfarsitul veacului.

2. Sfintii Mucenici Proclu si Ilarie (+100; sau inceputul sec. II) - Erau originari din orasul Calipta, aproape de Ancira (Galatia - Asia Mica). Sfintii mucenici au patimit in vremea imparatului Traian (98-117), din porunca guvernatorului Maxim. Sfantul Mucenic Proclu a fost prins si supus supliciilor deoarece a marturisit cu mult curaj pe Hristos si a refuzat sa se lepede de dreapta credinta. In cele din urma a suferit moarte martirica fiind ucis cu sageti, in afara orasului. In drum spre locul martirajului, i-a iesit in cale Sfantul Ilarie, nepotul sau de frate. Acesta l-a imbratisat si a marturisit ca si el este crestin, fapt pentru care a fost intemnitat. Dupa trei zile, Sfantul Ilarie refuzand sa se lepede de dreapta credinta a fost ucis prin decapitare din porunca guvernatorului Maxim. Crestinii din orasul Calipta au luat trupurile mucenicilor si i-au ingropat noaptea, in taina, in acelasi mormant.

3. Sfanta Veronica (sec. I) - Era originara din Cezareea lui Filip - Paneas (in apropiere de Muntele Hermon, in nordul Tarii Sfinte). Potrivit unei vechi traditii Sfanta Veronica este femeia pe care Mantuitorul Iisus Hristos a vindecat-o de boala grea, asa cum ne spune si Evanghelia dupa Matei: "iata o femeie cu scurgere de sange de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Caci zicea in gandul ei: Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa; Iar Iisus, intorcandu-Se si vazand-o, i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Și s-a tamaduit femeia din ceasul acela" (Mt. cap. 9, vs. 20) De asemenea, se pare ca Sfanta Veronica a fost femeia care I-a sters fata Mantuitorului Iisus Hristos, in timpul patimilor Sale, pe drumul Golgotei. Pe aceasta panza s-a imprimat chipul Mantuitorului, ramanand cunoscuta in istorie ca Sfanta Mahrama - prima icoana a Mantuitorului, una nefacuta de o mana omeneasca.

4. Tot astazi, Biserica Ortodoxa sarbatoreste peSf. Cuv. Paisie Aghioritul.

[gallery-j]img/18741[/gallery-j]

The post 12 M †) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromita de la Muntele Athos; Sf. Mc. Proclu si Ilarie; Sf. Cuv. Mihail Maleinul; Sf. Veronica; Sf. Cuv. Paisie Aghioritul appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1237

Id: 60590

Data: Jul 12, 2016

Imagine: