Anul 2010 marcheaza 85 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Romane si 125 de ani de la recunoasterea formala a autocefaliei sale. Aceste evenimente sunt prilej deosebit de a rememora momentele cele mai importante din drumul Bisericii noastre spre autocefalie si rangul de Patriarhie. In Biserica Ortodoxa, expresia maxima a autocefaliei o reprezinta organizarea unei Biserici locale ca Patriarhie. Mai precis, atunci cand o Biserica autocefala devine Biserica majoritara a unui neam, respectiva Biserica este ridicata la rangul de Patriarhie, iar intaistatatorul sau este proclamat patriarh (din grecescul, compus din patrie si - primul).Biserica Ortodoxa, din punct de vedere administrativ, se defineste ca o comuniune de Biserici locale, autocefale si autonome, ce pastreaza o interdependenta dogmatica, canonica si de cult. O Biserica autonoma este acea Biserica locala care beneficiaza de o independenta administrativa in raport cu Biserica sa Mama. Mai precis, autonomia bisericeasca reprezinta capacitatea unei Biserici locale de a-si reglementa problemele potrivit legilor proprii (cuvantul autonom provine din grecescul, este un derivat din - de sine, propriu si - lege), pastrand totodata unitatea dogmatica, canonica si de cult cu Ortodoxia universala. Altfel spus, in Biserica Ortodoxa, autonomia bisericeasca reprezinta un sistem canonic ce reglementeaza raportul dintre o Biserica locala si Biserica sa Mama. Este un raport de comuniune si, in acelasi timp, de independenta administrativa.Autocefalia (din grecescul, compus din - de sine, propriu si - cap) reprezinta in limbajul bisericesc ortodox statutul canonic al unei Biserici locale ce se bucura de o autonomie bisericeasca maxima si de dreptul ca Sfantul sau Sinod sa aleaga pe intaistatatorul respectivei Biserici fara interventia nici unei autoritati externe. O Biserica autocefala este, deci, aceea in care propriul Sfant Sinod reprezinta autoritatea suprema.In Ortodoxie, Bisericile locale autocefale sunt Biserici surori, egale intre ele si libere unele in raport cu celelalte in ceea ce priveste organizarea vietii bisericesti. Din punct de vedere administrativ, Bisericile locale autocefale se diferentiaza totusi prin modul in care sunt organizate ca arhiepiscopii, mitropolii sau patriarhii.Biserica Ortodoxa Romana in drumul sau spre autocefalieDe origine apostolica, Biserica Ortodoxa Romana s-a nascut din predica Sfantului Apostol Andrei in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra, in vechia provincie romana Scythia Minor, astazi Dobrogea. Organizata mai intai ca arhiepiscopie autocefala cu scaunul arhiepiscopal la Tomis, Biserica Ortodoxa Romana s-a dezvoltat rapid pe intreg teritoriul romanesc. Astfel, in secolul al XIV-lea, in cele doua principate romanesti suverane, Moldova si }ara Romaneasca, existau deja doua mitropolii de facto autocefale: Mitropolia Moldovei (autocefala din 1401) si Mitropolia Ungrovlahiei (autocefala din 1359).Ca urmare fireasca a unificarii celor doua principate romanesti si a crearii Romaniei in anul 1859, cele doua mitropolii ortodoxe romanesti s-au unit pentru a forma Biserica Ortodoxa Romana, ce avea ca intaistatator pe mitropolitul Ungrovlahiei, cu resedinta la Bucuresti. In acest context, domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a abordat direct problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane cu prilejul deschiderii sesiunii anului 1863-1864 a Adunarii Elective a Romaniei (din 3 noiembrie 1863). La inceputul anului urmator, guvernul sau a elaborat un proiect de lege in care, in articolul 2, se preciza ca Biserica Ortodoxa Romana este independenta de orice Biserica (autocefala); ea se va administra de Chiriarhul Romaniei Unite, care va purta titlul de Primat al Romaniei, de doi mitropoliti si de mai multi episcopi.Toate eforturile lui Al. I. Cuza, precum si ale clerului Bisericii Ortodoxe Romane, de a oficializa autocefalia Ortodoxiei romanesti s-au izbit de opozitia dura a Patriarhului de Constantinopol, Sofronie al III-lea (1863-1866), nemultumit, mai ales, de secularizarea averilor manastiresti inchinate Locurilor Sfinte (datorita secularizarii, Patriarhia Constantinopolului a pierdut venituri imense pe care le obtinea de la manastirile romanesti inchinate). In pofida acestei puternice opozitii, domnitorul roman a promulgat la 3 decembrie 1864 Decretul organic pentru infiintarea unei autoritati centrale pentru afacerile religiei romane (Decretul 1703) in care se preciza ca Biserica Ortodoxa Romana este si ramane independenta de orice autoritate bisericeasca straina, in tot ceea ce priveste organizatia si disciplina (art. 1) si ca Sinodul general al Bisericii Romane pastreaza unitatea dogmatica a sfintei credinte ortodoxe romane cu Marea Biserica de Rasarit, prin cointelegere cu Biserica Ecumenica a Constantinopolului (art. 3).Dupa aproape doua decenii de tratative cu Patriarhia de Constantinopol, la 20 aprilie 1885, mitropolitul primat al Romaniei, Calinic Miclescu (1875-1886), in numele Sfantului Sinod, a trimis o scrisoare prin Ministerul Cultelor patriarhului de Constantinopol, Ioachim al IV-lea (1884-1886), prin care ii cerea, in mod formal, recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. In aceeasi zi, Dimitrie A. Sturdza, ministru al cultelor, a trimis o scrisoare patriarhului Ioachim al IV-lea, in numele Ministerului Cultelor, in care cerea de asemenea recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane.Pentru a putea raspunde acestei solicitari, patriarhul Ioachim al IV-lea, in ziua de 25 aprilie 1885, a convocat Sfantul Sinod al Patriarhiei de Constantinopol, care dupa ce a luat act de scrisorile amintite a hotarat sa recunoasca formal autocefalia Biseicii Ortodoxe Romane. In aceeasi zi a fost semnat si Tomosul sinodal si patriarhal de recunoastere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, ce a fost trimis la Bucuresti prin Gheorghe Ghica, reprezentantul tarii noastre la Istanbul.Astfel, dupa mai mult de doua decenii de tratative cu Patriarhia Constantino-polului si in pofida faptului ca era vorba despre o Biserica creata prin unificarea a doua mitropolii autocefale, deci de facto si de iure autocefala, Biserica Ortodoxa Romana reusea abia in 25 aprilie 1885 sa obtina recunoasterea formala a autocefaliei sale. Ca urmare a acestei recunoasteri formale, din Biserica-fiica, Biserica Ortodoxa Romana a devenit oficial Biserica-sora cu celelalte Biserici Ortodoxe autocefale.Ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane la rang de PatriarhieDupa Primul Razboi Mondial, Romania si-a recuperat provinciile sale istorice (Basarabia, Bucovina si Transilvania) aflate pana atunci sub stapaniri straine, formand astfel Romania Mare (1 Decembrie 1918). In mod spontan si firesc, ortodocsii romani din respectivele provincii s-au unit cu Biserica Ortodoxa Romana, reusindu-se pentru prima oara in istorie unificarea Ortodoxiei romanesti. Prin acest proces de unificare, prestigiul Bisericii Ortodoxe Romane a crescut foarte mult in sanul Ortodoxiei si in relatiile ei cu celelalte Biserici crestine din lume.Ca o consecinta fireasca a acestei evolutii a aparut si ideea ridicarii Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie, ce a gasit imediat o larga sustinere in intreaga societate romaneasca. Astfel, in 7 decembrie 1924, Nicolae Iorga publica un articol intitulat Necesitatea infiintarii patriarhatului in care argumenta istoric dreptul Bisericii noastre de a fi inaltata la rang de Patriarhie. In aceeasi perioada, Alexandru Lepadatu, ministru al cultelor, publica articolul Infiintarea patriarhatului in Biserica Ortodoxa Romana, in care sublinia prestigiul moral, cultural si material castigat de Biserica noastra in cadrul Ortodoxiei. In sedinta din 16 decembrie 1924, Consiliul profesoral al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cernauti a adoptat un memoriu in care sustinea ideea infiintarii Patriarhiei Romane si l-a inaintat mitropolitului primat pentru a-l prezenta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Cu aceeasi convingere, in 11 decembrie 1924, Preasfintitul parinte Dionisie, episcop-vicar al Eparhiei Chisinaului, ii adresa mitropolitului primat Miron Cristea o scrisoare in care spunea ca, dupa ce poporul nostru, condus de Sfanta Biserica, a trecut prin atatea greutati si a ajuns in sfarsit la intregirea fireasca, adunand intr-un manunchi toate tinuturile locuite de romani, dupa ce Bisericile autocefale: Transilvaneana, Bucovineana, precum si cea Basarabeana, s-au unit intr-un trup, nu mai poate fi discutie despre ridicarea Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei la inaltimea de Patriarhie si a face pe capul ei Arhiepiscop al Bucurestilor si Patriarh a toata Romania. Este clar, deci, ca initiativa ridicarii Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie a apartinut deopotriva credinciosilor si clericilor, Bisericii si statului roman.Pentru a da glas tuturor acestor initiative, in ultimele zile ale anului 1924, mitropolitul Moldovei si Sucevei, Pimen Georgescu (1909-1934), a facut oficial propunerea ca Mitropolia Ungro-Vlahiei (Munteniei) cu scaunul Mitropolitan din Bucuresti, sa fie ridicata la rangul de Patriarhie; iar mitropolitul Ungro-Vlahiei ca primat al Romaniei, care de drept e si presedinte al Sfantului nostru Sinod, sa poarte titlul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Nationale Romane cu resedinta la Bucuresti. Alaturi de mitropolitul Pimen, aceasta propunere a mai fost semnata si de: Nectarie, mitropolitul Bucovinei, Gurie, arhiepiscopul Basarabiei, Lucian, episcopul Romanului, Roman, episcopul Oradiei Mari, Nicolae, episcopul Clujului, si Ilarie, episcopul Constantei.Aceasta propunere a fost inaintata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru a fi analizata in cadrul sesiunii sale de toamna din anul 1924. Prorogata pentru data de 4 decembrie 1924, aceasta sesiune si-a reluat lucrarile abia la 4 februarie 1925. Din cauza absentei Inaltpreasfintitului Pimen, mitropolitul Moldovei si Sucevei (atunci bolnav de gripa), pro-punerea a fost prezentata plenului Sfantului Sinod de catre Inaltpreasfintitul Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), mitropolitul Bucovinei.Propunerea a fost primita cu multa insufletire de catre si-nodali, care au trecut imediat la dezbateri pentru a stabili detaliile procesului de ridicare a Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie. Primul ierarh care a luat cuvantul a fost arhiepiscopul Gurie, care, dupa ce a salutat cu toata inima si cu tot sufletul aceasta propunere istorica, a invocat canonul 34 apostolic ca fundament al acestei ridicari in rang. Au urmat episcopul Lucian al Romanului, care a citit memoriul Consiliului Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cernauti, si Episcopul Dionisie, care si-a prezentat scrisoarea sa din 11 decembrie 1924.Mitropolitul Ungrovlahiei, patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneLa aceasta sedinta istorica a Sfantului Sinod a fost invitat si ministrul cultelor, Alexandru Lepadatu, care, in numele Guvernului Romaniei, a dat citire unui memorabil expozeu, in care se preciza: Capul ierarhic al Bisericii Ortodoxe Romane, Mitropolitul Ungrovlahiei, are sub autoritatea sa morala, ca presedinte al Sfantului Sinod, trei mitropolii cu individualitate istorica bine determinata si o arhiepiscopie de insemnatatea unei adevarate mitropolii si 13 eparhii sufragane. In aceasta situatie, el nu mai poate fi decat ceea ce reclama importanta exceptionala a faptului acestuia si istoria celorlalte Biserici Ortodoxe cu organizare nationala: Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. {i intrucat nici sub raport istoric si nici sub raport canonic nu se poate invoca vreun impediment serios impotriva unei asemenea inaltari in rang a capului Bisericii noastre nationale, aceasta, in pu-terea autocefaliei sale, si Statul, in virtutea suveranitatii sale, sunt de acord a aprecia ca ridicarea Arhiepiscopului si Mitropolitului Ungrovlahiei, in calitatea sa de primat al Romaniei, la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, e o necesitate a noii organizari bisericesti, reclamata de situatia Bisericii noastre inauntrul Statului roman si de situatia acestuia intre celelalte state ortodoxe, ca unul ce are, cu exceptia Rusiei, cel mai mare numar de credinciosi ortodocsi.Dupa aceasta adevarata pledoarie a ministrului cultelor, episcopul Vartolomeu Stanescu al Ramnicului (1921-1938) a dat citire Actului de infiintare a Patriarhatului romanesc, ce sintetiza toate elementele necesare ridicarii Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie.4 februarie 1925, data de nastere a Patriarhiei RomaneLa sfarsitul acestei sedinte din ziua de 4 februarie 1925, ca urmare a expunerilor de motive si a dezbaterilor din plen, Sfantul Sinod in unanimitate si cu insufletire a hotarat infiintarea Patriarhiei Romane si ridicarea arhiepiscopului si mitropolitului Ungrovlahiei, in calitatea sa de primat al Romaniei, la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. In aceeasi hotarare se preciza si faptul ca Inaltpreasfintitul parinte arhiepiscop si mitropolit al Ungrovlahiei, Miron Cristea, era ridicat la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.Dupa adoptarea acestei istorice hotarari, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, a tinut un discurs in care, dupa ce a afirmat ca factorul bisericesc legal si competent a ridicat Biserica noastra la rangul de Patriarhat, a incercat sa traseze un succint program de lucru ce cuprindea patru puncte. Primul era acela de a trimite cat mai multi tineri teologi la studii in toate centrele mari de cultura apusene si rasaritene pentru a contribui la ridicarea prestigiului Bisericii noastre. Cel de-al doilea facea referire la invatamantul teologic superior romanesc, in special la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, ce trebuia reorganizata pentru a putea deveni un Institut de temeinica cultura teologica ortodoxa, nu numai pentru trebuintele noastre proprii, ci sa atraga tineret din toata Ortodoxia. Al treilea punct din program facea referire la infiintarea unei Academii de muzica bisericeasca, in care sa se studieze temeinic si de oameni deplin pregatiti mu-zica noastra bisericeasca, cea atat de frumoasa si care a mangaiat atatea veacuri sufletul poporului nostru. Ultimul punct din program sublinia necesitatea construirii unei marete catedrale a mantuirii neamului, ca semn exterior al Patriarhatului.Regele Ferdinand a promulgat Legea pentru ridicarea Scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei la rangul de Scaun patriarhal pe 25 februarie 1925In data de 7 februarie 1925, aceasta hotarare a Sfantului Sinod de ridicare a Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie a fost comunicata Ministerului Cultelor, cu rugamintea de a dispune intocmirea unui proiect de lege prin care statul roman sa dea o forma juridica acestei decizii istorice. Pentru a da curs acestei solicitari, Guvernul Romaniei a elaborat un Proiect de lege pentru ridicarea Scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei la rangul de Scaun patriarhal, si l-a prezentat celor doua camere ale Parlamentului Romaniei spre aprobare. In Senat, proiectul a fost prezentat in ziua de 12 februarie 1925 de catre ministrul cultelor, Alexandru Lepadatu, fiind aprobat cu 89 de voturi (doua impotriva). La Camera Deputatilor, acest proiect legislativ a fost prezentat de deputatul Petru Garboviceanu si a fost primit cu unanimitate de voturi (156 in total). Luand act de adoptarea acestei legi de catre Parlament, regele Ferdinand I (1914-1927) avea sa o promulge in data de 25 februarie 1925.In acelasi timp, Sfantul Sinod, printr-o scrisoare irenica, datata 12 martie 1925, a informat si celelalte Biserici Ortodoxe surori despre aceasta istorica hotarare de ridicare a Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie. In finalul acestei scrisori, intaiul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, isi exprima speranta ca toti se vor bucura de aceasta sporire in putere si insemnatate a surorii lor romane, trimitandu-i cu drag frateasca imbratisare si binecuvantare, recunoscand si apreciind in noua sa calitate pe Patriarhul Romaniei ca un frate gata a lucra – precum pentru Biserica Romana – asa si pentru progresul si intarirea Ortodoxismului pretutindeni.In luna mai a anului 1925, aceasta scrisoare irenica a fost trimisa Patriarhiei Constantinopolului prin Dragomir Demetrescu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Din cauza vicisitudinilor politice, patriarhul Constantinopolului, Constantin VI (1924-1925), a fost nevoit sa se retraga din scaun si nu a mai putut convoca Sfantul Sinod pentru a raspunde acestei scrisori. In luna iulie a a-nului 1925, este intronizat ca patriarh al Constantinopolului Vasile al III-lea (1925-1929), care, luand in considerare hotararea Bisericii Ortodoxe Romane, prin tomosul cu nr. 1579 din30 iulie 1925, a recunoscut ridicarea ei la rangul de Patriarhie. Au urmat mai apoi scrisori de la celelalte Biserici Ortodoxe surori prin care acestea recunosteau hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si il felicitau pe Miron Cristea, in noua sa calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.Intronizarea primului patriarh al RomanieiProclamarea si intronizarea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, desi programata pentru primavara anului 1925, a fost amanata, din cauza problemelor de sanatate ale regelui Ferdinand I ,pentru toamna aceluiasi an. Astfel, in ziua de duminica, 27 septembrie 1925, in Catedrala patriarhala din Bucuresti, a avut loc proclamarea oficiala a ridicarii Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie, la care a participat si o delegatie a Patriarhiei de Constantinopol. In ziua de duminica, 1 noiembrie 1925, in Catedrala patriarhala din Bucuresti, in prezenta a numerosi invitati din tara si strainatate, a fost intronizat primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea.Dupa incheierea festivitatilor dedicate acestui eveniment, in ziua de marti, 3 noiembrie 1925, in Palatul Patriarhal, a avut loc o consfatuire intre membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si delegatii Bisericilor Ortodoxe surori, in cadrul careia, la initiativa patriarhului Miron Cristea, s-a discutat necesitatea convocarii unui Sinod panortodox. Patriarhia de Constantinopol a fost rugata sa intocmeasca programul viitorului Sinod panortodox si sa invite Bisericile Ortodoxe autocefale sa studieze problemele ce vor face obiectul dezbaterilor acestui viitor Sinod.In concluzie, se poate afirma ca ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie acum 85 de ani constituie unul dintre momentele fundamentale ale istoriei ei, un adevarat pilon de forta pe care s-a construit apoi prestigiul Bisericii noastre in tara si in afara granitelor. De atunci, Biserica Ortodoxa Romana a fost pastorita de cinci vrednici de pomenire patriarhi: Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977), Justin Moisescu (1977-1986) si Teoctist Arapasu (1986-2007).Patriarhia Romana astaziCel de-al saselea patriarh al Romaniei, Preafericitul Parinte Daniel, a fost intronizat in ziua de 30 septembrie 2007, ca urmare a alegerilor organismele statutare ale Bisericii Ortodoxe Romane din 12 septembrie 2007. Inca de la inceput, actualul Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane a identificat directiile majore de activitate ale institutiilor centrale bisericesti de la Patriarhia Romana: legislativ si juridic bisericesc, pastoral-liturgic, cultural-misionar, social-filantropic, economic-financiar si patrimonial-imobiliar, fiecare din aceste preocupari avand propriile dimensiuni si specificitati in dezvoltarea si transpunerea in realitate. Din intensa si prodigioasa activitate desfasurata pana acum la nivelul Patriarhiei Romane, sub arhipastorirea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, mentionam doar cateva activitati reprezentative.Astfel, sub purtarea de grija a Parintelui Patriarh Daniel, in sedinta Sfantului Sinod din 28 noiembrie 2008, a fost definitivat si aprobat noul Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, care a intrat in vigoare odata cu recunoasterea sa prin Hotararea Guvernului Romaniei din 16 ianuarie 2008, adoptata in temeiul Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor.Pentru a raspunde cerintelor misionar-pastorale si administrativ-bisericesti din tara si din afara granitelor Romaniei, Sfantul Sinod a aprobat noi structuri canonice si organizatorice bisericesti prin infiintarea a cinci noi eparhii, dintre care doua in tara (Episcopia Salajului si Episcopia Devei si Hunedoarei) si trei in afara granitelor tarii (Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei, Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de Nord, Episcopia Ortodoxa Romana a Australiei si Noii Zeelande). De asemenea, au fost infiintate doua noi parohii ortodoxe romane in Japonia (Tokyo si Osaka), o parohie ortodoxa romana in Siria (Damasc), si a fost aprobata inscrierea in Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane a celor patru eparhii reactivate de Mitropolia Basarabiei si recunoscute juridic de autoritatile de stat din Republica Moldova: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia de Balti (fosta a Hotinului), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta de Cetatea Alba-Ismail), Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria (fosta Misiunea Ortodoxa Romana din Transnistria). La acestea se adauga infiintarea Reprezentantei Patriarhiei Romane pe langa institutiile europene (Bruxelles), precum si inscrierea acesteia in Statut, impreuna cu Reprezentanta de la Locurile Sfinte (Asezamintele Romanesti de la Ierusalim, Iordan si Ierihon) si Reprezentanta de la Sofia (Parohia Ortodoxa Romana). Un lucru cu totul inedit, dar re-levant pentru pastrarea legaturilor spirituale si culturale cu Patriarhia Romana, l-a constituit grija Preafericitului Parinte Patriarh Daniel pentru inscrierea in Statut a Asezamintelor Romanesti din Sfantul Munte Athos (Prodromu, Lacu etc.), iar in perspectiva amendarii Statutului, a Comunitatii Ortodoxe Romane din Turcia, cat si a altor comunitati ortodoxe romane din afara granitelor Romaniei.Pentru a asigura accesul prin mijloace moderne, dar si pentru a raspunde cerintelor sporite de sprijinire a activitatilor pastoral-liturgice, misionar-culturale, social-filantropice si educative care se desfasoara in Biserica Ortodoxa Romana, in scopul mantuirii credinciosilor in contextul vietii sociale si spirituale contemporane, inca din primele zile in slujirea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a vegheat personal la dotarea si darea in functiune a studiourilor de emisie si productie Radio Trinitas Bucuresti, inaugurate la 27 octombrie 2007, dar si a celorlalte structuri mass-media ale Patriarhiei Romane: Postul de Televiziune Trinitas TV, Cotidianul Ziarul Lumina, saptamanalul Lumina de Duminica, revista lunara Vestitorul Ortodoxiei, Agentia de stiri Basilica si Biroul de Presa, grupate in Centrul de Presa Basilica al Patriarhiei Romane, lucrare de pionierat si institutie unicat in intreaga Ortodoxie.De asemenea, la initiativa Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, au fost relansate demersurile pentru aducerea la viata a proiectului noii catedrale patriarhale – Catedrala Mantuirii, reinitiat dupa mai bine de 75 de ani de fericitul intru adormire patriarh Teoctist.Din aceasta succinta prezentare a principalelor coordonate ale activitatii Bisericii Ortodoxe Romane se desprind clar conturul larg al angajarii Bisericii noastre in actualitate, precum si implicarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel cu deplina responsabilitate si daruire pilduitoare.La implinirea a 85 de ani de la ridicarea sa la rang de Patriarhie, Biserica Ortodoxa Romana se prezinta deci ca o Biserica vie, activa, in mijlocul poporului pe care-l slujeste, profund implicata in promovarea dialogului cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, cu lumea crestina si cu societatea contemporana. Articol realizat de George Grigorita, aparut in Lumina de Duminica , 7 februarie

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1146

Id: 4456

Data: Feb 6, 2010

Imagine: