Undeva, in pustiul campiei Burnasului, o ucenica a parinteluiArsenie Papacioc se nevoieste intr-o manastire nou-construita, castareta a sfantului asezamant. Maica Inochentia Costacheprefera sa nu vorbeasca despre sine, ci despre cel care i-a fostmodel si care a format-o duhovniceste. Marele duhovnic de la malulmarii, Arsenie Papacioc, "a stiut sa-mi tina sufletul in manasi sa ma creasca frumos", dezvaluie stareta.Ce a determinat intrarea dumneavoastra in viata monahala?Foarte multa lume are impresia ca o tanara (tanar) intra inmanastire doar in urma unei deceptii, ceea ce este neadevarat.Daca nu ai un foc launtric si nu simti ca esti facut pentruviata monahala, nu ramai in aceasta lume. Pleci. In vacantelemele de vara, mergeam la manastirea de la Sambata de Sus, iarapoi pasii m-au dus la "Sfanta Maria" de la Techirghiol. La vremeaaceea, erau acolo doar trei maici. Ma alaturam lor in cantarilede la strana. Aveam 19 ani. Maica stareta m-a remarcat si le-aspus maicilor: "Acestei surori i s-a aprins candela calugariei ininima. Va intra in manastire", si asa a fost.Intr-o zi, le-am spus celor dragi: "Plec la manastire". Parintiiau fost de acord, dar in momentul plecarii s-au opus. Distantafoarte mare a fost impedimentul, pentru ca eu sunt din Resita."Daca nu ma lasati sa plec, de Craciun ma inmormantati!",le-am replicat, naucita de durere. Copil fiind, impreuna cu sorasi mama mea, mergeam la Manastirea Sambata de Sus. La varsta de10 ani, am vazut slujba de calugarie a parintelui Iustinian, careacum este la Manastirea Prodromu din Sfantul Munte. Atat de tarem-a marcat acel moment - totul s-a intamplat in altarul dinpadure, parintele era imbracat in alb, cu parul lung, lasat pespate -, ca de cate ori paseam intr-o manastire ma rugamMaicii Domnului sa devin calugarita, iar rugaciunea mi s-aindeplinit. In seara plecarii, in anul 1979, cu cateva clipeinainte de a pleca la gara, tata mi-a zis: "Alegerea este a ta, nueste a noastra. Daca ai ales drumul acesta, niciodata sa nu te maiintorci. Cu Hristos nu te joci!"Decupati, in linii mari, prima zi in care ati pasit pe poartamanastirii cu gandul de a deveni monahie?Era iarna cand am intrat pe poarta manastirii. Ningea si zapadaincepea sa se topeasca incet, incet. Cizmulitele cu care eramincaltata se murdarisera. Maica stareta se pregatea sa plecela Bucuresti, cu treburi, dar cand m-a vazut intrand pe poartamanastirii, a zis: "Mi-a venit o fata in manastire. Nu mai potpleca". Hotarata, i-am spus ca nu voi pleca, ca o sa raman lapoarta, daca trebuie, pana cand ma va primi. Parintele m-a luatdeoparte si mi-a zis, cu blandete: "Hai, tata, sa facem ghetele.Cum sa te duci asa la maica stareta?", si mi-a lustruitincaltarile: "Lasa, tata, ca tu esti copilul meu", mi-areplicat cand am refuzat gestul lui."Baga matura in suflet si fa-ti curatenie in casa"Cum au sunat aceste cuvinte in sufletul tinerei care era departe decasa, pe un drum necunoscut, deloc usor?Au insemnat foarte mult si m-au facut sa simt ca acolo este casamea. Nimic nu ma mai speria. Era acolo un magnet care nu ma lasasa ma indepartez. Cand am patruns inauntru, mi-a parut raude timpul petrecut in lume. Din bogata experienta pe care o avea,parintele ma linistea de fiecare data: "Ai apucat pe caleamantuirii, calea cerului, calea imparateasca. Esti mireasa luiIisus. Ce vrei mai mult?" Sfintia Sa era intarirea mea. Asa seface ca atunci cand vorbeam cu parintii, le spuneam ca portcamasa fericitului. Participam zilnic la slujbe. Aveam atataliniste in Gradina Maicii Domnului... Parintele spunea mereu calinistea nu trebuie cautata in afara, ci in interior: "Bagamatura in suflet si fa-ti curatenie in casa".Timpul a trecut si ati devenit una dintre ucenicele parinteluiArsenie Papacioc. Ce amintiri va leaga de acea perioada?La inceput, din cele patru maici cate eram, ramaneam doar eu cuparintele in biserica. Nu stiam nimic din randuiala slujbelor.Apoi, i-am fost ani in sir alaturi. La rugaciune era transfigurat.Citea pomelnicele, tot timpul pomenea. Imi suna si acum in mintevorbele: "Tata, tot timpul trebuie sa fim intr-o permanenta starede iubire pentru Hristos. Flacara deschisa sa iti fie inima sivei vedea ca inima se infierbanta pentru Dumnezeu".A fost un exemplu demn de urmat. Impreuna cu fosta stareta amanastirii de la mare, maica Semfora Gafton, care acum are 92 deani, s-au priceput sa ne tina sufletele in palme si ne-au crescutfrumos."Pacatul trebuie marturisit in duhoarea lui"Cum era parintele Arsenie Papacioc ca duhovnic?Parintele a fost duhovnicul meu din anul 1976 pana in anul 2011si mereu aducea aminte de vorbele Sfantului Ioan Gura de Aur:"Leaga rana". Cat despre canoane, zicea: "Canonul vostru eascultarea. De dimineata pana seara va vad ca nistefurnicute". Sigur ca ne mustra cand greseam, nu ne certa, dar cuatata dragoste si blandete ne vorbea, ca pur si simplu teingenunchea cu ochii aceia albastri, ca doua stele. Intr-o zi, m-avazut o maica cand ieseam de la spovedit. Alergam pe trepte siaveam impresia ca imi iau zborul, nu alta. Maica m-a intrebat de cesunt atat de fericita. I-am raspuns ca m-am spovedit. Toata lumeacare iesea de la parintele pleca cu lacrimi in ochi, erau lacrimide fericire. Toti primeau sfaturile de care aveau nevoie. Cel maiadesea imi spunea: "Tata, pacatul trebuie marturisit in duhoarealui. Da-l afara, ca sa nu raspundem pe lumea cealalta, ca acoloe vesnicia si nu se mai poate face nimic". Ne citea tuturor insuflete ca intr-o carte inchisa. Cand trec printr-un moment greu,il strig: "Parinte, ajutati-ma!" Ii spun ca sunt la inceput dedrum, ca nu stiu cum sa fac. Uneori vorbesc cu el ca si cum ar filanga mine. Nu-mi pot explica, dar de fiecare data simt sprijin silucrurile se rezolva.Care erau sfaturile de capatai ale duhovnicului catrecredinciosii sai?Parintele traia in iubire. Nu l-am auzit o data spunand uncuvant rau despre un om. Unica povata era: "Iubiti-va,iubiti-va, iubiti-va. Tata, si atunci cand oi fi mort, o sava strig iubiti-va, pentru ca viata asta nu este a noastra.Ganditi-va la vesnicie. Daca nu puteti iubi, nu urati.Iubeste rana si iubeste si pe cel care ti-a facut-o. Iarta,tata, si nu judeca! In acel moment ai ucis pe fratele tau. Cu cedrept?"Parintele nu era de acord cu iesirea din manastire: "Tata, nusunt vremurile cand sa plecati in alte manastiri. Calugarulcare se muta dintr-o manastire in alta este ca piatra care serostogoleste, dar nu prinde muschi. Indiferent de situatie, ramaipe pozitii".In orice clipa, chiar si noaptea, ne indemna: "Rugati-va curugaciunea inimii. Nu vorbiti atata intre voi, cat rugati-va.Inaltati mintea catre Dumnezeu".Dupa ce ieseam din biserica, in data de 31 decembrie, aveam masade obste. Apoi urma momentul cand extrageam ravase pe care erauscrise cuvinte ale Sfintilor Parinti. De fiecare data nepovatuia: "Tata, incepem un an nou. Eu mai am un pic si fac 100de ani, stiti?" Isi dorea foarte mult sa traiasca 100 de ani.Inainte de moarte ne-a spus ca nu se simte prea bine, dar si-ardori sa apuce ziua hramului. Ar fi implinit 97 de ani. Noi tottimpul am crezut ca va trai 100 de ani, pentru ca era energic siplin de viata... (Interviu realizat de Raluca Brodner si publicatin "Ziarul Lumina" din data de 7 noiembrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1062

Id: 25702

Data: Nov 7, 2012

Imagine: