Cuvânt de binecuvântare al Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru Revista „Cuvinte catre tineri”, Manastirea Putna, 2 iulie 2014 - 510 ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ştefan cel Mare:1. În anul 1992, anul canonizarii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, erati Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Cu multa dragoste si osteneala v-ati îngrijit de demersurile de canonizare si de raspândire a cultului slavitului domn. Care considerati ca sunt cele mai mari realizari ale sale întru zidirea Bisericii si a poporului nostru?Lunga domnie de 47 de ani (1457-1504) a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare a fost o perioada cu putini ani de pace, fara razboi si fara primejdie. Şi urcarea sa pe tronul Moldovei, în ziua de 14 aprilie 1457, a avut loc în urma bataliilor de la Doljesti si Orbic, când Ştefan cel Mare îl învinge pe Petru Aron, fratele vitreg si ucigasul tatalui sau, Bogdan al II-lea.La urcarea pe tron, Sfântul Ştefan cel Mare gaseste Moldova slabita de luptele interne pentru domnie, care au durat un sfert de veac, si multa anarhie. Autoritatea Domnitorului era slabita, iar unii boieri se preocupau prea mult de interese si câstig personal decât de binele tarii si al poporului. Era nevoie de multa dreptate si unitate în tara, de înnoire si organizare sociala. De aceea, Sfântul Ştefan cel Mare începe sa se sprijine mai mult pe popor si pe Biserica, decât pe marii boieri dornici de privilegii, dar mai putin capabili de jertfa pentru tara. Unii dintre acestia unelteau pe ascuns împotriva Domnitorului, împreuna cu puteri straine care voiau sa domine Moldova. Dreptatea Domnitorului era aspra pentru tradatori, dar pretuirea si darnicia lui erau generoase pentru iubitorii de credinta si tara. Astfel, Ştefan cel Mare a ridicat în rang de boieri o multime de luptatori viteji si jertfelnici si a ajutat o multime de oameni saraci.Tulburarea pricinuita de lacomia navalitorilor turci si tatari, unguri si poloni sau dorinta lor de stapânire asupra Moldovei l-a facut pe Domnitorul Ştefan cel Mare sa stea mereu în stare de veghe si jertfa, de pregatire pentru lupta si aparare a credintei stramosesti, a Moldovei si a Europei crestine.Luptator jertfelnic si aparator al credintei crestine în vremuri grele, în secolul al XV-lea, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a fost în acelasi timp si mare ctitor de locasuri sfinte. El a aratat o evlavie deosebita fata de Hristos si toti sfintii Lui, precum si dragoste pentru popor. Fiind educat de mic sa iubeasca pe Hristos si Biserica Sa, întotdeauna a respectat Biserica, a ajutat-o, a înzestrat cele 44 de manastiri si biserici pe care le-a ctitorit si alte manastiri cu înlesniri de ordin material, ca acestea sa-si poata organiza misiunea si viata lor spirituala în asa fel încât sa ajute poporul. Nu exista niciun semn de critica la adresa Bisericii venit din partea lui sau vreun semn de ostilitate sau de nepasare a lui ca Domnitor crestin în relatia cu Biserica.Deci, Sfântul Ştefan cel Mare reprezinta pe Domnitorul credincios si jertfelnic, harnic si darnic. Asemenea marilor împarati ai Bizantului, cum au fost Sfântul Constantin cel Mare si Justinian cel Mare, Ştefan cel Mare al Moldovei s-a aratat un fiu al Bisericii si un ocrotitor al ei pâna la sfârsitul vietii sale. El s-a dovedit un sprijinitor al Bisericii si un cinstitor al Sfintilor, pentru ca a vazut în Biserica forta spirituala care mentine integritatea sufletului românesc.Ca fiu al Bisericii si mare binefacator al ei, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a aparat credinta crestina ortodoxa a poporului sau în fata islamului în expansiune, dar si în fata prozelitismului crestin occidental.În acelasi timp, el avea respect fata de crestinatatea apuseana si facea apel la Papa pentru sprijin în lupta antiotomana. Iar Papa Sixt al IV-lea (1475-1483) a recunoscut vitejia si meritele sale în apararea întregii Europe crestine, numindu-l atletul credintei crestine. Fidelitatea certa si constanta fata de propria sa traditie ortodoxa, dar si respectul sau fata de alti crestini si chiar fata de religia islamica, arata ca adevarata cre­dinta îl umanizeaza pe om, îl face pasnic si capabil de dialog si cooperare, nu-l fanatizeaza. Ca fiu al Bisericii Ortodoxe, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a ajutat manastiri din Muntele Athos: Zografu, Grigo­riu, Vatopedu, Costamonitu, Sf. Pavel s.a. De asemenea, el a avut relatii culturale cu alte Biserici Ortodoxe, ca de pilda, cu Arhiepiscopia de Ohrida, cu Kievul si Moscova, cu Serbia, cu ortodocsii din Pocutia. În mod deosebit, însa, el a fost preocupat de relatiile cu fratii ortodocsi de acelasi neam din celelalte provincii românesti: Ţara Româneasca si Transilvania, unde a înfiintat Episcopia ortodoxa a Vadului si a construit doua biserici: la Vad si Feleac; iar în Ţara Româneasca, o biserica la Râmnicu Sarat [1].Prin toate aceste lucrari de sprijinire a vietii si misiunii Bisericii, Sfântul Ştefan cel Mare se dovedea ca este un fiu si un misionar al Bisericii. Astfel titlurile sale de binecredincios si de Hristos iubitor mentionate în pisaniile bisericilor pe care le-a ctitorit au acoperire în faptele sale de aparare a credintei si de darnicie fata de Biserica.2. În ce mod poate Ştefan cel Mare si Sfânt, un voievod din perioada medievala, sa fie un exemplu concret în viata noastra de zi cu zi, în societatea contemporana.Educatia crestina primita de Ştefan cel Mare mai întâi în familie, de la parintii lui trupesti, în special de la mama lui, Doamna Oltea, devenita mai târziu monahie cu numele Maria, si apoi în Biserica, de la parintii sai duhovnicesti, mai ales de la Sfântul Daniil Sihastrul, duhovnicul sau, a rodit în constiinta sa de cavaler si de Domnitor crestin. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare are doua mari virtuti: 1) apararea Moldovei si a crestinatatii; 2) zidirea de locasuri sfinte.Potrivit traditiei, Ştefan cel Mare a construit 44 de biserici, mai ales dupa fiecare biruinta, dar a construit biserici si dupa doua înfrângeri. Vedem, prin aceasta, o armonie desavârsita între vitejie si smerenie, lucru rar întâlnit, însa foarte necesar pentru viata unui bun crestin. Când biruia în razboaie, spunea: „Cu ajutorul Atotmilostivului Dumnezeu am biruit”; nu zicea: datorita vredniciei si vitejiei noastre. Sfântul Ştefan cel Mare s-a pus pe sine foarte adesea în primejdie, în starea de jertfa „alaturi cu moartea”, cum se spune în popor. De pilda, el a pierdut lupta de la Razboieni sau Valea Alba, în anul 1476, însa la douazeci de ani dupa aceasta lupta, în anul 1496, a zidit o biserica sub care se afla adunate osemintele celor care au murit pe câmpul de lupta. Deci, o victorie câstigata de Domnitor era atribuita lui Dumnezeu, el fiind doar un purtator de biruinta, iar înfrângerea în lupta si-o asuma, „din pricina pacatelor personale”. O marturie în aceste sens este pisania bisericii de la Manastirea Razboieni, unde se spune: „Cu voia lui Dumnezeu au fost biruiti crestinii de catre pagâni”, iar în alta parte, Domnitorul marturisea cu sentimente de pocainta: „Eu si Curtea mea am facut ce mi-a stat în putinta, si s-a întâmplat ce stiti. Pe care lucru îl socot ca a fost voia lui Dumnezeu ca sa ma pedepseasca pentru pacatele mele, si laudat sa fie numele Lui”.[2]Prin aceasta, vedem ca Domnitorul Ştefan cel Mare avea un adânc simt al pocaintei, iar aceasta se datora si faptului ca a avut un duhovnic întelept, pe Sfântul Daniil Sihastrul, care l-a învatat smerenia si pocainta. Simtul pocaintei sau simtul recunoasterii limitelor puterii omenesti si a fragilitatii naturii umane îl face pe om deschis spre harul lui Dumnezeu, dupa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „întru neputinta omeneasca se vede puterea harului lui Dumnezeu” (cf. 2 Corinteni 12, 9).De asemenea, Sfântul Ştefan cel Mare avea un deosebit simt al dreptatii si al darniciei. Pentru aceasta, el a fost iubit de popor, dupa cum spun cronicarii, încât poporul l-a considerat ca pe „un parinte al sau” si l-a jelit foarte mult când el a trecut la Domnul. Simtul dreptatii si simtul darniciei sunt, de fapt, mari virtuti crestine. Dreptatea aratata în fapte este semnul ca Duhul Sfânt locuieste în omul care trebuie sa lamureasca situatii confuze sau tulburi, iar darnicia este de asemenea semnul prezentei în om a harului Tatalui ceresc Cel milostiv si bun, Care prin bunatatea Lui îndeamna pe oameni la fapte bune.Asemenea stejarilor falnici ai Moldovei, Sfântul Ştefan cel Mare avea sufletul adânc înradacinat în spiritualitatea crestina ortodoxa si româneasca a poporului, iar vederea sa larga si fapta sa marinimoasa se întindeau ca o coroana imensa prin darurile oferite fratilor ortodocsi de alt neam din Ţara Sfânta si din Sfântul Munte Athos, sau în legaturile sale cu crestinii apuseni din Transilvania, Ungaria, Polonia si Italia, de unde aducea mesteri si medici, sau importând mestesuguri, inclusiv militare, si marfuri de pret. Sfântul Ştefan cel Mare era, în acelasi timp, un statornic iubitor de tara si neam, dar si un european de vocatie. A aparat jertfelnic, timp de peste 40 de ani, identitatea si demnitatea credintei crestine si a tarii sale si, totodata, aprecia si selecta valori din alte popoare si tari. Nu s-a izolat de altii, dar nici nu s-a contopit cu ei, pentru ca stia sa cultive identitatea proprie în comuniune internationala. A luptat cu sabia si cu inteligenta, dupa cum veneau asupra lui navalirile violente sau învaluirile viclene. A construit fortarete militare (cetati), pentru apararea teritoriului tarii, dar si bastioane spirituale (biserici si manastiri), pentru apararea integritatii sufletului.Personalitatea sa, lumina vie peste veacuri, ne cheama si pe noi, cei de astazi, la apararea credintei, a unitatii si demnitatii nationale, sau ne mustra daca nu mai suntem neam de voievozi, aparatori ai valorilor inspirate din credinta, ai spiritualitatii si culturii românesti în dialog cu alte popoare. Elogiind pe voievodul viteaz si evlavios, harnic si darnic, Nicolae Iorga spunea ca el este: „cea mai frumoasa icoana a sufletului poporului român”. Sa cinstim, deci, icoana aceasta prin evlavia rugaciunii si prin fapta buna pe care ea le inspira!3. La peste 500 de ani de la trecerea sa în vesnicie, cum întelegeti mijlocirea sa catre Dumnezeu si cuvântul lui catre noi, ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române?Cinstirea memoriei Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, mai ales acum la 510 de ani de la trecerea sa la viata vesnica, este deodata un act de cult si de cultura. Istoria l-a trecut pe slavitul Voievod în rândul marilor domnitori, viteji si biruitori, iar Biserica l-a trecut în rândurile sfintilor aparatori ai credintei crestine si mari ctitori de locasuri sfinte (hotarârea Sfântului Sinod din 19 – 20 iunie 1992). Astfel a fost consfintita evlavia poporului român fata de el, deoarece, la putin timp dupa moartea sa, chipul lui Ştefan cel Mare si Sfânt al Moldovei a fost pictat în naosul bisericii din Dobrovat (lânga Iasi), ultima sa ctitorie (1503-1504), alaturi de Sfântul Împarat Constantin cel Mare si de sfintii militari purtatori de biruinta: Gheorghe, Dimitrie, Procopie, Teodor, Mina, Mercurie, s.a.Sfântul Ştefan cel Mare ramâne o lumina în istorie pentru ca a luptat si a lucrat având în suflet lumina credintei si a iubirii de tara si neam. El a perceput istoria atât ca lupta si zbucium al patimilor omenesti individuale si colective, cât si ca lucrare si daruire a harului dumnezeiesc. Asocierea dintre multele razboaie pe care le-a purtat si multele biserici si manastiri pe care le-a ctitorit sau miluit este dovada cea mai graitoare a acestei experiente spirituale a Crucii si Învierii, a suferintei si a biruintei.În perceptia poporului si a cronicarilor români si chiar a unor straini (Ian Dugloz) multele biruinte ale Sfântului Ştefan cel Mare (din 36 de razboaie a pierdut doar doua) nu se explica în exclusivitate prin inteligenta si talentul militar al domnitorului, ci mai ales prin ajutorul (harul) lui Dumnezeu în viata sa!Pe câmpul de lupta, înaintea bataliei cu armata dusmana, Domnitorul Ştefan cel Mare îngenunchea si saruta icoana triptic pe care o purta cu sine si care se afla acum în muzeul Manastirii Putna. Nu stia daca în ziua urmatoare el si oastea sa vor mai fi în viata. În primul rând, îsi punea nadejdea în Dumnezeu, pentru ca lupta sa era, deodata, lupta pentru credinta si pentru patrie. De aceea, când neamul românesc îsi aduce aminte de Domnitorul Ştefan al Moldovei, aparator de tara si mare ctitor de biserici, se simte neam de voievozi si de ctitori. Deci, nu numai voievozii, ci întreg poporul român, care a învatat de la voievozi si voievozii de la el, este un neam de ctitori de biserici. Iar pe acei domnitori care au darâmat biserici si au persecutat pe crestini, nici Dumnezeu, nici poporul român nu i-a trecut în cartea de lumina eterna a mântuirii.Astazi, când comemoram 510 ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare si cinstim cu recunostinta faptele sale de vitejie si darnicie, întreaga tara simte ca este chemata sa traiasca în demnitate, în lumina si bucuria Învierii lui Hristos, pentru ca numai prin Cruce, adica prin credinta si jertfa a biruit toate necazurile si încercarile istoriei.Este cunoscut faptul ca aproape toate bisericile si manastirile pe care le-a ctitorit Sfântul Ştefan cel Mare, spre a-I multumi lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la El, poarta pisanii testamentare: ca el si familia lui sa fie pomeniti în rugaciuni în timpul vietii pamântesti si dupa mutarea lor la cele vesnice. În acest sens, Domnitorul si-a ales ca loc de veci o manastire (Putna) si a dorit mult sa fie pomenit în rugaciuni, pentru ca a cunoscut personal puterea si binefacerea rugaciunii pentru viata omului pe pamânt, dar si pentru viata sufletului în cer.Prin toate ctitoriile închinate lui Dumnezeu si Sfintilor Sai, Sfântul Ştefan cel Mare îsi pregatea, în duh de pocainta si rugaciune, apropierea de lumina neînserata a Preasfintei Treimi si de bucuria nestirbita a comuniunii sfintilor.Pentru multele rugaciuni pe care le cerea Domnitorul Ştefan cel Mare de la altii pentru el în timpul vietii sale pamântesti, Dumnezeu l-a învrednicit ca Sfânta Biserica a neamului românesc sa-l treaca în calendarul ei, în ceata sfintilor rugatori pentru toti oamenii. Astfel, Domnitorul evlavios care a cerut ajutorul sfintilor si a cautat mereu comuniunea cu ei prin rugaciune cât a trait pe pamânt, se roaga si se bucura acum împreuna cu ei în ceruri. Din lumina Patriei ceresti, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare ocroteste si inspira acum pe cei ce vietuind în lume îi cinstesc memoria si icoana lui, zidesc biserici si manastiri, lucreaza pentru dreptate si ajuta pe cei nevoiasi.De aceea, acum la ceas comemorativ-omagial, luminati de icoana sfânta si de rugaciunea cereasca a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, împreuna cu psalmistul, rostim cu recunostinta si bucurie: „Minunat este Dumnezeu întru Sfintii Lui!” (Psalm 67, 36).† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române[1] Preot Paul Mihail, Relatiile externe bisericesti ale lui Ştefan cel Mare, în volumul Biserica. O lectie de istorie, M-rea Putna, 2004, p. 166-182 si Alexandru Gaina, Legaturi bisericesti si culturale între Transilvania si Moldova pe timpul lui Ştefan cel Mare 1457-1504, în acelasi volum, p. 183-196.[2] N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, Bucuresti, 1904, p. 179-

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 671

Id: 42072

Data: Jul 2, 2014

Imagine: