Inca din cele mai vechi timpuri, preacinstirea Maicii Domnului a fost parte din viata de zi cu zi a oamenilor, primind cu bucurie binecuvantarile ei in casele lor; ii erau credinciosi prin devotamentul fata de ea si prin comemorarea, in imnuri si rugaciuni, a evenimentelor din viata ei, a Adormirii si mutarii sale cu trupul la cer.Evlavia deosebita a romanilor fata de Nascatoarea de Dumnezeu face din praznicul Adormirii ei una din cele mai populare sarbatori crestin-ortodoxe din tara noastra, fiind asteptata, dupa unele traditii, cu aproape aceeasi bucurie ca Pastele. Marturii ale acestei deosebite cinstiri stau atat postul de doua saptamani, care precede sarbatoarea si care este tinut cu constiinciozitate de credinciosi, nenumaratele biserici si manastiri care poarta acest hram si pelerinajele organizate la unele dintre ele, cat si slujbele frumos impodobite cu pricesne si cantari alese, cum ar fi Prohodul Maicii Domnului.Daca sarbatoarea cea mai mare a Domnului nostru Iisus Hristos este Pastele, sarbatoarea Mortii si Invierii Sale rascumparatoare, atunci cea mai mare sarbatoare inchinata Maicii Sale este de asemenea asociata cu moartea si mutarea sa (metastasis) cu trupul la cer. Adormirea (Koimisis) Maicii Domnului este ultimul mare praznic din anul bisericesc, randuit simetric cu sarbatoarea Nasterii sale (8 septembrie) si ultimul act din ciclul Intruparii.Aceasta sarbatoare este intr-un fel o revenire la realitatea Intruparii si consecintelor sale, in mod particular, adevarul afirmat de multi Sfinti Parinti ca 'Dumnezeu S-a facut om, ca omul sa poata deveni dumnezeu', si de asemenea, crezand in mutarea la cer a Maicii Domnului, o revenire la Invierea si Inaltarea Mantuitorului Hristos. 'Adormirea Maicii Domnului reafirma destinul pe care Hristos l-a pregatit mai inainte pentru noi si permite mormantului sa fie vazut ca o poarta spre Rai. Adormirea ei este izvor de speranta si incredere pentru cei ce sarbatoresc acest praznic', scrie John Baggley, in 'Festival Icons for the Christian Year'. Acest aspect il subliniaza si Sfantul Chiril al Alexandriei, referindu-se la Nascatoarea de Dumnezeu: 'Prin tine, frumusetea Invierii a inflorit si lumina sa a stralucit; prin tine, fiecare suflet credincios se mantuieste'.Adormirea Maicii Domnului in Sfanta TraditieSarbatoarea Adormirii Maicii Domnului isi are originea in Sfanta Traditie a Bisericii. Circumstantele Adormirii Maicii Domnului sunt cunoscute si pastrate de Biserica Ortodoxa inca din timpurile apostolice, marturie stand scrierile apocrife, opinia unanima a Sfintilor Parinti si credinta constanta a poporului lui Dumnezeu.Intre cei care au vorbit despre Adormirea Maicii Domnului in primele secole crestine au fost Sfantul ieromartir Dionisie Areopagitul (sec. I), Meliton de Sardes (sec. II), Sfantul Epifanie al Ciprului (sec. IV) si Sfantul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (sec. V), a carui marturisire, adresata imparatesei bizantine Pulcheria, este edificatoare: 'Desi in Sfanta Scriptura nu sunt date cu privire la imprejurarile mortii Maicii Domnului, noi le cunoastem din vechea si credibila Traditie a Bisericii… stim ca, la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei'. Mai tarziu, in secolul al XIV-lea, toate aceste informatii vor fi adunate si detaliate in lucrarea Historia Ecclesiastica (Istoria Bisericii) a lui Nicephorus Callistus (†1335).O admirabila colectie de texte cu privire la aceasta traditie este si lucrarea 'Omilii Patristice despre Adormirea Mariei' a renumitului profesor patrolog contemporan Brian E. Daily. Aceste texte, atribuite unor Sfinti Parinti, cum ar fi: Ioan al Tesalonicului, Modest al Ierusalimului, Andrei al Cretei, Germanos al Constantinopolului, Ioan Damaschinul, Teodor Studitul, la care se pot adauga si cele ale parintilor bizantini de mai tarziu - Isidor al Tesalonicului, Sfantul Grigorie Palama, Nicolae Cabasila -, fac referire la traditia Adormirii Maicii Domnului, obsevandu-se unele mici diferente intre ele doar la nivelul detaliilor (vezi Stephen J. Shoemaker, Ancient Traditions of the Virgin Maryas Dormition and Assumption, Oxford Early Christian Studies, 2002). Toti acesti Sfinti Parinti sunt de acord in unanimitate ca mormantul Maicii Domnului din Gradina Ghetsimani, unde Fecioara Maria a fost inmormantata de Sfintii Apostoli, a fost gasit gol la trei zile dupa ingropare.Mijlocitoare catre DumnezeuAceste evidente patristice confirma convingerea generala a intregii Biserici Ortodoxe ca Maica Domnului a avut parte de o moarte naturala si apoi a fost luata la Cer de Fiul ei, fiind acum Mijlocitoarea tuturor catre Dumnezeu. Aceasta convingere a fost impartasita in timp de ierarhi si credinciosi, predicata de teologi si afirmata public la sfintele slujbe.Imnografia sarbatorii scoate in evidenta rolul important al Maicii Domnului de mijlocitoare in istoria mantuirii. Troparul praznicului arata ca in adormirea sa Maica Domnului nu a abandonat lumea: 'Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare...'. De asemenea, in condacul sarbatorii vedem ca mijlocirea sa pentru intreaga umanitate n-a fost oprita de moarte, moartea n-a avut putere asupra ei: 'Pe Nascatoarea de Dumnezeu, cea intru rugaciuni neadormita si intru folosinte de nadejde neschimbata, mormantul si moartea nu au tinut-o. Caci, ca pe Maica Vietii, la viata a mutat-o. Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc'.Deoarece Maica Domnului este una dintre cele doua persoane care au participat in taina Intruparii, mijlocirea ei catre Dumnezeu este imperativa in planul mantuirii umanitatii. Fiind mai cinstita decat sfintii si ingerii, si mijlocirea ei este mai mare decat a acestora; nicaieri insa nu gasim cereri adresate ingerilor sau sfintilor sa mijloceasca pentru oameni inaintea Nascatoarei de Dumnezeu, ceea ce certifica faptul ca Biserica Ortodoxa o preacinsteste pe Maica Domnului, si nu o considera comantuitoare, dupa cum o numesc romano-catolicii. De altfel, Biserica Romano-Catolica prefera sa foloseasca pentru sarbatoarea de astazi termenul de Inaltare (Assumptio), acelasi ca pentru Inaltarea Domnului, ceea ce omite faptul ca Maica Domnului a murit ca toti oamenii.Biserica noastra marturiseste ca Maica Domnului a murit cu adevarat, ea insasi avand nevoie sa fie mantuita de Hristos, ca orice om, si apoi a fost mutata la cer de Fiul ei, ca Maica a Vietii, luand deja parte la fericirea cea vesnica din Imparatia cerurilor, care este pregatita si promisa tuturor celor care 'asculta Cuvantul lui Dumnezeu si il pastreaza' (Luca 11, 27-28).Martora a triumfului Domnului asupra mortii si a zidirii BisericiiMaica Domnului, fiind martora triumfului Domnului asupra mortii si a zidirii Bisericii, si-a inchis ochii si, plecand din aceasta viata, a fost mutata alaturi de Fiul sau in ceruri. Nu avem date istorice care sa ne indice cat timp Maica Domnului a ramas pe pamant dupa Inaltarea Mantuitorului Hristos la cer, nici cand, unde sau cum aceasta a murit, intrucat Evangheliile si celelalte scrieri ale Noului Testament nu ne vorbesc nimic in acest sens. Din Evanghelii stim doar ca Iisus, rastignit fiind pe Cruce, si-a incredintat mama ucenicului Sau iubit Ioan, 'si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine' (Ioan 19, 25-27). O ultima informatie ne este prezentata in Faptele Apostolilor: 'Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui' (Fapte 1, 14). Dincolo de acest text nu avem nici o alta informatie despre Maica Domnului. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 13 august 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 826

Id: 15818

Data: Aug 13, 2011

Imagine: