Prima carte coresiana, o carte de cantari pe opt glasuri, care in terminologie slavona se mai numeste si Osmoglasnic, numita si Glosariu, Paraclitichi, este una din cele mai importante carti ale cultului ortodox. Cartea contine cantarile Invierii de la Vecernie, Utrenie si Liturghie pentru fiecare zi din saptamana, fiecarei saptamani fiindu-i propriu un anumit glas. Parcurgerea celor opt glasuri, timp de opt saptamani, reprezinta un stalp, anul intreg fiind format din sase stalpi, care se succed neintrerupt. Cartea este cunoscuta incepand cu veacul al VI-lea, redactata in limba greaca de Sever din Antiohia, al carei continut s-a imbogatit in decursul vremii cu diferite cantari religioase (irmoase, canoane), capatand consistenta in prima jumatate a secolului al IX-lea, dupa ce celebrul filozof crestin bizantin, Sfantul Ioan Damaschin († 749) adauga cantarile duminicale, precum si cantarile Sfantului Anatolie, fostul Patriarh al Constantinopolului († 458), ale lui Cosma Melodul, Episcop de Maiuma (sec. VIII), Teodor Studitul († 826), Iosif Studitul, Arhiepiscopul Tesalonicului († 830), Teodor Graptul, Arhiepiscopul Niceii (sec. IX), Mitrofan, Episcopul Smirnei (sec. IX), imparatii Leon Filozoful († 912) si Constantin Porfirogenetul († 959). Spre deosebire de Octoihul Mare, cunoscut si sub numele de Catavasier, Micul Octoih cuprinde doar irmoasele sau catavasiile praznicelor imparatesti si ale sarbatorilor din timpul anului, iar cantarile din timpul zilelor obisnuite sunt cuprinse in Irmologhion. Micul Octoih Brasovean, pastrat azi in trei exemplare, la Biblioteca Academiei Romane, la Biblioteca de Stat Szechenyi din Ungaria si la Muzeul de Istorie din Sofia, se tipareste la Brasov de catre diaconul Coresi si logofatul Oprea, unul dintre mesterii tipografi care au activat si in cadrul tipografiei lui Dimitrie Liubavici pentru tiparirea Apostolului din 1547. Exemplarul bucurestean, descoperit de Nerva Hodos in Biblioteca mitropolitana din Sibiu, provenit din Şchei, prezentat si in recenta monografie dedicata diaconului Coresi de Ion Ghetie si Al. Mares, contine 155 de file, format in-folio (268 x 192 mm), folosind aceleasi caractere intrebuintate la Targoviste de Macarie si apoi de Dimitrie Liubavici, unde Coresi invatase mestesugul tiparului. Initialele mari si o parte din cele mici sunt cu cerneala rosie, iar restul textului cu cerneala neagra, hartia fiind exclusiv de provenienta brasoveana (filigran, coroana si radacina). Contine patru frontispicii cu arabescuri, fiecare in parte surmontate cu cruce. Corpul de litere nr. III, dupa clasificarea facuta de F. Hervay, tip de litere folosit si pentru tiparirea Cazaniei a II-a.Carte pentru toti romaniiAflam din epilogul cartii, scris in limba slavona, reprodus dupa modelul epilogului targovistean al lui Macarie din 1510: Fiindca in Treime slavitul Dumnezeu a binevoit sa desavarseasca Biserica sa prin felurite carti, prin lauda si folosul celor ce le citesc, de aceea si eu jupanul Hanis Begner, judetul Brasovului, am ravnit, cu ajutorul Sfantului Duh si din dragoste pentru dumnezeiestile si sfintele biserici si am tiparit aceasta carte de suflete mantuitoare, Octoih, spre implinirea laudei Dumnezeirei slavite in unitate, ca trei sori. Ma rog deci de tineri si de barbati (de cei crescuti) si de batrani, de cei ce vor ceti sau canta sau vor copia pentru dragostea lui Hristos, sa ne indrepte pe noi, cari cu osardie am ingrijit de acest lucru, si sa ne blagosloveasca, ca amandoi slavind pe Tatal din care toate (s-au facut), sa capatam aici pace si milostenie, iar acolo sa stralucim, in lumina binefacerii. Amin. Şi era atunci, pe vremea aceea, in Ţara Ungureasca (n.n., Ardeal) craiasa Isabela, fiul ei Iana si craiul cel tanar, fiul marelui Iana craiul si in Ţara Romaneasca era Patrasco Voevod si in Ţara Moldovei era Alexandru Voevod. Din porunca jupanului Hani Begner, judetul Brasovului, eu, robul lui Hristos, Oprea logofatul si diaconul Coresi ne-am trudit cu aceasta si am tiparit (am scris) aceste carti la anul 7065 (1557). S-au inceput aceste carti in luna lui iunie in 12 zile; s-au sfarsit in luna lui ianuarie 14 zile, in orasul Brasov. De aici reiese ca s-a tiparit din porunca judelui brasovean Johanes Benkner (autoritatea publica a Brasovului, fara a carui inlesnire nu se putea tipari local nici o carte), cand in Ţara Ungureasca (Transilvania) era craiasa Isabela cu fiul sau Ianas craiul cel tanar, iar in Ţara Romaneasca era Patrascu cel Bun si in Moldova, Alexandru Lapusneanu. Este evident adevarul ca raza de interes pe care diaconul Coresi o destina cartii sale cuprindea intregul spatiu romanesc, iar patronajul domnilor de peste munti asupra tiparului coresian nu poate fi ignorat. Micul Octoih BrasoveanIzvorul dupa care diaconul Coresi putea tipari aceasta carte este Micul Octoih Brasovean (MOB), aflat in fondul de manuscrise al Bibliotecii Judetene Brasov, care initial fusese mentionat ca prezent in fondul de carte al Bisericii Sfantul Nicolae din Şchei de Nicolae Sulica, apoi fusese declarat pierdut de P.P. Panaitescu si reintrodus in circulatie de prof. Ion Roman. Compararea MOB-ului cu Octoihul tiparit de Oprea logofatul si diaconul Coresi la 1557 ne-a permis cu usurinta sa constatam identitatea textuala dintre ele. Intrucat textul slavo-roman al MOB-ului este ulterior perioadei de tipar coresian, nu-l putem considera pe acesta drept izvor, dar putem intui un izvor comun. Cercetand manuscrisul 42 din arhiva istorica a Bisericii Sfantul Nicolae din Şchei, ne-a surprins identitatea textuala. Datat gresit pentru veacul al XVII-lea, manuscrisul confirma filigranul hartiei pentru veacul al XV-lea (foarfeca si ancora in cerc). Manuscrisul apare in cele mai vechi cataloage de inventariere a acestei arhive. Tiparind aceasta carte pur ortodoxa, sub auspiciile morale ale celor consemnati in prefata, nu vedem cum s-ar putea accepta inca teza ca venirea lui Coresi la Brasov trebuie pusa pe seama Reformei sau a influentei reformate. Inzestrarea Bisericii Ortodoxe cu o asemenea carte presupune cel putin un sprijin acordat Bisericii Ortodoxe pentru a rezista in fata presiunilor reformiste luterane sau calvine. Pe de alta parte, anul 1556 confirma o circulatie intensa a solilor brasoveni spre Muntenia si Moldova, care culmineaza cu sosirea la Brasov a slujitorului Ion al lui Patrascu cel Bun, apoi a episcopului Sava. In februarie, pleaca in Muntenia o solie condusa de calaretul Matias cu scrisori la Patrascu. In luna aprilie sosesc la Brasov trei solii, iar preotul Dobre, tatal protopopului Mihai - colaborator coresian, in acelasi an, face mai multe calatorii atat in Moldova, cat si in Muntenia, pentru ca la 1 mai 1556, un preot de-al voievodului Patrascu sa soseasca la Brasov, unde este bine primit de autoritatile locale. Semnificativa este vizita la Brasov facuta de Alexandru Lapusneanu si Nicolae Patrascu tot in 1556, cu prilejul instalarii in Transilvania a printesei Isabella de Zapolya cu minorul sau fiu Ioan Sigismund. Evenimentele politice si religioase sunt deosebit de framantate in conditiile in care Dieta Transilvaniei desfiinteaza episcopia catolica din Ardeal, secularizandu-i astfel averile, prilej cu care se infiinteaza la Geoagiu o episcopie romaneasca. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 9 februarie 2013 semnat de pr. prof. dr. Vasile Oltean)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 524

Id: 28275

Data: Feb 9, 2013

Imagine: