1. Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel -Acest Cuvios placut lui Dumnezeu s-a nascut din parinti evlaviosi, traitori in tinutul Muscelului. Din frageda tinerete, ascultand chemarea lui Hristos, s-a despartit de toate placerile si ispitele lumii desarte si s-a retras in Manastirea Cetatuia Negru-Voda, de pe valea Dambovitei, unde s-a calugarit si a deprins, de la parinti imbunatatiti, randuiala vietii monahale. A cunoscut pe multi dintre sihastrii care locuiau in vremea aceea in preajma manastirii, datorita carora tinutul muscelean a fost numit Valea Chiliilor. Minunatul Ioanichie, dupa ce a deprins vietuirea calugarilor iscusiti, luand binecuvantare, s-a retras intr-una din pesterile Muntelui Negru-Voda, unde, dupa ce a primit marea schima monahala, s-a nevoit mai mult de 30 de ani.

Ostenelile sale, lipsurile, lucrarea sa launtrica, rugaciunea neincetata si cercetarea harului dumnezeiesc pe care le-a trait Cuviosul, erau ascunse oamenilor, intrucat pestera in care s-a retras el se afla intr-un loc greu de ajuns, iar sihastrul nu cauta slava lumii, ci mergea pe calea smereniei, care este temelia sporirii duhovnicesti. O data pe saptamana un ucenic al Cuviosului venea sa-i aduca paine si apa, pe care le cobora pana la gura pesterii cu o franghie, din pricina locului foarte abrupt. Duminica, dupa Sfanta Liturghie, Cuviosul il primea pe staretul manastirii, care il marturisea si il impartasea cu Sfintele Taine.

Astfel vietuind Cuviosul schimonah Ioanichie in rugaciune si aspra nevointa, Dumnezeu i-a facut cunoscute descoperiri ceresti, care l-au intarit sa rabde toate ispitele razboiului nevazut, si i-a daruit harismele povatuirii sufletelor si inainte-vederii, precum si darul vindecarii bolnavilor prin rugaciune. Monahii si mirenii cereau rugaciunile Cuviosului si primeau implinirea cererilor, dar acesta nu se cobora din pestera, pentru a se feri de laudele oamenilor. Traditia locului spune ca insisi binecredinciosii domnitori Mihai Viteazul (1593-1600) si Matei Basarab (1632-1654) au cerut rugaciunile Sfantului pustnic in vreme de cumpana, stiindu-l fierbinte rugator catre Dumnezeu pentru tara si neam.

Cunoscandu-si dinainte sfarsitul, minunatul Parinte Ioanichie si-a sapat singur mormantul in pestera sa, incrustandu-si in dreptul capului anul trecerii la cele vesnice – 1638. Asezandu-se in mormant, a adormit intru Domnul. Firea necuvantatoare i-a slujit, pentru ca un paianjen i-a tesut deasupra trupului o panza, ca un epitaf. Asa au ramas osemintele Sfantului vreme de 300 de ani.

Din randuiala dumnezeiasca, moastele lui au fost aflate in anul 1944. Ieromonahul Pimen, staretul Manastirii Cetatuia Negru-Voda, a coborat in pestera unde sihastrise cu multi ani inainte Schimonahul Ioanichie si a vazut cum panza de paianjen acoperea osemintele bine mirositoare ale Cuviosului. Le-a scos cu multa evlavie si le-a asezat in biserica manastirii, spre intarirea monahilor si bucuria credinciosilor. Multi au primit folos de la minunatul odor descoperit in pestera din Valea Chiliilor. Bolnavii se vindecau, cei aflati in necazuri primeau sprijin si nadejde. Dar, odata cu venirea carmuirii ateiste in Romania, s-a dat porunca sa fie inchisa manastirea, iar moastele Sfantului sa fie ingropate in pamant. Cu mare mahnire, monahii au asezat moastele Sfantului intr-un sicriu, pe care l-au ingropat in cimitirul manastirii.

Dupa anul 1989, cand Biserica si-a recapatat libertatea, Manastirea Cetatuia Negru Voda si-a reluat viata duhovniceasca, iar moastele Cuviosului au fost din nou asezate in biserica mare a manastirii.

Cercetand credinta ortodoxa, viata de aspra nevointa si minunile Schimonahului Ioanichie, precum si cinstirea de care se bucura in randul credinciosilor, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat inscrierea lui in randul Sfintilor romani, cu zi de pomenire la 26 iulie.

Pentru ale lui sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

2.Sfanta Mucenita Paraschevi s-a nascut pe vremea imparatului Adrian (117-138) intr-un sat care se afla in hotarele Romei celei vechi, din parinti crestini cu numele Agaton si Politia. Acestia pazeau fara preget poruncile Domnului, dar nu aveau copii. Pentru aceasta se rugau cu staruinta lui Dumnezeu ca sa le daruiasca si lor rod pantecelui. Ascultandu-le rugamintea, milostivul Dumnezeu le-a daruit o fiica, nascuta in ziua a sasea a saptamanii, adica vineri, si au numit-o Paraschevi, fiindca in limba greaca ,,vineri se zice paraschevi . Din frageda pruncie mama sa a invatat-o toate tainele credintei crestine, iar copila se indeletnicea necontenit cu rugaciunea si cu citirea sfintelor carti.

Dupa ce parintii ei au raposat, ea a impartit saracilor toate averile si a mers la o manastire, luand chipul monahicesc. Acolo a vietuit in ascultare, rugaciune si nevointa, dobandind mare har de la Dumnezeu, pentru care a primit binecuvantarea de a iesi la propovaduirea numelui lui Hristos, si pe multi pagani i-a adus la Sfantul Botez. Dar cuvantul cel cu putere si minunile ei au atras invidia iudeilor.

In acea vreme imparatea la Roma Antonin Piul (138-161), la care iudeii s-au dus si au parat-o, zicand: O oarecare femeie, cu numele Paraschevi, propovaduieste pe Iisus, fiul Mariei, pe care parintii nostri L-au pironit pe cruce . Auzind acestea, imparatul a poruncit sa o aduca inaintea lui. Vazand priceperea si frumusetea ei, Antonin s-a mirat si i-a zis: Daca te vei pleca mie si vei aduce jertfa dumnezeilor nostri, te voi face mostenitoare a multe daruri, iar daca nu te vei pleca, la multe chinuri te voi da . Sfanta, vorbind cu glas tare, i-a raspuns: Sa nu-mi fie mie a ma lepada de numele lui Hristos, Dumnezeul meu. Iar zeii, care n-au facut cerul si pamantul, sa piara . Imparatul, aprinzandu-se de manie, a poruncit sa i se puna pe cap un coif de fier inrosit in foc. Sfanta, insa, a fost pazita cu dumnezeiasca roua si a scapat nevatamata. Vazand o minune ca aceasta, multi ostasi, care erau de fata, au crezut in Domnul in acel ceas. Dupa aceasta, a poruncit imparatul sa o arunce intr-un cazan cu smoala si untdelemn in clocot. Prin puterea lui Dumnezeu, Sfanta se arata ca si cum se racorea, ceea ce l-a facut pe imparat sa o roage sa-i arunce in fata smoala si ulei, sa vada daca sunt sau nu fierbinti. Atunci Sfanta i-a aruncat in fata, iar imparatul si-a pierdut indata vederea. Dar, infricosat, a cerut Sfintei sa-i redea lumina ochilor. Atunci Mucenita s-a rugat si i-a redat vederea imparatului, care, crezand in Hristos, a eliberat-o.

Dupa aceea, Sfanta a mers intr-o cetate al carui dregator se numea Asclipie si care a intemnitat-o pentru propovaduirea sa. A chinuit-o indelung, dar Mantuitorul a cercetat-o in temnita si i-a vindecat ranile. A doua zi a fost dusa in templul lui Apolo, dar Sfanta, rugandu-se, a facut sa cada la pamant statuile idolilor. Atunci a fost osandita sa fie aruncata intr-o groapa adanca de langa cetatea lor, in care iti avea salas un balaur infricosator. Sfanta insa a ucis balaurul cu semnul Sfintei Cruci, apoi, aducand la credinta pe dregatorul Asclipie si pe multi din cetate, a mers in alte locuri la propovaduire.

In cele din urma a ajuns la cetatea Tempi, din Grecia, unde era dregator un anume Tarasie. Acesta, afland ca Sfanta este in cetate, a chemat-o inaintea scaunului sau de judecata si a intrebat-o despre credinta sa, iar ea a raspuns ca este crestina si a marturisit ca Hristos este Dumnezeul adevarat. Atunci dregatorul a poruncit sa fie adus un cazan de arama plin cu untdelemn, smoala si plumb, sa se aprinda foc sub el, iar Sfanta sa fie aruncata in el. Dar, venind un inger al lui Dumnezeu, a stins focul si a racorit cazanul, iar Sfanta a ramas nevatamata. Vazand aceasta minune, dregatorul a supus-o la mai multe chinuri, insa Sfanta a ramas neatinsa si nici credinta ei cea tare n-au putut sa o clinteasca. Mai pe urma i-a taiat capul cu sabia, iar sufletul ei s-a inaltat la vesnicele lacasuri, in anul 140.

Moastele ei s-au aratat izvor de multe tamaduiri si minuni pentru toti cei ce vin la ele cu credinta, fiind mai ales cunoscute pentru darul de a vindeca bolile ochilor. Unele parti din sfintele ei moaste se afla si in tara noastra, la Manastirea Antim din Bucuresti, precum si in alte biserici si manastiri.

Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Paraschevi, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

3. Tot astazi, Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe Sfantul Sfintit Mucenic Ermolae.

[gallery-j]img/19125[/gallery-j]

The post 26 M Sf. Sfintit Mc. Ermolae; Sf. Cuv. Mc. Paraschevi din Roma; †  Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1269

Id: 60763

Data: Jul 26, 2016

Imagine: