Ziua de 31 august este ultima din cursul anului bi­sericesc, iar la 1 septembrie, dupa cum au stabilit Sfintii Parinti ai Sinodului I Ecumenic de la Niceea, începe noul an bisericesc. Acest moment marcheaza, pe de o parte, începutul crearii lumii conform traditiei iudaice, iar pe de alta parte, începutul propovaduirii Evangheliei de catre Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, conform traditiei noastre crestine. Sfârsitul anului bisericesc, ca de altfel si începutul lui, se afla sub ocrotirea si binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, deoarece cea mai mare sarbatoare la sfârsitul anului bi­sericesc este Adormirea Maicii Domnului, în data de 15 august, iar la începutul anului bisericesc, prima mare sarbatoare este Nasterea Maicii Domnului, la 8 septembrie.Fiecare an nou bisericesc este un nou an al mântuirii, adica timpul rânduit de Dumnezeu pentru mântuirea noastra. De aceea, trebuie sa ne întrebam în aceste zile cât timp am daruit din viata noastra în ultimul an pentru mântuirea noastra? Ce am facut sa vadim în societate ortodoxia credintei noastre si astfel sa dovedim ca prin credinta noastra marturisita prin fapte bune nadajduim sa ne mântuim câstigând Împaratia cerurilor? De cele mai multe ori ne obiectivam existenta în functie de materialitatea timpului în care traim fara a întelege ca timpul a fost sfintit prin Întruparea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, adica a lui Dumnezeu Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos prin Care Tatal a adus pe toate câte sunt din nefiinta la fiinta, din nimic în timp creându-le, dupa cum marturisesc Parintii Capadocieni. Asa ca Cel prin Care s-a creat timpul la plinirea vremii S-a întrupat în timp din Sfânta Fecioara Maria, sfintindu-l prin întruparea, nasterea, patima, moartea, învierea si înaltarea Sa. Şi astfel, dintr-un timp al ispasirii pentru pacatul stramosesc al protoparintilor Adam si Eva, prin Învierea lui Hristos, timpul a devenit unul al mântuirii, pentru ca în aceasta sta speranta si a învierii noastre la a doua venire a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este esential sa reflectam la modul cum ne petrecem viata în perspectiva mântuirii, cât de des dialogam cu Dumnezeu prin rugaciune, cât de des ne spovedim si ne împartasim oferind sufletului nostru hrana necesara mântuirii. Cât de des suntem prezenti în Sfânta Biserica la Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie, momentul când timpul se suspenda si retraim mântuitoarea întrupare, nastere, patima, moarte, înviere si înaltare a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astazi, mai mult ca oricând, este nevoie ca noi, crestinii ortodocsi, sa aducem marturie în societatea atât de materialista a timpurilor noastre, a valorilor spiritualitatii noastre, fundamentate scripturistic si patristic si în acelasi timp sa ne aplecam mai mult asupra descoperirii acestor valori care ne ajuta sa fim mai buni, mai darnici si, în acelasi timp, lumini ale credintei în întunericul necredintei care, tot mai mult, pe zi ce trece, ne învaluie. Acum sa ne propunem la început de an bisericesc sa crestem mai mult duhovniceste, sa descoperim tezaurul Ortodoxiei noastre si sa-l împartasim si celorlalti pentru a ne arata adevarati marturisitori ai Evangheliei aduse si daruite de Domnul nostru Iisus Hristos. (Articol semnat de Pr. Cons. Dr. Ciprian Apetrei si publicat în saptamânalul “Lumina de Duminica” din data de 31 august 2014)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 617

Id: 43613

Data: Aug 31, 2014

Imagine: