Actul Sinodal care a incheiat disputa cu Patriarhia Ecumenica
Sfintirea Marelui Mir savarsita de ierarhii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in Joia Mare a anului 1882 a dat nastere unei noi dispute cu Patriarhia Ecumenica. O epistola semnata de patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea impreuna cu ierarhi membri ai sinodului constantinopolitan dezaproba acest act, motivand ca 'arhiereii din diferite locuri trebuie a lua Sfantul Mir de la tronul cel de la noi preasfant, patriarhicesc, apostolic si ecumenic'.Raportul de raspuns, prezentat Sfantului Sinod la 23 noiembrie in Bucuresti, a fost numit oficial 'Act Sinodal care cuprinde Autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane si relatiunile ei cu Patriarhia de Constantinopol'.Scrisoarea de mustrare primita de la Patriarhia Ecumenica a fost adusa la cunostinta ierarhilor romani de mitropolitul primat Calinic Miclescu in cuvantul de deschidere a sesiunii de toamna a Sfantului Sinod, la 15 octombrie 1882. In sedinta din 23 octombrie, sinodalii au dezbatut 'patriarhiceasca epistola', declarandu-se 'impresionati de asprimea termenilor si de caracterul unei asemenea scrisori'. Intr-adevar, Ioachim al III-lea, 'cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului', in epistola din 10 iulie, se declara indignat ca a trebuit sa afle din gazetele vremii despre gestul specific unei biserici autocefale de a savarsi sfintirea Marelui Mir in tara noastra: 'Din cele publicate prin ziare a ajuns la timp in cunostinta noastra, nu cu putina intristare si suparare, ca arhieria voastra, la 25 martie anul curent, ati procedat la savarsirea sfintirii Sfantului Mir in neintinatul templu al Mitropoliei din Bucuresti, cu o completa ignorare a puterii noastre spirituale si canonice'. Ierarhii romani erau prezentati drept 'model de dizordine si neascultare' si 'contravenitori ai ordinii ecleziastice'. In acest sens, Sfantul Sinod a constituit o comisie sinodala, condusa de Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei, care a insarcinat pe Episcopul Romanului, Melchisedec Ştefanescu, cu intocmirea unui raport argumentat teologic, canonic si istoric, prin care sa fie demontate acuzatiile venite de la Constantinopol.'Biserica unui regat liber si independent'In acest raport, acuzatiile semnatarilor epistolei patriarhicesti au fost expuse si combatute, punct cu punct, cu contraargumente scripturistice, dogmatice si canonice, dupa cazul fiecaruia: 'Citind si ascultand cu mare luare aminte aceasta admonitiune duhovniceasca, vazand ca Inalta Sa Sanctitate Patriarhul Ecumenic ne aminteste mai multe cuvinte din Sfanta Scriptura si din canoane, care sunt norma administratiei Sfintei noastre Biserici Ortodoxe a rasaritului, si pe care noi niciodata nu trebuie sa le pierdem din vedere in administratia spirituala a diecezelor noastre. ¤...Ą Noi multumim din inima Inaltei Sale Sanctitati patriarhale ca ne pune in vedere cuvintele cele Sfinte ale Scripturii, ne da ocazia sa ne gandim la ele, sa le studiem profund si sa le realizam in viata noastra'. La acestea, PS Melchisedec Ştefanescu al Romanului a adaugat un scurt istoric al Bisericii Ortodoxe din tara noastra, concentrat pe raporturile cu Patriarhia de Constantinopol. Sunt amintite incercarile scaunului constantinopolitan de a-si impune autoritatea asupra eparhiilor romanesti, toate sortite esecului, de la recunoasterea mitropoliilor Ţarii Romanesti si Moldovei (secolul al XIV-lea) si pana in prezenta domnie a lui Carol I. Totodata, prezinta starea de fapt a Bisericii: 'Biserica noastra este Biserica Ortodoxa Romana, pe care providenta divina acum de curand a facut-o Biserica unui regat liber si independent - Regatul Romaniei. Daca ea in timpuri grele, de restriste si de intuneric a stiut, impreuna cu toata natia sa, a-si pastra si apara autocefalia sa, cu atat mai vartos va face aceasta astazi, cand s-a facut lumina mare, cand natiunea, a careia este aceasta Biserica, vede in ea un scut mare de aparare in timpuri grele, un liman in vijeliile vietii si o calauza sigura pe calea mantuirii.'Unitate de doctrina, disciplina si cult cu Patriarhia EcumenicaSe preciza ca 'acesta este in scurt istoricul autocefaliei Bisericii romane, pe de o parte - avuta si practicata de romani ne-ntrerupt, ca o demnitate inerenta unei natiuni autonome, si aparata cu zel si pietate de toate generatiile trecute, in curgere de multe secole; pe de alta parte - combatuta si inganata de Patriarhia de Constantinopol'. Cu toate aceste piedici, 'Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, pe temeiul istoriei noastre romane, pe temeiul demnitatii statului roman si al demnitatii natiunii romane, declara sus si tare ca Biserica Ortodoxa Romana a fost si este autocefala in cuprinsul teritoriului Romaniei, si nicio autoritate bisericeasca straina nu are drept a ne impune ceva'. Fata de nevoia recunoasterii unei stari de fapt deja existente, afirma autoritar: 'Nu avem nevoie a fi din nou recunoscuta de cineva autocefalia noastra bisericeasca; ea este un fapt istoric indestulatoriu pentru noi si pentru cei ce ne iubesc si voiesc a fi cu Biserica si cu Statul nostru in relatii amicale. Astfel stam si astfel vom sta cat va fi in noi o suflare, si nimica nu ne va urni din aceasta pozitie.' Aceasta pozitie ferma, insa, nu trebuie privita drept inceput al unei schisme. Dimpotriva, sinodalii romani afirmau: 'Declaram totodata ca noi, aparand autocefalia Bisericii noastre de orice presiune din afara, nu voim a ne desparti de intregimea Bisericii Ortodoxe. Noi pastram aceleasi doctrine bisericesti, aceeasi disciplina, acelasi cult divin pe care le-am mostenit de la parintii nostri si care sunt comune Bisericii Ortodoxe din toate tarile. Noi recunoastem in Patriarhia de Constantinopol un centru moral, de unde trebuie sa purceada directia in toate chestiunile de interes general al intregii Biserici Ortodoxe, in privinta dogmelor, a disciplinei, a cultului.' Mai mult decat atat, 'patriarhul este socotit la noi ca primul ierarh al Bisericii Ortodoxe, si mitropolitii nostri il pomenesc la Sfintele servicii, implorandu-i de la Dumnezeu pace, sanatate, onoare, viata indelungata si povatuire a Bisericii pe calea cea dreapta', iar ierarhii romani marturisesc ca vor primi de la acest centru bisericesc 'cu dragoste chiar povatuiri spirituale de folos natiunii si Bisericii noastre'.Sfintirea Marelui Mir, atribut indispensabil unei Biserici autocefaleReferitor la problema Sfintirii Marelui Mir, actul sinodal reproduce canoanele ce fac referire la aceasta slujba, amintind si episoadele cand aceasta slujba s-a savarsit pe teritoriul tarii noastre in trecut. Motivatia este ca 'a cauta acest mijloc de Sfintire pe la bisericile din alte tari ar insemna ca acea Biserica nu poseda toata plenitatea mijloacelor de mantuire si Sfintire; ca daca ea nu poate produce Sfantul Mir, nu poate comunica nici Duhul Sfant celor botezati de dansa, nici a-i desavarsi prin catehizare si predica; ci cauta pe la alte biserici, ca acelea sa puna in comunicare cu Duhul Sfant pe botezatii sai. Prin urmare, ar trebui, drept consecinta, ca tot de acolo sa se aduca si catehizatori si predicatori, care sa conserve si sa dezvolte darurile Sfantului Duh, cele comunicate prin Mir. Asadar, Sfintirea Marelui Mir este un atribut indispensabil pentru o Biserica autocefala'. Concluzia este ca 'in aceasta convingere, bazata pe canoane, pe istoria generala a Bisericii Ortodoxe si pe istoria Bisericii noastre, precum si pe insemnatatea dogmatica, si pe exemplul altor biserici autocefale, noi am decis a savarsi in Romania, in Biserica Catedrala a primei Mitropolii, Sfintirea Mirului, dupa randuiala stabilita intru aceasta de Biserica, si dupa cum se face si la alte biserici autocefale. Aceasta decizie este nestramutata pentru totdeauna, pana cand va exista Biserica Ortodoxa a natiunii romane'.Actul sinodal a dus la recunoasterea autocefalieiRaportul comisiei sinodale, socotit drept 'capodopera a genului', a fost citit si aprobat in sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 23 noiembrie 1882, iar in forma sa definitiva a fost intitulat 'Act sinodal care cuprinde Autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane si relatiunile ei cu Patriarhia de Constantinopol'. In februarie 1883, Ministerul de Externe al Romaniei trimitea acest document drept raspuns la scrisoarea patriarhala si sinodala din 10 iulie 1882, sub semnatura tuturor membrilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Pr. prof. Niculae Şerbanescu afirma ca 'acest cuprinzator act, prin felul cum infatisa si fundamenta problemele puse in discutie, a avut rol de seama in grabirea incheierii cu succes pentru noi a disputei privitoare la formala recunoastere a autocefaliei Bisericii Romane'.(Articol publicat in Ziarul Lumina din data 25 martie 2010)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Mar 25, 2010
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: Parintele Ilie Cleopa si Ioan Alexandru 14 din categoria: Parintele Ilie Cleopa, Sinaxar - 03-10 din categoria: Sinaxar - Trinitas TV, Cuvant pentru suflet - Carti ziditoare de suflet Pelerinul rus (22 09 2015) din categoria: Cuvant pentru suflet - Trinitas TV, Pr Vasile Sorin Dobre - Purtarea crucii celuilalt - ASCOR Cluj - p3 din categoria: Alti preoti sau personalitati, Pr Vasile Sorin Dobre - Purtarea crucii celuilalt - ASCOR Cluj - p4 din categoria: Alti preoti sau personalitati,
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei