Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniela Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci:Evanghelia Duminicii dupa Inaltarea Cinstitei Cruci (Luarea Crucii si urmarea lui Hristos). Marcu 8, 34-38; 9, 1Zis-a Domnul: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape viata, o va pierde, iar cine isi va pierde viata sa pentru Mine si pentru Evanghelie, acela o va mantui. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el cand va veni in slava Tatalui Sau, cu sfintii ingeri. Şi le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana cand nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere.† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneIn Evanghelia Duminicii dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Mantuitorul Iisus Hristos face referinta la cruce zicand: 'Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie' (Marcu 8, 34). Apoi, explica spunand: 'Cine voieste sa-si scape viata, o va pierde, iar cine isi pierde viata sa pentru Mine si pentru Evanghelie, spune Mantuitorul Iisus Hristos, acela o va mantui' (Marcu 8, 35). Iar apoi intreaba: 'Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga daca-si va pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau?' (Marcu 8, 36-37).Evanghelia acestei duminici contine o multime de invataturi care se refera la scopul vietii noastre pe pamant. Mantuitorul Hristos ne invata ca grija cea dintai pe care trebuie sa o aiba omul in viata pamanteasca este mantuirea sufletului, care este mai de pret decat orice bun trecator din lumea aceasta. In acest inteles, Evanghelia ne arata taina mantuirii ca fiind asumare a crucii din viata personala, lepadare de sine si urmare a lui Hristos.Dumnezeu respecta libertatea omuluiHristos Domnul cheama sau invita la mantuire pe toti oamenii, dar nu forteaza pe nimeni sa-L urmeze, deoarece respecta libertatea omului. De aceea, El zice: 'Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie' (Marcu 8, 34). Dumnezeu doreste ca omul sa raspunda chemarii la mantuire in mod liber, pentru ca mantuirea inseamna iubire fata de Dumnezeu si iubire fata de aproapele exprimata in mod liber. Prin urmare, noi putem sa ascultam de Dumnezeu sau sa fim nepasatori, sa-L cautam sau sa-L ignoram, chiar sa afirmam ca El nu exista ori ca cerul si pamantul ar fi doar rezultatul intamplarii sau al hazardului, nu creatia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul poate raspunde la iubirea lui Dumnezeu sau o poate refuza, poate dobandi mantuirea sau poate pierde mantuirea, se poate uni cu Dumnezeu sau se poate desparti de El.In acest sens, Hristos Domnul spune: 'Oricine voieste sa vina dupa Mine' (Marcu 8, 34). Daca voieste cineva sa se mantuiasca, vine la Hristos, asculta cuvantul lui Dumnezeu si il implineste in fapte bune. Libertatea omului ca persoana creata dupa chipul Persoanelor divine este respectata de Insusi Dumnezeu, intrucat libertatea este o componenta esentiala a demnitatii persoanei umane. Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca mantuirea omului este o lucrare bazata pe o propunere libera a lui Dumnezeu Cel vesnic de a darui omului viata vesnica si pe raspunsul liber al omului la invitatia lui Dumnezeu. Astfel, Hristos Domnul vrea sa spuna: 'De voieste cineva sa vina dupa Mine', se va mantui, dar daca nu voieste, nu se va mantui, intrucat nu intra in mod liber intr-o legatura de viata eterna cu Dumnezeu, izvorul vietii vesnice. Asadar, putem spune ca omul este liber sa traiasca duhovniceste dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic si sa doreasca vesnicia sau sa traiasca doar trupeste si sa se afirme pana la mormant, crezand ca dupa moartea trupului nu mai este nimic, nici o forma de existenta a persoanei umane, adica a sufletului. De ce trebuie sa urmam lui Hristos?Darul cel mai mare pe care il poate cauta sufletul credincios este viata vesnica, deoarece oamenii sunt creati dupa chipul Preasfintei Treimi Celei vesnice (cf. Facere 1, 26). Intrucat Hristos este deodata Dumnezeu si Om, are in El viata vesnica, dupa cum spune El surorilor lui Lazar, Marta si Maria, zicand: 'Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai' (Ioan 11, 25). Deci, chiar daca va muri omul cu trupul, va fi viu cu sufletul, daca se uneste cu Hristos prin credinta, prin Sfintele Taine si prin fapte bune. Cand urmam lui Hristos, nu mergem dupa un om muritor, ci dupa Dumnezeu Cel vesnic Care S-a facut Om pentru ca pe oamenii pamanteni si muritori sa-i duca la inviere si la viata vesnica, netrecatoare si nelimitata.Lepadarea de sine - eliberare de egoism pentru a iubi fara patimaEvanghelia de astazi ne arata ca pentru a urma lui Hristos avem nevoie de lepadarea de sine. Ce inseamna aceasta lepadare de sine? Ce inseamna aceasta negare de sine? Nu inseamna oare o depersonalizare? Cum sa ne lepadam de noi insine cand ne iubim pe noi insine atat de mult, incat uitam de Dumnezeu si de semenii nostri?Lepadarea de sine pe care Mantuitorul Iisus Hristos ne-o cere inseamna schimbarea felului de a fi si de a vietui, adica sa nu mai traim in mod egoist, numai cu gandul la noi insine, ci mai intai sa ne gandim la Dumnezeu, Izvorul vietii noastre, si la cei din jurul nostru, parinti, frati, vecini, oameni saraci, bolnavi, neajutorati si, astfel, de la iubirea de sine egoista sau patimasa, sa trecem la iubirea sfanta de Dumnezeu si de semenii nostri.Iubirea de Dumnezeu si de semeni ne ajuta sa iesim din inchisoarea egoista a sufletului nostru. In esenta, lepadarea de sine inseamna deschiderea sufletului nostru pentru ca iubirea sfanta a lui Dumnezeu sau harul Lui sa lumineze viata noastra, iar noi sa transmitem aceasta iubire semenilor nostri. Aceasta lepadare de sine pentru a dobandi o iubire nepatimasa este, de fapt, o inviere din mormantul egoismului si o bucurie de comuniune cu Dumnezeu, in rugaciune, si cu oamenii, in fapte bune. Astfel, lepadarea de sine ne ajuta sa urmam lui Hristos pe calea mantuirii. Ca atare, viata lui Hristos devine Viata vietii noastre.Hristos schimba crucea noastra in bucurie a invieriiIn acest inteles, Sfantul Apostol Pavel spune: 'Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in Mine' (Galateni 2, 20), sau 'Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!' (Galateni 6, 14). Cu alte cuvinte, el vrea sa spuna: nu ma laud cu ceea ce fac eu, ci cu ceea ce face Dumnezeu cu mine si prin mine; ma laud cu harul lui Dumnezeu care locuieste si lucreaza in mine, nu cu puterea mea limitata, nu ma incred in gandirea mea egoista, plina de sine, ci in intelepciunea lui Dumnezeu aratata in Hristos Cel rastignit si inviat. Adica prin puterea Crucii lui Hristos, ca iubire smerita si jertfelnica, se rastigneste ceea ce este egoist, lumesc si pacatos in om, ca sa patrunda in sufletul lui sfintenia lui Dumnezeu. Cand cerem iertarea pacatelor, ne curatim de pacate, de comportarea noastra egoista, iar cand cerem lui Dumnezeu sa ne miluiasca, mila Lui sau iubirea Lui milostiva ne sfinteste si ne face fiinte iubitoare de Dumnezeu si de semenii nostri, fara patima, adica fara dorinta de avere, de stapanire si de slava lumeasca.Aceasta sfintire prin Cruce, ca rastignire a egoismului din noi si inviere sau ridicare la o iubire curata, este rodul lepadarii de sine si al purtarii Crucii in urmarea lui Hristos. Numai astfel putem spune impreuna cu Apostol Pavel: 'noi avem gandul lui Hristos' (I Corinteni 2, 16), adica gandim in comuniune cu Hristos. Vedem ca lumea este darul lui Dumnezeu, nu produsul intamplarii, iar fiecare persoana umana creata dupa chipul lui Dumnezeu are o valoare unica si vesnica in fata lui Dumnezeu. Aceasta inseamna, de fapt, pregatirea pentru urmarea lui Hristos sau pentru viata in Hristos.Hristos Domnul mai spune ca pentru a-I urma Lui, omul care se leapada de sine trebuie sa isi ia crucea sa. Crucea materiala vazuta cu ochii trupesti este un obiect format din doua brate unite: unul vertical si altul orizontal, dar crucea spirituala este o stare din viata omului, care nu se vede cu ochii trupesti, ci se simte fiintial sau duhovniceste. Astfel, crucea, in inteles duhovnicesc, este constatarea ca ne lipseste ceva, este constiinta finitudinii, adica aspiram spre infinit si etern, dar constatam ca suntem marginiti in putere si muritori. Crucea mai inseamna si o suferinta prelungita, o nereusita care ne-a marcat viata, un dor neimplinit sau un ideal nerealizat. Pentru cineva, crucea poate sa insemne o copilarie de orfan in care nu a primit iubirea parintilor, sau o tinerete zbuciumata, sau o casnicie nefericita. Pentru alt om, crucea poate sa insemne o saracie permanenta, o boala incurabila sau o situatie grea din care incearca sa scape cu osteneala multa. Oricum, pentru multi oameni crucea inseamna o neimplinire, cum spune poetul: 'Şi viata aceasta-i bun pierdut / De n-ai trait cum ai fi vrut'. In general, fiecare om are o cruce a vietii sale, mai usoara sau mai grea, o neputinta de-a realiza pe deplin un ideal dorit. Dar Hristos Domnul ne indeamna zicand: fiecare sa-si ia crucea sa si sa-I urmeze Lui. Adica, sa nu o poarte singur, ci sa o poarte cerand ajutorul Sau, al lui Hristos Cel rastignit si inviat, Care cu iubirea Sa milostiva schimba crucea noastra in bucurie a invierii, transforma suferinta in speranta, singuratatea in comuniune si neputinta in biruinta.Cei care au trecut prin suferinta inteleg mai bine crucea altora Cand omul trece prin necazuri si suferinta, el se poate apropia sau indeparta de Dumnezeu. Daca nu se apropie de Hristos mai mult, cerandu-I ajutorul, cel suferind poate cadea in deznadejde. Sunt unii oameni care, sub povara suferintei, bolii si necazurilor, si-au pus capat zilelor, deoarece au cazut in deznadejde, adica, slabind credinta lor, a slabit si rabdarea lor sau puterea lor de a indura suferinta. Insa cei care si-au pus nadejdea in Dumnezeu si au simtit puterea Lui au trecut prin suferinta, boala, incercare si au biruit. De aceea, Mantuitorul spune ucenicilor Sai: 'In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea' (Ioan 16, 33). Prin simpla sa vointa sau putere, omul nu poate dobandi mantuirea sau viata vesnica, deoarece mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu. Omul are, deci, nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa poata purta crucea sa, dupa cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos: 'Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi' (Matei 11, 28). De aceea, cand ne insemnam cu semnul Sfintei Cruci, spunem: 'Doamne, ajuta-ne', 'Doamne, miluieste-ne', 'Doamne, mantuieste-ne'. Astfel, noi aratam ca Sfanta Cruce ne duce spre Hristos Cel rastignit si inviat, ne uneste cu Hristos Cel ce transforma durerea in bucurie, suferinta in speranta si neputinta in putere.Sa ne rugam Domnului Iisus Hristos sa ne daruiasca puterea de a cauta mantuirea sufletului mai mult decat orice bogatie din lumea aceasta, adica sa dobandim Imparatia iubirii si fericirii vesnice a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa intelegem ca daca trecem prin suferinta, prin necazuri, prin ispite, prin tot felul de lipsuri, Hristos Domnul Care cunoaste crucea noastra nu doreste ca noi sa suferim, ci ne cheama sa ne apropiem mai mult de El, sa simtim ajutorul Lui, sa transforme singuratatea si suferinta noastra in bucuria intalnirii cu El, Cel rastignit si inviat. Sunt multi oameni care, desi saraci material, sunt foarte bogati in credinta, speranta si iubire, au fetele senine si multumesc lui Dumnezeu pentru toate. Insa intalnim si oameni bolnavi revoltati, razvratiti, oarecum certandu-se cu Dumnezeu, pentru ca nu pot da sens suferintei lor, in timp ce alti bolnavi se roaga lui Dumnezeu ca sa-i ajute, sa le curateasca sufletul de pacate si sa-i mantuiasca; sa le intareasca iubirea de Dumnezeu si de semeni. Astfel, multi oameni care au trecut prin suferinta au devenit mai milostivi. Adesea, cei care au trecut prin suferinta, saracie si necazuri inteleg mai bine crucea altora, dar si cunosc mai bine ajutorul lui Dumnezeu primit in vreme de incercare.Sa ne ajute Preamilostivul Dumnezeu sa fim nu numai inchinatori sau cinstitori ai Sfintei Cruci, ci si urmatori ai lui Hristos Care ne izbaveste de suferinta si ne cheama la bucurie si pace sufleteasca, la slava Imparatiei lui Dumnezeu despre care se vorbeste la sfarsitul Evangheliei de azi. De aceea, ne rugam lui Hristos zicand: 'Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim', avand credinta tare ca Dumnezeu 'cu Crucea Sa pazeste pe poporul Sau'. Amin! * Text revizuit de autor in anul 2011(Predica preluata de pe site-ul www.ziarullumina.ro si publicata in saptamanalul 'Lumina de Duminica' din data de 18 septembrie 2011 )

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 641

Id: 16554

Data: Sep 17, 2011

Imagine: