S-a nascut în urma cu 73 de ani, în plini ani de razboi, într-o familie vrednica din Basarabia, însa stigmatizata de regimul sovietic si clasata în categoria chiaburilor. România a fost sansa la viata a lui Toma Voitencu si a rudelor sale, însa anii de început ai sederii aici nu au fost usori. Latul rosu comunist a urmarit sa-i sufoce, în definitiv, prin caznele impuse politic. Nu s-au lasat prinsi. Au muncit din greu si uniti au reusit sa-si pastreze inima si mintea întregi. Toma Voitencu ramâne o voce martor al acelor vremuri despre care astazi nu se mai scrie în cartile de istorie.În casa din localitatea ilfoveana Mogosoaia, asezat la masa din sufragerie, Toma Voitencu vorbeste curat româneste, fara accent, cu o voce puternica, grea ca lutul tarii în care s-a nascut: „În 1944, am plecat din Basarabia, pentru ca fuseseram trecuti în clasa chiaburilor si trebuia sa ne duca în Siberia. Toata Europa era în razboi, singura cale a fost refugiul în România. Eu aveam 3 ani, îmi amintesc perfect casa parinteasca. De unde locuiam noi, în comuna Hârtop, raionul Cimislia, pe atunci judetul Tighina, au plecat foarte multi basarabeni si rude de-ale noastre“. Doar bunicii Sasha si Tamara au ramas pe loc. Fiind în vârsta, au scapat de rabojul deportarii siberiene, dar au fost deposedati de toate bunurile. De suparare, batrânul Sasa a facut infarct si a murit. Bunica Tamara a ramas singura ca un mormânt. Nimic din toate acestea nu avea sa afle tânara familie Voitencu, care luase deja calea pribegiei, decât la vreo 10 ani departare de la momentul plecarii, când „am luat doua, trei carute cu cai, le-am încarcat cu ce s-a putut lua si am mers pe jos, dar numai noaptea“, dupa cum lamureste Voitencu.Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 531

Id: 39273

Data: Mar 28, 2014

Imagine: