'Academia Rurala de Folclor si Teatru' de la Şipote este un proiect inedit in peisajul educational actual din Romania, inspirat dupa miscarea cultural-economica de la Ungureni, care a functionat, timp de doua decenii, in perioada interbelica, intr-o zona in care saracia, analfabetismul, bolile sociale si alcoolismul faceau ravagii, informeaza Ziarul Lumina , Editia de Moldova. 'Am convingerea ca acest proiect va scoate comuna noastra din adormirea in care se afla de vreo 40 de ani', spune primarul comunei Şipote, Constantin Cotofanu, unul dintre principalii sustinatori ai infiintarii Academiei.'Principala hiba a Jijiei, nostalgia ei dintotdeauna, este faptul ca nu oglindeste nici o asezare umana mai rasarita. Sau mai floarea soarelui. Un destin ingrat a facut-o sa supureasca, de la izvoare pana la varsare, doar prin/printre localitati care n-au avut sansa de a-si schimba conditia, de a trece de la sat la oras. Nici chiar in Epoca de Aur, cand atatea rauri meschine au devenit fluvii si atatea sate obscure s-au urbanizat, Jijia n-a capatat o noua calitate. Cum sa nu fii Jijie de suparare, cand unui afluent de-al tau, precum Bahluiul, i se face favoarea de a se inalta pe malurile lui ditamai capitala culturala a tarii, iar tie, apa longilina, abia daca ti se pun la gat niste margele de chirpici!', descria, cu mult umor, 'situatia' din Valea Jijiei, poetul, eseistul si publicistul iesean Nicolae Turtureanu, intr-una dintre tabletele sale.Pe Valea Jijiei am pornit si noi, pe drumul ce leaga Iasul de Botosani, trecand prin sate saracacioase, dar fudule, ce isi etaleaza la sosea casele 'atalienesti', proaspat izolate termic si vopsite in culori tipatoare, rasarite printre 'vecinele' pe care vremurile au brazdat santuri adanci in peretii din lemn si chirpici. Am pornit pe drumuri care te indemnau sa nu te grabesti, printre gropile astupate, cu ani in urma, cu fonduri europene, dar cu 'metoda romaneasca'. Motivul pentru care am lasat in urma galagia orasului a fost curiozitatea de a-i intalni pe initiatorii unui proiect, care a starnit, printre localnicii din zona, rasete si entuziasm, deopotriva. Rasete, pentru ca numele proiectului, 'Academia Rurala de Folclor si Teatru de la Şipote', a parut multora 'prea pompos si plin de emfaza' pentru 'peticeala vremurilor'. Entuziasm, pentru ca initiatorii acestei idei de redesteptare a interesului pentru traditii il considera o metafora inspirata de scolile taranesti din perioada interbelica, indeosebi de 'Universitatea Populara de la Ungureni'.'Nu poti sa cladesti un lucru cu adevarat trainic fara suflet'Prima intalnire am avut-o cu primarul comunei Şipote, Constantin Cotofanu, un om umblat prin lume, care a inteles ca nu doar de drumuri asfaltate, apa si canalizare au nevoie cei pe care ii reprezinta, pentru a deveni o comunitate in adevaratul sens al cuvantului. 'Am convingerea ca aceasta academie va scoate comuna noastra din adormirea in care se afla de vreo 40 de ani. Din punct de vedere economic, noi am reusit, incetul cu incetul, sa facem pasi in directia cea buna, anul trecut fiind prima comuna pe judet la accesarea de fonduri europene. Dar nu poti sa cladesti un lucru cu adevarat trainic fara suflet. Iar suflet, pentru mine, inseamna cultura, traditii si mandria ca apartinem acestor locuri', spune Constantin Cotofanu. Convingerea ca bogatia unei comunitati este data, in primul rand, de tezaurul ei spiritual, l-a facut pe edilul din Şipote sa considere 'Academia Rurala de Folclor si Teatru' drept 'prioritatea numarul unu' a Primariei si sa asigure toata sustinerea necesara pentru acest proiect, care, desi a fost gandit acum mai bine de cinci ani, a fost considerat, in cel mai fericit caz, drept o 'fantasmagonie' de catre alti edili. Astfel, Academia s-a infiintat printr-o hotarare de Consiliu Local, a primit sediu in Caminul cultural recent renovat al comunei, o baza materiala si promisiunea ca, pe parcursul derularii proiectului, se va asigura tot ceea ce va fi necesar unei bune functionari. Academia, pe departamenteUn alt om de baza in proiectul 'academiei' de la Şipote este Monica Baba, bibliotecar al comunei, care duce, de ani buni, o munca de scoatere la suprafata a bogatiilor spirituale ale zonei. Alaturi de profesori de la scolile ce apartin de Şipote si de alti oameni inimosi, Monica Baba aduna obiecte vechi care exprima cultura si civilizatia zonei si pe care si-a propus sa le expuna intr-un muzeu al comunei, culege folclor, aduna materiale necesare pentru intocmirea unei monografii a comunei si editeaza, de trei ani, un ziar destinat locuitorilor din Şipote. 'Proiectul acestei 'academii rurale' s-a pliat foarte bine pe munca noastra, oferindu-ne sustinerea de care avem nevoie si posibilitatea de a trece de la munca 'de arhive', la cea de valorizare a bogatiilor zonei. In cadrul Academiei, noi am gandit mai multe departamente, care sa acopere aria noastra de interes. Astfel, avem un departament de etnografie si folclor, unde copiii culeg de la batranii satului cantece vechi, specifice zonei noastre, si invata sa le interpreteze; un cerc de dansuri populare, in care, la fel, se invata in special dansurile specifice locului; un departament de vestimentatie traditionala, unde toti cei interesati pot invata de la batranii nostri cum se coase un costum popular sau cum se realizeaza alte obiecte de vestimentatie sau de uz casnic; un departament de spectacole, pentru ca tot ceea ce invatam trebuie sa prezentam comunitatii in zilele de sarbatoare si, nu in ultimul rand, un departament care se va ocupa cu redactarea monografiei comunei noastre', explica bibliotecarul din Şipote. Alaturi de 'omul de la arhive', un alt sustinator activ al Academiei este si Ligia Melinte, presedinte al Asociatiei Romane a Tinerilor Artisti (ARTA), care spune ca, in calitate de fiica a comunei din Valea Jijiei, are o datorie morala fata de acest proiect. 'Noi avem o multitudine de bogatii a caror valoare nu o constientizam. Ca sa dau doar cateva exemple, caiutii de la Şipote, impletiturile de nuiele, produsele de cojocarie sau covoarele tesute traditional pot deveni marci inregistrate ale comunei noastre. Am dus astfel de produse la festivaluri de profil organizate in tara sau strainatate si s-au bucurat de un foarte mare succes. De aceea, ne-am propus organizarea, alaturi de mesteri populari din aceasta zona, unor tabere de creatie in care copiii si toti cei interesati sa invete sa realizeze astfel de produse traditionale si de artizanat, pe care sa le prezentam apoi publicului si, de ce nu, sa le oferim spre vanzare, iar banii obtinuti sa-i reinvestim in activitatea noastra. Este un lucru absolut realizabil si imi doresc ca activitatea acestei academii rurale sa fie un proiect mesaj, din care si alte localitati, in special din zone defavorizate, sa invete sa redescopere si sa-si promoveze specificul traditional', spune presedintele asociatiei ARTA. 'Copiii si tinerii sunt epicentrul demersului nostru''Parintele' 'Academiei Rurale de Folclor si Teatru' de la Şipote este profesorul Alexandru Dumitra, cel care a infiintat, in 1995, si teatrul 'O mie si una de... masti', un experiment unic in tara in arta spectacolului pentru copii, jucat de copii, apreciat de reputati specialisti in teatrologie. Oltean prin nastere si moldovean 'dupa 'domiciliu', profesorul Dumitra a propus, initial, infiintarea unei astfel de academii in Vladeni, comuna vecina cu Şipote, unde locuieste si isi desfasoara activitatea de mai bine de 40 de ani. 'Propunerea a fost foarte bine primita, in sensul ca s-a ras neintrerupt cinci zile si cred ca se mai rade si astazi de ideea mea. 'Ia uite de unde vrea sa scoata Dumitra academicieni?!', a fost argumentul care a starnit cel mai mare amuzament. Ei n-au inteles, insa, ca denumirea aceasta, de 'academie', este o metafora inspirata de modelul universitatilor populare din perioada interbelica si nu reprezinta altceva decat o incercare de cercetare si valorizare a componentelor sociale si istorice definitorii pentru zona noastra', spune Alexandru Dumitra. In viziunea initiatorului acestui proiect inedit, Academia Rurala de la Şipote isi propune, in primul rand, trezirea si cultivarea in randul copiilor si tinerilor a interesului fata de traditii si de componentele sale creatoare: arta populara, literatura, muzica, spectacol etc.. 'Copiii si tinerii sunt epicentrul demersului nostru, pentru ca ei vor fi viitorii mesageri ai culturii si civilizatiei din aceasta zona', crede profesorul din Vladeni. La cei mai bine de 70 de ani pe care ii are, Alexandru Dumitra nu se margineste la rolul de 'teoretician', ci isi investeste intreaga energie in proiecte despre care crede ca au puterea sa depaseasca calificativul de 'multumitor'. 'Lucrez de o viata cu copiii si am obtinut cu ei rezultate care au contrazis orice asteptari. Va dau un singur exemplu: procentul de promovabilitate la ultima sesiune a examenului de bacalaureat in Vladeni a fost zero. Nu doi la suta, nici unu la suta, ci zero! In acelasi timp, copii care locuiesc tot in Vladeni, multi dintre ei proveniti din familii modeste si fara valente deosebite la invatatura, obtin, an de an, premiul intai la festivalurile nationale de teatru pentru copii si sunt laudati si apreciati, in tara si in strainatate, de profesori si teatrologi renumiti', spune, mandru, directorul, regizorul, sunetistul, costumierul (si tot ce mai este nevoie) de la teatrul 'O mie si una de masti', care ii imbraca pe micii actori in costume facute din haine cumparate 'la kilogram', se cearta cu autoritatile pentru a obtine banii necesari deplasarii la festivalurile nationale si se caciuleste, an de an, pentru o tabara la munte sau la mare, care sa rasplateasca premiile obtinute dupa sutele de ore de repetitii ale copiilor. Dar, pe langa zestrea de premii intai castigate la festivalurile de profil, cea mai de succes poveste a teatrului din Vladeni ramane tanara Alina Scarlat, provenita dintr-o familie foarte modesta din comuna ieseana, ajunsa, in prezent, doctorand la Şcoala de Inalte Studii in Ştiinte Sociale din Paris. Alina si-a uimit profesorii de la Universitatea din Strasbourg, unde a facut, inainte de a fi acceptata la doctorat, un master in teatrologie si antropologie teatrala, cu povestea teatrului pentru copii din Vladeni, iar lucrarea sa de disertatie, care a tratat tocmai acest subiect, al artei facute cu mijloace mai mult decat modeste, a primit cel mai bun punctaj.Curtea domneasca de la ŞipoteCand vorbesc de traditie, oamenii din Şipote amintesc de o existenta de peste cinci sute de ani a localitatii, a carei biserica a fost construita de hatmanul Luca Arbure, in 1507. 'Tinerii poate nu stiu aceste lucruri sau poate cred ca numele comunei noastre nu poate fi legat de nimic deosebit. Dar ar trebui sa fie mandri de faptul ca biserica noastra, monument istoric, a fost ctitorita de portarul Sucevei, Luca Arbure, care avea si o mosie aici. In Şipote a fost chiar si o curte domneasca, in vremea voievodului Petru Rares, si tot in comuna noastra s-au nascut oameni a caror activitate a marcat cultura romaneasca, precum medicul si academicianul Vasile Marza', spune preotul paroh din comuna ieseana, Aurel Lunic.Universitatea Populara infiintata in 1935 la Ungureni a functionat timp de doua deceniiPrivita ca o alternativa la un sistem de invatamant deficitar si la kitch-ul care incepe sa-si puna amprenta, din ce in ce mai accentuat, si pe traditionalista lume a satului, ideea proiectului de la Şipote este sustinuta si de reputatul specialist in stiinte ale educatiei Adrian Neculau, prof. dr. univ. la catedra de Psihologie a Universitatii 'Al. I. Cuza', din Iasi. 'Exista un decalaj, pe care nu-l putem contesta, intre invatamantul urban si cel rural, dar, in acelasi timp, sunt si multe initiative laudabile in aceasta zona rurala, in care bunul simt si inteligenta taraneasca formeaza o materie prima cu care se pot realiza inca lucruri deosebite. In privinta actiunii de la Şipote, mai mult decat proiectul intelectual in sine conteaza implicarea afectiva, angajamentul. Este o munca grea, de durata, in care trebuie sa capeti increderea celor carora te adresezi, sa capeti vizibilitate si, nu in ultimul rand, sprijinul material necesar. Dar intotdeauna se gasesc oameni dispusi sa ajute, daca stii unde sa ii cauti', este de parere profesorul Neculau, al carui unchi, Eugen Neculau, este cel care a infiintat Universitatea Populara de la Ungureni (judetul Botosani) in 1935. Universitatea de la Ungureni era, in fapt, o scoala pentru sateni, la programul careia acestia participau cu un deosebit interes si implicare, pentru ca a fost gandita ca o scoala a satului, cu oameni ai satului. 'Miscarea cultural-economica de la Ungureni a fost una de durata, functionand timp de doua decenii si devenind apoi obiect al atentiei cercetatorilor, pentru ca s-a manifestat si a dat rezultate intr-o zona in care saracia, analfabetismul, bolile sociale, alcoolismul faceau ravagii. Programul Universitatii cuprindea doua cicluri: unul cultural, de la 1 octombrie la 1 aprilie, si unul economic, de la 1 aprilie la 1 octombrie. Programele de scolarizare vizau educatia civica, sociala, morala si religioasa, intelectuala si economica a adultului din mediul rural, urmarind, deopotriva, disciplina sociala, cat si atasamentul fata de patrie si neam. Iar ca amanunt, cine se angaja in actiuni politice era exclus din universitate. De fapt, acesta a si fost motivul pentru care conducerea Universitatii Populare de la Ungureni, reprezentata de adunarea generala, a decis, dupa venirea comunistilor la putere, autodizolvarea, pentru a nu deveni o agentura a ideologiei de partid', povesteste profesorul Adrian Neculau directiile de actiune si, mai apoi, finalul proiectului Universitatii de la Ungureni.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 944

Id: 11401

Data: Jan 19, 2011

Imagine: