Domnul Hristos, când a oferit Sfânta împartasanie Apostolilor, posibilitatea de împartasire cu El, i-a împartasit si pe doi dintre ucenici care, mai apoi, unul l-a vândut si altul, s-a lepadat de El. Mântuitorul a stiut lucrul acesta si, totusi, a dat posibilitatea aceasta de împartasire.Eu sunt pentru o împartasire deasa a credinciosilor si insist pentru treaba aceasta, dar nu trag de oameni. De ce? Pentru ca eu insist sa se spovedeasca. Şi daca nu se spovedeste, atunci n-are de ce sa vrea sa se împartaseasca. Daca se spovedesc si doresc sa se împartaseasca n-am niciun motiv sa-i opresc de la a se împartasi. Nu zic sa se uite în calendar, sa vada când trec 40 de zile, ca numai atunci se poate, si asa mai departe. Eu zic ca totdeauna se poate pentru omul care are o viata mai limpezita, pentru ca Sfânta Împartasanie nu se da ca recompensa pentru o viata exceptionala, ci se da ca ajutor.Domnul Hristos, când a oferit Sfânta împartasanie Apostolilor, posibilitatea de împartasire cu El, i-a împartasit si pe doi dintre ucenici care, mai apoi, unul l-a vândut si altul, s-a lepadat de El. Mântuitorul a stiut lucrul acesta si, totusi, a dat posibilitatea aceasta de împartasire. Noi niciodata nu ne putem socoti vrednici, în sensul acesta, ca trebuie sa asteptam vrednicia. N-ai cum astepta vrednicia, deoarece pentru asa ceva niciodata nu esti destul de pregatit. Nici la moarte nu esti vrednic, dar ne învredniceste Dumnezeu.Eu ma împartasesc pentru vrednicia pe care mi-o da Dumnezeu sa ma împartasesc. Dumnezeu, Care ma cheama si mi Se ofera, Acela ma si învredniceste. Cum zicem noi: „Învredniceste-ne, Doamne, în seara aceasta, fara de pacat sa ne pazim noi!" sau „Şi ne învredniceste pe noi, Stapâne, fara de osânda sa Te numim pe tine Tata, Dumnezeul cel ceresc!" sau „Şi ne învredniceste pe noi, fara de osânda, sa ne împartasim cu dumnezeiestile Tale Taine!". Aceasta este credinta mea. Şi atunci, Domnul Hristos, stiind ca suntem nevrednici, ne învredniceste El, cum zicem în „Îngerel", când suntem copii: „Eu sunt mic, Tu fa-ma mare, eu sunt slab, Tu fa-ma tare!". Credem, deci, în învrednicirea pe care ne-o da Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Noi suntem mici si Dumnezeu ne învredniceste, ne da El vrednicia. Şi atunci, daca-i vorba de asa ceva, e bine, totusi, sa îti cauti un duhovnic. Şi, daca nu-l gasesti, sa te rogi lui Dumnezeu sa ti-l descopere, si, daca îl gasesti, sa te tii de el. Pentru ca un duhovnic n-are motiv sa se impuna cu severitate între tine si Dumnezeu, ci trebuie sa reflecte dragostea lui Dumnezeu fata de pacatosi, intervenind între pacatos si Dumnezeu, spre binele pacatosului.Eu, ca duhovnic, trebuie sa lucrez cu inima de parinte, nu trebuie sa lucrez cu inima de judecator, chiar daca am si posibilitatea aceasta si capacitatea aceasta - de a fi judecator. Îl ajut pe om mai mult cu inima de parinte, pentru ca el si zice catre mine ca sunt parinte.(Parintele Teofil Paraian, Învierea lui Hristos, înnoirea vietii noastre - Conferintele ASCOR Iasi, Editura Doxologia, Iasi, 2013, p. 57-58)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 502

Id: 37964

Data: Feb 5, 2014

Imagine: