La Catedrala Patriarhala din București, la trecerea in Anul Nou civil 2012, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a oficiat, inconjurat fiind de un sobor de preoti si diaconi si in prezenta a numerosi credinciosi, slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos.Slujba a fost urmata de citirea rugaciunilor de multumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu in anul 2011 și a rugaciunilor de intrare in Noul An, precum și de cantarea 'Aparatoare Doamna...'.La final, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a rostit un cuvant de invatatura in care a vorbit despre istoricul sarbatoririi Anului Nou civil: 'Cu ajutorul lui Dumnezeu am sarvarsit rugaciunea de trecere din anul 2011 in Anul Nou 2012. Aceasta slujba de multumire adusa lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El si de cerere a ajutorului Sau ca in anul in care intram acum sa implinim voia Sa si sa lucram pentru mantuirea noastra. Se stie ca Anul Nou civil incepe la 1 ianuarie, iar anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie. Anul Nou civil ne vine din timpul Imperiului Roman. Anul Nou era serbat in Imperiul Roman la 1 martie cand era laudat zeul Marte, care era zeul razboiului. Imparatul Iulius Cezar, care a trait in secolul I inainte de Hristos si a fost asasinat in anul 44 inainte de Hristos, a schimbat Anul Nou si a ordonat ca Anul Nou sa inceapa la 1 ianuarie, de la zeul pagan roman Ianus, ocrotitorul Romei. Acest zeu pagan roman avea doua fete. Cu una privea inainte si cu cealalta in urma. De aceea, la trecerea dintre ani, romanii se gandeau la ceea ce au facut in anul trecut si ceea ce au ca intentie pentru anul nou in care au intrat. Mai tarziu, cand a aparut crestinismul, crestinii nu serbau aceste praznice pagane, ci pentru ei Hristos Domnul era Lumina vietii si Calauza lor pe calea mantuirii. In secolul al IV-lea, cand s-a stabilit ca sarbatoarea Nasterii Domnului sa fie celebrata in data de 25 decembrie, pentru ca de la 25 martie la 25 decembrie sunt 9 luni. Deci, de la zamislirea Pruncului Iisus pana la Nasterea Sa sunt 9 luni. Cand s-a hotarat ca sarbatoarea Nasterii Domnului sa fie ziua de 25 decembrie s-au numarat 8 zile si am ajuns la sarbatoarea Taierii imprejur a Mantuitorului Iisus Hristos care coincide cu 1 ianuarie, prima zi a Anului Nou civil'.In continuare, Preafericirea Sa a aratat ca la 1 ianuarie crestinii sarbatoresc, ca semn de smerenie, Taierea imprejur a Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos: 'Crestinii serbeaza, in primul rand, la 1 ianuarie, pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos Care la varsta de 8 zile a primit numele de Iisus, asa cum a spus ingerul, adica Dumnezeu mantuieste, si asa cum se arata si in Evanghelia sarbatorii in care am intrat, Taierea imprejur cea dupa Trup a Mantuitorului Iisus Hristos, numele dat Lui inseamna un nume pentru eternitate. Deci, noi in primul rand serbam la 1 ianuarie Taierea imprejur a Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos ca semn de smerenie, de implinire a Legii Vechi, ca apoi aceasta lege sa fie desavarsita in Hristos, pentru ca era doar o calauza spre Hristos. Hristos este plinirea legii si a proorocilor sau a proorociilor, El este Sfintitorul timpului, Imparatul veacurilor si Domnul istoriei, Cel Vesnic, si mai presus de timp se Naste in timp ca pe noi oamenii, vietuitori in timp, sa ne faca partasi la viata vesnica, la iubirea vesnica, la fericirea si slava vesnica a Preasfintei Treimi'.De asemenea, Patriarhul Romaniei a vorbit despre sfintirea timpului de catre Hristos Domnul, spatiul si timpul fiind create de Dumnezeu pentru si prin Fiul Sau, Mantuitorul nostru Iisus Hristos: 'Intreg universul si timpul, ca masura a devenirii tuturor celor create, au fost create toate cele din univers si timpul si spatiul in Hristos, prin Hristos si pentru Hristos, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Coloseni si Sfantul Evanghelist Ioan in Evanghelia sa. Deci, intreaga lume a fost creata in Hristos, pentru Hristos si prin Hristos. De aceea, Sfanta Scriptura ne spune ca prin Iisus Hristos au fost create si veacurile, adica timpul ca interval intre Creator si creatura si spatiul ca interval intre Creatorul mai presus de spatiu si oamenii care traiesc in spatiu. Parintele Staniloae ne spune ca timpul si spatiul sunt intervalul libertatii noastre de a raspunde sau nu lui Dumnezeu, Cel mai presus de timp si mai presus de spatiu, dar Care, din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor, intra in timp si spatiu ca pe noi sa ne invesniceasca, sa ne faca partasi la viata nelimitata spatial si netrecatoare din punct de vedere al timpului. Deci, veacurile s-au facut prin Hristos si Hristos sfinteste veacurile. Intreg universul a fost facut de Dumnezeu Tatal prin Fiul si pentru Fiul, adica intreaga creatie. Dar, Fiul intra in timp si spatiu ca sa sfinteasca timpul si spatiul. Sarbatorile sunt timp sfintit, nu timp pierdut, pentru ca in ele ne unim cel mai mult cu Dumnezeu Unul Nascut. Spatiul sacru al Bisericii este locul cel mai favorabil pentru intalnirea cea mai intima cu Dumnezeu cel Vesnic, Netrecator si Nevazut, dar in mod real prezent in Biserica Sa. Deci, iata ca anii de la Hristos incoace se numesc anii mantuirii'.Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a mai subliniat si valoarea timpului pentru mantuirea oamenilor: 'Timpul are un sens si anume sensul timpului este ca in timp oamenii sa poata dobandi viata cea vesnica mai presus de timp. De aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur zice: Ce folos de pe urma acestei vieti pamantesti daca in ea nu cautam viata cereasca netrecatoare. Deci, timpul vietii pamantesti este timpul mantuirii, timpul sfintirii vietii noastre. Biserica sfinteste timpul prin rugaciune si prin fapte bune, de aceea intr-o zi noi avem mai multe ceasuri de rugaciune. Ceasul intai, al treilea, al saselea, al noulea si impreuna cu Vecernia, Utrenia si Miezonoptica formeaza cele Şapte Laude. Deci, sfintim fiecare zi prin rugaciune, prin rugaciunile Bisericii in Biserica, prin rugaciunile de acasa, cand si un coltisor orientat spre rasarit din casa noastra devine un fel de altar si acolo ne rugam dimineata si seara si tot in casa ne rugam inainte si dupa servirea meselor si inainte si dupa inceperea unei activitati. Astfel, impletim sfintirea timpului prin rugaciune, cu sfintirea timpului prin faptele bune pe care noi le savarsim cu ajutorul harului lui Dumnezeu. In acelasi timp, viata noastra este si viata in care cadem in pacat si ne ridicam din pacat. Cadem in pacat prin neglijenta, nepasare, nelucrare, neatentie si lenevire. Ne ridicam din pacat prin pocainta, prin spovedanie, prin cererea iertarii pacatelor si prin impartasirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos Imparatul cel fara de moarte. Iata ca timpul mantuirii este si timpul ridicarii, timpul rodirii si timpul unui inceput nou. De aceea, Sfintii Parinti spun celui care se pocaieste pune inceput nou in viata ta. Fiecare inceput de an este si un posibil inceput nou in viata noastra, un inceput de crestere duhovniceasca mai intensa, un inceput nou pentru a face mai mult bine, pentru a fi mai iertatori, mai ravnitori, mai doritori de Dumnezeu si de fapte bune. De aceea, noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa sfintim timpul. Sfintirea timpului nu se face doar printr-o crispare a vointei, ci printr-o cerere a ajutorului lui Dumnezeu. Nu putem face nimic bun fara ajutorul lui Dumnezeu, de aceea la inceput de an avem nevoie de rugaciune, dupa ce am multumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite in anul trecut si in primul rand pentru darul vietii, ii cerem ajutor si binecuvantare pentru Noul An. Ii cerem sa binecuvanteze cununa anului in care am intrat. In felul acesta, rugaciunea de la miezul noptii sau de la trecerea dintre ani este una foarte ziditoare de suflet. Ea a inceput sa prinda practica la noi mai ales cand s-a serbat mileniul al doilea, la trecerea dintre anii 1999 spre 2000 si dinspre 2000 spre 2001. Aceasta sfintire a timpului este subliniata prin rugaciunea de la miezul noptii, la trecerea dintre ani. Noi am avut Privegherea, Vecernie si Utrenie, ca pregatire pentru sarbatoarea mare a praznicului Taierii imprejur cea dupa Trup a Mantuitorului Iisus Hristos'.Preafericirea Sa a evidentiat atitudinea adevaratului crestin fata de inceperea Noului An: 'Intrucat, de la o vreme incoace, multi crestini uita de datoria de a sfinti timpul si petrec trecerea dintre ani ca un fel de sarbatoare excesiv de materialista, mai mult la nivelul simturilor decat la nivelul spiritului, a fost nevoie de o atitudine crestina fata de Revelion. Cuvantul si practica provin din limba franceza si inseamna sa ne trezim, sa priveghem, nefiind vorba de o priveghere de rugaciune. Adevarata atitudine crestina este aceea ca si atunci cand ne bucuram trebuie sa avem in vedere faptul ca mai intai lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu. De aceea, crestinul adevarat nu asteapta Revelionul doar ca sa manance si sa bea, ci mai intai aduce multumire lui Dumnezeu pentru anul care a trecut si cere ajutorul Lui pentru anul in care intram'.In finalul cuvantului Sau, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a aratat importanta calendarului Bisericii Ortodox Romane si a Ceaslovului pentru sfintirea timpului de catre fiecare crestin: 'Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca sa sfintim timpul si sa simtim bucuria prezentei lui Hristos, Imparatul Veacurilor, in fiecare ceas al vietii noastre, in fiecare zi si in fiecare luna, dupa cum ne arata si calendarul Bisericii Ortodoxe. Ecranul prin care noi privim Imparatia Cerurilor este calendarul. In calendar vedem, in fiecare zi, unul sau mai multi sfinti sau sarbatori ale Mantuitorului si ale Maicii Domnului. Prin aceasta invatam de la sfinti cum sa traim timpul vietii noastre pe pamant, cu gandul la Hristos, implinind voia Lui, in rugaciune si fapte bune. Deci, Ceaslovul si calendarul sunt pentru noi cei doi mari dascali ai sfintirii timpului'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 628

Id: 19038

Data: Jan 1, 2012

Imagine: