La Catedrala Patriarhala din Bucuresti, astazi, 1 septembrie, cu ocazia inceputului noului an bisericesc, a fost oficiata slujba Te Deum-ului, in prezenta Preafericitului Parinte Patriarh Daniel si a unor membrii ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, de catre Preasfintitul Varlaam Ploiesteanul, Episcop Vicar Patriarhal. Dupa oficierea Slujbei de Te Deum, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a aratat ca Inaltpreasfintitul Laurentiu a pregatit un cuvant la inceputul anului bisericesc, dar din cauza unor probleme a fost retinut la Sibiu: Am cerut Inaltpreasfintitului Mitropolit Laurentiu al Ardealului sa pregateasca un scurt cuvant pentru astazi. L-a pregatit, dar pentru ca probleme urgente l-au retinut la Sibiu, citim noi acest cuvant. I-am cerut aceasta prezentare a zilei de astazi intrucat este si profesor de Liturgica la Facultatea de Teologie Ortodoxa Andrei Şaguna din Sibiu . Apoi, Preafericirea Sa a citit cuvantul Inaltpreasfintitului Laurentiu, Mitropolitul Ardealului, cu prilejul inceputului anului nou bisericesc, intitulat Anul bisericesc - Timpul Mantuirii : Pentru traditia patristica ortodoxa comuniunea omului cu Dumnezeu este scopul existentei lumii acesteia create. Ziditorul a toate a dorit si doreste sa faca partase la iubirea Sa vesnica si alte fiinte rationale care sa poata simti si raspunde acestei iubirii dumnezeiesti, sporind astfel vesnic in fericirea comuniunii cu Sfanta Treime.Dumnezeu l-a creat pe om si l-a asezat in raiul desfatarilor , in lumea creata, iar timpul si spatiul marcau si defineau acest mediu al comuniunii omului cu Dumnezeu. Timpul a fost creat odata cu lumea ca un interval intre darul iubirii lui Dumnezeu si raspunsul omului la aceasta iubire. Astfel timpul masoara efortul nostru de crestere in dragostea lui Dumnezeu, intrucat fiintele create nu pot raspunde darului iubirii lui Dumnezeu decat treptat, in timp.( Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, Bucuresti, 2003, p. 190)Caderea omului in pacat a facut ca timpul, acest mediu al comuniunii cu Dumnezeu, sa fie pervertit. El a ajuns sa masoare curgerea materiei si a existentei umane spre moarte. Dupa caderea in pacat, viata umana si existenta materiei fara prezenta lui Dumnezeu a devenit o progresivitate a mortii si o asteptare a ei. Timpul uman nu mai era un timp al cresterii in comuniune cu Dumnezeu, ci o asteptare a mortii implacabile. Timpul fara simtirea prezentei lui Dumnezeu este chinuitor si nu isi afla ratiunea pentru care a fost creat. Insa intrarea Mantuitorului Iisus Hristos in istorie si in timp a adus cu Sine o umplere cu un nou continut al curgerii timpului, adica sfintirea lui. Venirea in lume a lui Hristos a dat o noua orientare si o consistenta timpului. Prin Intrupare, Mantuitorul a facut din nou din timp un mediu al comuniunii cu Dumnezeu si o scara spre realitatea eshatologica a Imparatiei cerurilor.Pe tot parcursul anului bisericesc, cu cele trei mari perioade ale lui, si anume Triodul, Octoihul si Penticostarul, credinciosii traiesc in mod concret si intens simtirea ca reitereaza viata lui Hristos, ca retraiesc toate evenimentele vietii Lui si ca se afla neintrerupt sub ploaia darurilor Sfantului Duh mijlocite prin rugaciunile Maicii Domnului si ale tuturor sfintilor, dupa cum spune Parintele Staniloae. (Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Cultul Bisericii Ortodoxe, mediu al lucrarilor Sfantului Duh asupra credinciosilor, Ortodoxia 1 (1981), p. 7.)Credinciosilor ortodocsi anul bisericesc le ofera posibilitatea trairii trecutului, prezentului si viitorului in prezentul continuu al Sfintei Liturghii savarsite in fiecare zi. Astfel, viata pamanteasca a lui Hristos si cea a sfintilor nu este pentru Ortodoxie o tema de speculatie teologic-istorica abstracta, ci este o experienta vie, o anamneza retraita a lucrarilor mantuitoare a lui Hristos, comunicata credinciosilor prin energiile Lui necreate. Anul bisericesc este modul si mediul in care omul traieste in comuniune cu Dumnezeu inca din lumea aceasta a timpului si a materiei trecatoare. Prin sarbatori, prin perioadele de post inaintea marilor praznice, prin succesiunea Triodului, Penticostarului si Octoihului, prin ciclul mobil si cel fix al sarbatorilor, Biserica vrea sa introduca si sa initieze pe om in taina vietii viitoare. Totodata, ea tinteste sa inconjoare timpul vietii noastre pamantesti in patru cercuri concentrice , dupa cum afirma marele liturgist, Parintele Profesor Ene Braniste. Adica, ea cauta sa incadreze in curentul inepuizabil al harului divin si sa sfinteasca prin rugaciune continua toate subdiviziunile calendaristice ale timpului: ziua, cu diferitele ei impartiri (seara, dimineata, ceasurile), saptamana, luna si anul, iar prin acestea viata noastra intreaga, in imprejurarile si momentele ei cele mai importante. (Pr. Prof. Ene Braniste, Liturgica generala, Bucuresti, 1993, p. 128.)Ca sa faca o distinctie transanta intre kronos (timp liniar) si kairos (timp favorabil), Biserica, desi se foloseste de calendarul astronomic civil, a ales ca anul liturgic eclesial sa nu inceapa la 1 ianuarie, ci la 1 septembrie, pentru ca, dupa traditia mostenita din Legea Veche, in aceasta zi (care era si inceputul anului civil la evrei) s-a inceput creatia lumii si tot in aceasta zi si-ar fi inceput Mantuitorul activitatea Sa publica, atunci cand a citit in sinagoga cuvintele proorocului Isaia (cap. LXI, 1-2): 'Duhul Domnului peste Mine, pentru ca M-a uns ca sa binevestesc saracilor..., sa vestesc anul milei Domnului' (Luca IV, 18-19). Inceputul Anului Nou bisericesc a fost instituit de catre Sfintii Parinti la Sinodul I de la Niceea, cand s-a randuit sa se sarbatoreasca data de 1 septembrie ca un inceput al mantuirii crestinilor, in amintirea intrarii lui Hristos in mijlocul adunarii evreilor vestind tuturor 'anul bineplacut Domnului'. Pentru Biserica Ortodoxa Romana, data de 1 septembrie are si o alta semnificatie, si anume in sedinta din 8-9 iulie 2008 Sfantul Sinod a hotarat trecerea in randul sfintilor a marelui teolog Dionisie Exiguul, Cel Smerit, parintele erei crestine si al dreptului bisericesc cu zi de praznuire la aceasta data. Calificativul de 'Exiguus', care inseamna: mic, neinsemnat sau smerit. si l-a luat el insusi ca gest de smerenie. Nascut in jurul anului 470 in Scythia Minor (Dobrogea de astazi), el a intrat de tanar in viata monahala. Dupa finalizarea studiilor in una din scolile manastiresti din Dobrogea, ajunge ca pelerin in Orient. Din cauza monofizismului este nevoit sa mearga la Constantinopol si de aici la Roma, traind o vreme la manastirea Sfanta Anastasia unde a si fost hirotonit ca preot. A lucrat in cancelaria papala sub ascultarea a zece papi, incepand cu Atanasie al II-lea (496-498) si incheind in timpul pontificatului lui Vigiliu (537-555). A fost un mare invatat si a tradus din greceste in latineste Sfintele Canoane si unele scrieri teologice. Spre sfarsitul vietii sale (545) se pare ca s-a retras in manastirea Vivarium din Calabria, intemeiata de prietenul si admiratorul sau Cassiodor, retras si el acolo. (Pr. Prof. dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. I, Iasi, 2004, p. 137.)Datorita acestui mare sfant parinte putem afirma astazi ca suntem in anul 2010 dupa Hristos, deoarece el avand bogate cunostinte de istorie si astronomie a propus cronologia erei crestine, numarand pentru prima oara anii de la Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos , pentru ca sa ne fie mai cunoscut inceputul nadejdii, iar pricina mantuirii omenesti sa lumineze cu mai multa stralucire. ( Pr. Prof. dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. I, Iasi, 2004, p. 137.) Prin aceasta, Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul ne arata ca fiecare an este timp al mantuirii in Hristos, timp de sfintire a vietii noastre. Vedem, deci, cate daruri poarta in ea ziua de 1 septembrie. Pentru toate trebuie sa aducem multumire lui Dumnezeu, Care a facut cerul si pamantul si cheama pe om la viata si fericire vesnica, la sfintirea timpului prin rugaciune si fapte bune .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 862

Id: 8761

Data: Sep 1, 2010

Imagine: