Miscarea de rezistenta armata anticomunista a fost un fenomen national de refuzare a regimului impus de tancurile sovietice, incepand mai ales cu anul 1948. Muntii Romaniei erau impanziti de grupurile de rezistenti in asteptarea americanilor eliberatori, cei din satele imprejmuitoare fiind principalii sustinatori. Un astfel de caz a fost Atanasie Berzescu, profesor la Slatina-Timis, judetul Severin. Acesta s-a nascut la 4 martie 1921, intr-o familie de muncitori din Teregova. Dupa absolvirea Şcolii Normale din Caransebes si Deva, a urmat Academia de teologie. Ca profesor la Slatina-Timis s-a numarat printre cei care ii sustineau cu toate cele necesare pe cei din muntii Semenicului, grupati in jurul lui Spiru Blanaru. La 25 ianaurie 1949, tanarul Berzescu a fost arestat. Trei zile mai tarziu, sub amenintarea pistolului maiorului Aurel Mois de la Securitatea din Caransebes, a fost obligat sa-l tradeze pe Spiru Blanaru. Numai ca operatiunile Securitatii de la Teregova au dat gres, incat Berzescu a scapat de aceasta constrangere. A fost inclus intr-un lot de 21 de tineri inculpati pentru asa-zisa activitate in Fratiile de Cruce. Atanasie Berzescu a fost condamnat prin Sentinta nr. 1766 din 9 decembrie 1949 a Tribunalului Militar Timisoara la 10 ani munca silnica, pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale. Dupa o detentie la Timisoara, la 18 februarie 1950, Berzescu a fost mutat in Penitenciarul Aiud. Aici a fost nevoit sa reziste regimului dur impus de gardieni, dupa cum relateaza in memoriile sale si din care redam o secventa: In jurul pranzului, la atelierul de rotarie, unde lucram, isi face aparitia un gardian si intreaba: - Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie? Asa, imbracati sumar, in pantaloni si camasa, incaltati numai in galenti de lemn, ne cere sa-l urmam. Ne uitam nedumeriti unul la altul, nu mai intelegeam nimic, nu facusem nimic rau. Dupa el, cu inima tremuranda, mergem la Celular. Acolo coboram pe scari in jos, la beci. Pe coridor, in fata noastra, se deschide o usa de fier. Cu satisfactia vizibila, gardianul ne impinge inauntru si tranteste usa dupa noi. Ne trezim in bezna. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. Pe jos era apa pana la glezna... Toti eram nedumeriti. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta incercare. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti. Eram nouasprezece oameni. Cand s-a deschis usa, la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sange. Cine stie cati or fi murit in chinuri, izbiti cu capul de pereti. Moartea isi lasase pictata fata pe zidul celulei, care nu era altceva decat o camera de tortura. In intuneric, cu fetele brazdate de sudoare, cu gurile cascate dupa un pic de aer, ne rugam in tacere sa ne ajute Cel de Sus. Tot mai mult simteam lipsa de aer. Nu mai puteam respira si rezista. De la o vreme, incepusera sa ne chinuie setea si foamea, dar mai ales setea. Usa se deschidea si aparea cate un ofiter, intrebandu-ne ce mai vrem. Ceream apa. Pe loc, ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. In fata noastra, la ordinul ofiterului, gardianul se apropia de usa, cu vadra in mana, ca sa putem bea. Cand ne apropiam, arunca apa pe jos la picioarele noastre, injurandu-ne si indemnandu-ne sa bem apa de pe jos. Fripti de sete, priveam cum apa era aruncata pe jos. Satisfacuti, ofiterul si gardianul, cu un sadism extrem, zambind, inchideau usa. Umiliti, cu capetele plecate, ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. Şi ne-a dat. Am rezistat patruzeci de ore, fara apa, fara mancare, fara aer, fara lumina. Am crezut si am biruit. In ziua de 24 august 1952, la orele 7 dimineata, a venit directorul inchisorii, capitanul Dorobantu, ne-a scos din camera, ne-a asezat pe un singur rand, a trecut prin fata noastra, a fiecaruia, masurandu-ne de sus pana jos, si ne-a spus: - Acum mergeti in fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit in ziua de 23 August! Atanasie Berzescu a fost eliberat din temuta inchisoare la 27 septembrie 1957, insa numai in acte, deoarece avea sa fie mentinut in universul concentrationar comunist. A primit un domiciliu obligatoriu la Latesti pentru 24 de luni. Un an mai tarziu, o comisie a Ministerului Afacerilor Interne hotaraste ca Atanasie Berzescu sa fie trimis in lagar de munca pe o perioada de 36 de luni, la Culmea, apoi la Periprava. La 12 septembrie 1961, Berzescu primeste o alta decizie pentru trimitere in lagar de munca, pentru alte 36 de luni. A fost eliberat la 6 mai 1964. (Articol realizat de Adrian Nicolae Petcu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 8 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 776

Id: 28982

Data: Mar 8, 2013

Imagine: