Miercuri, 30 iulie 2014, Patriarhia Româna comemoreaza sapte ani de la trecerea la cele vesnice a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul († 30 iulie 2007). În cele ce urmeaza va prezentam un articol semnat de arhim. Timotei Aioanei, publicat în Lumina de Duminica, la data de Duminica, 13 iulie 2008, intitulat Amintirile tinutului Falticenilor despre patriarhul Teoctist.Dintre toti patriarhii României, cel mai mult a îndragit tinutul Falticenilor fericitul întru adormire Teoctist Arapasu, al V-lea Întâistatator al Bisericii Ortodoxe Române. Printre marii ierarhi ai veacurilor trecute, legati de acest tinut, se numara Sfintii Ierarhi Dosoftei de la Probota si Ioan de la Râsca, logoditi cu îngerescul chip în aceste manastiri, dar si marele mitropolit al Moldovei Veniamin Costachi, care si-a trait ultimii patru ani de viata în Manastirea Slatina, unde a si fost îngropat în decembrie 1846.O binecuvântare pentru tot tinutulLegatura patriarhului Teoctist cu Falticeniul este veche, din tineretea lui. Ca arhimandrit la Iasi, i-a fost încredintata conducerea procesiunii cu moastele Sfintei Parascheva prin Moldova, procesiune care a ajuns, pentru câteva zile, si în tinutul Falticenilor. Mai întâi a fost întâmpinarea lor la bariera Tâmpesti, cu prezenta a numerosi preoti si credinciosi, convocati de protoiereul Iacob Chiticaru.Moastele Sfintei Parascheva au ramas peste noapte la Biserica „Adormirea“, continuându-si a doua zi itinerariul duhovnicesc prin Baia, islazul satului Radaseni, Malini, Draceni si manastirea Slatina.A fost o binecuvântare pentru tot tinutul, încercat, în vara fierbinte a anului 1947, de o cumplita seceta. Dupa ani si ani, patriarhul Teoctist îsi amintea de oameni si locuri, cunoscute lui înca din 1947. Fiecare îsi avea locul lui. Nimeni nu era uitat, nici chiar amanuntele aparent nesemnificative.Plecat de „amar de vreme“ din Moldova, a revenit în 1977, ca mitropolit. Prima sfintire oficiata în aceasta calitate a fost în protoieria Falticeni, la Biserica „Sfintii Arhangheli“ de la Falticenii-vechi, unde slujea un preot admirabil, Ilie Ilisei. N-a venit singur la sfintire, ci însotit de doi arhimandriti de la Muntele Athos. Era un eveniment în vremea aceea! A slujit frumos, cum nu mai vazusem si m-a onorat cu „cinstea“ de a-i fi anagnost. Şi soarele i-a zâmbit în acea zi târzie de toamna, la 13 noiembrie 1977.Un an mai târziu, tot în noiembrie, revenea la Falticeni sa sfinteasca o biserica noua, ridicata la Ţarna Mare de catre neobositul parinte Zenovie Ghidescu. Atunci, în noiembrie 1978, a fost frig, dar s-a slujit afara, datorita multimii nemaiîntâlnite. A venit si de data aceasta însotit de oaspeti de la Consiliul Mondial al Bisericilor. Amfitrion binevoitor, mitropolitul le-a vorbit despre locurile sadoveniene si despre evlavia credinciosilor care înfruntasera frigul mai mult de patru ceasuri, cât a durat slujba.Aproape în fiecare an venea si la hramul manastirii Slatina, voievodala ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu, vestita „Academie duhovniceasca“, cu profesori renumiti, ca ieroschimonahul Paisie Olaru, arhimandritul Cleopa Ilie sau Petroniu Tanase, Arsenie Papacioc, Andrei Scrima si atâtia altii. Venirea mitropolitului Teoctist la Slatina era un eveniment pentru întregul tinut. Poposea în manastire si a doua zi, la pomenirea ctitorilor, vorbea cu preotii, facea vizite la parohiile învecinate si chiar la protoierie. Cunostea bine zona si-l îndruma singur pe sofer sa mearga într-o anumita directie, pentru a ajunge cu bine la destinatie.Sfintiri „de pomina“Ca mitropolit al Moldovei si Sucevei a continuat lucrarile de consolidare si restaurare de la Manastirea Râsca. Aloca, anual, sume importante de bani din bugetul Arhiepiscopiei si dorea sa vada terminate aceste lucrari, care parca nu se mai încheiau. L-am auzit, odata, plângându-se de starea precara în care se gasea manastirea si obstea ei, vorbind de un blestem care pusese stapânire peste acest loc. Cu toate acestea, mitropolitul a venit de multe ori la Râsca, impulsionând ritmul încet al lucrarilor si cerând autoritatilor de la Suceava ajutor si întelegere.Mai la deal de Râsca, mitropolitul si patriarhul Teoctist a lasat o importanta ctitorie, biserica parohiala de la Slatioara. Gândindu-ma, acum, la dimensiunile acestei zidiri, la casa parohiala, la clopotnita si la toate celelalte constructii în anii aceia, realizez cât a fost de greu sa faca atunci, în anii sfârsitului dictaturii, asemenea realizari. Bunavointei lui, fondurilor de la centrul eparhial, i s-au asociat si râvna rar întâlnita a parintelui Vasile Bostan, ctitor, alaturi de patriarh, al „complexului“ de la Slatioara.O sfintire „de pomina“ în zona Falticenilor a ramas cea de la Sasca Mare, din 30 august 1980. Mitropolitul Teoctist a venit, si de data aceasta, însotit de un oaspete drag: arhimandritul Cleopa Ilie. Acesta cunostea bine zona si pe unii clerici si credinciosi, întrucât fusese câtiva ani staret la manastirea Slatina. La sfârsitul slujbei, mitropolitul l-a poftit sa vorbeasca. A vorbit un ceas. Era liniste perfecta. A fost subiectul-istorioara cu inima de mama. Ce mai, a fost un eveniment, neuitat dupa trecerea vremii! Autoritatile s-au alertat, dar sfintirea trecuse si comunitatea credinciosilor era întarita duhovniceste. A fost ziua aceea prilejul întâlnirii mitropolitului si a unui mare duhovnic cu multimea credinciosilor de pe valea pârâului Suha, de sub poalele Stânisoarei, tinut de basm si vechi loc sihastresc în acest „colt de rai“.În aceeasi zona mirifica, mitropolitul Teoctist si-a legat numele de zidirea unei biserici impunatoare, care a avut ca arhitect si paroh un preot de legenda, Petru Ciobanu. Este biserica construita în satul Herla, peste apa de Draceni, în aceiasi ani de încercari si restrictii. Preotul Petru Ciobanu a trecut prin multe umilinte, a fost amendat, obligat sa opreasca lucrarile de constructie, dar nu s-a lasat. Mitropolitul îl sustinea, asemenea si înteleapta lui preoteasa, Angela, putând, pâna la urma, sa ajunga la liman. La sfintirea bisericii, în haine albe, a venit însusi patriarhul, însotit de arhierei, arhimandriti si preoti multi, iar norod, câta frunza si iarba.Tot la o resfintire de biserica, la „Adormirea“, în Falticeni, a poposit din nou mitropolitul Teoctist, cu putin timp înainte de a deveni patriarh al României. A raspuns atunci invitatiei parintelui Gheorghe Baltag, venerabil slujitor, fost protoiereu de Falticeni, pe care-l cunostea si-l aprecia de multa vreme. De altfel, în casa preotului Baltag a poposit de multe ori, în drumurile pe care le facea prin eparhie, trecând de la Neamt spre Suceava ori Botosani.Mari patriarhi, oaspetii FalticeniuluiCa mitropolit sau patriarh, vrednicul de pomenire Teoctist Arapasu a facut posibila vizita în protoieria Falticeni a trei mari patriarhi ai lumii ortodoxe. Este vorba de vizita patriarhului Diodor I al Ierusalimului (1982), Pimen al Moscovei si a toata Rusia (1983) si Dimitrios I al Constantinopolului (1987). Aceste delegatii au fost întâmpinate la Biserica „Adormirea“ din Falticeni de credinciosi chemati de preotul Gheorghe Baltag si au vizitat apoi frumoasa biserica din Boroaia.Au fost acestea evenimente istorice care-si leaga numele de marele patriarh Teoctist, care a fost un prieten, parinte si arhipastor al acestui tinut. Desigur, astfel de legaturi sufletesti au existat între fericitul patriarh si cu alte zone ale tarii. Înclin sa cred, fara sa fiu subiectiv, ca tinutul Falticenilor a avut un loc special în sufletul mare al patriarhului Teoctist. Aceasta afirmatie este probata de numeroasele vizite canonice facute ca mitropolit si patriarh, de sfintirile de biserici în anii grei ai regimului comunist, de oaspetii importanti pe care i-a adus întotdeauna, în zona, si de multele amintiri pe care le pastra în inima despre oamenii si zidirile acestui loc.Primita sa fie smerita mea marturie ca, adeseori, fericitul patriarh Teoctist povestea cu bucurie întâmplari petrecute cu jumatate de veac în urma. Numele si locurile nu erau uitate. Îsi gasisera loc definitiv în inima pastorului cel bun.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 718

Id: 42817

Data: Jul 30, 2014

Imagine: