Predica Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane la Duminica a XXVII-a dupa Rusalii:Evanghelia Duminicii a XXVII-a dupa Rusalii (Tamaduirea femeii garbove) Luca 13, 10-17.In vremea aceea Iisus invata intr-una din sinagogi sambata. Şi, iata, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, incat nu putea sa se ridice nicidecum. Iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta! Şi Şi-a pus mainile asupra ei, iar ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, raspunzand zicea multimii: Şase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; deci veniti in aceste zile si va vindecati, iar nu in ziua sambetei! Domnul insa i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga oare sambata boul sau asinul sau de la iesle si nu il duce sa il adape? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iata, de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei? Şi, zicand El acestea, s-au rusinat toti cei ce erau impotriva Lui, iar poporul intreg se bucura de toate faptele cele slavite, savarsite de Dansul. Sfanta Evanghelie din Duminica a XXVII-a dupa Rusalii, care ne prezinta vindecarea unei femei garbove, are profunde intelesuri duhovnicesti si o legatura stransa cu perioada de post in care ne aflam, ca timp de pregatire pentru sarbatoarea mare si sfanta a Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.Femeia garbova, cautatoare a mantuiriiAceasta Evanghelie ne dezvaluie, in acelasi timp, puterea lui Dumnezeu, aratata in Mantuitorul Iisus Hristos, ca putere a iubirii vindecatoare, si virtutile ascunse ale femeii garbove, care de optsprezece ani era robita de o legatura nevazuta a Satanei, sub forma unei neputinte trupesti.Evanghelia ne spune ca, pe cand se afla intr-o sinagoga, Mantuitorul Iisus Hristos a vazut o femeie garbova, aplecata cu fata spre pamant si care suferea astfel de optsprezece ani. Ea nu putea sa ridice privirea in sus, nici sa vada fetele oamenilor, nici albastrul cerului. Totusi, aceasta femeie, in pofida bolii si a neputintei ei, venea cu regularitate la sinagoga si se ruga lui Dumnezeu, poate nu atat pentru vindecarea trupului sau, cat pentru mantuirea sufletului sau. Femeia garbova unea rabdarea bolii ei apasatoare cu lucrarea rugaciunii ei staruitoare.Deci, vazand-o, Iisus Domnul, intr-o zi de sambata in sinagoga, a chemat-o la El si i-a zis: 'Femeie, esti dezlegata de neputinta ta!' (Luca 13, 12), apoi Şi-a pus mainile Sale asupra ei, iar femeia indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu. Atunci, mai-marele sinagogii, fatarnic si plin de invidie, spunea celor prezenti, fara sa se adreseze direct lui Iisus, ca sase zile sunt in care poate omul sa lucreze, dar in ziua sambetei nu trebuie sa se savarseasca nici o lucrare, nici chiar o vindecare de boala (cf. Luca 13, 14)Mantuitorul Iisus Hristos, insa, vazand invidia si fatarnicia mai-marelui sinagogii si a celor care gandeau ca acesta, a raspuns: 'Fiecare dintre voi nu dezleaga oare sambata boul sau asinul sau de la iesle si nu il duce sa il adape? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei?' (Luca 13, 15-16). Acest raspuns ferm al lui Iisus a rusinat pe mai-marele sinagogii si pe cei ce erau potrivnici lui Iisus. In final Evanghelia spune ca 'poporul intreg se bucura de faptele slavite, savarsite de El' (Luca 13, 17). Hristos vindeca o femeie rabdatoare, chiar daca nimeni n-a cerut vindecarea eiDesi scurta ca intindere, aceasta Evanghelie este totusi foarte bogata in intelesurile ei duhovnicesti. In primul rand, vedem ca femeia era garbova de optsprezece ani si nu putea sa mearga firesc ca toti oamenii. Noi nu cunoastem totdeauna care sunt cauzele spirituale ale bolilor trupesti, dar vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos nu este nepasator cand oamenii sufera, ci El vindeca neputinta si alina suferinta, vindeca boala daruind oamenilor sanatate trupeasca si sufleteasca, mai ales daca ei au credinta vie si smerita.De fapt, aceasta femeie garbova, suferinda si smerita, nu a cerut nimic de la Hristos Domnul, pentru ca nu indraznea sa-I ceara ceva. Ea purta crucea suferintei sale in tacere. Trupul ei era garbov sau aplecat de boala, dar sufletul ei era drept, in stare de rugaciune. Nu cunostea taina 'legaturii ei nedezlegate', adica nu cunostea cauza neputintei ei. Şi cu toate ca nici ea si nici altcineva nu a intervenit pe langa Iisus, totusi El, din multa mila sau compasiune fata de aceasta femeie suferinda, a vindecat-o in vazul tuturor celor adunati in sinagoga.Vedem astfel cum Dumnezeu are initiativa vindecarii omului chiar daca omul nu mai asteapta sau nu mai cere in mod expres vindecarea sa. Deci, Dumnezeu, Cel ce cunoaste viata si suferinta fiecaruia, dar si credinta, smerenia si rabdarea fiecaruia, alege locul si timpul cand elibereaza pe oameni de boala si suferinta.Din aceasta lucrare milostiva si minunata a Mantuitorului Iisus Hristos intelegem ca Dumnezeu lucreaza cand doreste El si cum doreste El, iar modul Lui de lucrare este unul pedagogic sau intelept. Chiar daca intarzie sa raspunda la cererea omului, ori face altceva sau intr-un mod diferit decat asteptam noi, Dumnezeu lucreaza totdeauna pentru mantuirea oamenilor. Uneori, El nu raspunde cand este chemat, iar alteori ne cheama cand nu ne asteptam. In orice caz, El iubeste pe toti oamenii, chiar daca nu gandeste ca toti oamenii, ci dumnezeieste, adica mai presus de gandirea omeneasca obisnuita.Fiica a lui Avraam, fiica a credinteiMai observam ca vindecarea minunata se savarseste de catre Mantuitorul Iisus Hristos cu aceasta femeie garbova nu doar pentru ca Domnul cunostea suferinta ei indelungata de optsprezece ani, ci si pentru ca El cunostea si credinta ei puternica, smerenia ei profunda si indelunga ei rabdare. De aceea a numit-o 'fiica a lui Avraam' si a intrebat mustrand pe mai-marele sinagogii si pe cei care gandeau ca el: 'Aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei?'(Luca 13, 16)'Fiica a lui Avraam', dupa talcuirea Sfintilor Parinti, inseamna femeie credincioasa si implinitoare a voii lui Dumnezeu, pentru ca Avraam este socotit parintele credintei, iar cine este fiu sau fiica a lui Avraam inseamna ca omul respectiv este fiu al credintei, al unei credinte traite, incercate, verificate in timp, in necazurile si greutatile vietii. Credinta aceasta este statornica sau neclintita in orice situatie, nu numai cand oamenii primesc daruri de la Dumnezeu, ci si cand El ingaduie ca ei sa treaca prin incercari. Aceasta este credinta lui Avraam care a lasat tara sa de origine si a mers spre o patrie necunoscuta, ascultand de Dumnezeu, calatorind spre un loc necunoscut, ci doar fagaduit. Prin credinta, vedea Avraam pe Dumnezeu Cel nevazut si pregusta ceea ce i-a fost promis ca binecuvantare.Prin credinta, deci, si noi inaintam spre ceva inca necunoscut noua direct, dar promis sau fagaduit, si anume spre Imparatia cerurilor. In acest sens, continutul credintei, spune Sfantul Maxim Marturisitorul († 662), este Imparatia cerurilor.

Ridicarea omului din garbovirea sufleteasca, un inceput bun in viata luiPrin credinta puternica, prin evlavie, prin rugaciune smerita, prin osteneala venirii la sinagoga, aceasta femeie pastra legatura vie cu Dumnezeu Cel nevazut. Iar cand Cel nevazut S-a facut vazut, adica Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om si a venit printre oameni, atunci El, Iisus Hristos, a ridicat-o, a dezlegat-o din legaturile Satanei si a indreptat-o in starea de om sanatos care priveste in fata pe ceilalti oameni si vede lucrarea lui Dumnezeu in lume.Vindecarea femeii garbove ne descopera intelesul adanc al ridicarii naturii umane pacatoase pe care Mantuitorul o dezleaga, o elibereaza din robia demonilor si a neputintelor sufletesti si trupesti.Evanghelia acestei Duminici ne descopera, asadar, cat de mare este binecuvantarea de a ne intalni cu Hristos, cu Dumnezeu-Omul, Care ne ridica sau ne indreapta cand suntem prea aplecati spre cele pamantesti si ne ajuta sa privim spre tinta noastra finala, care nu este pamantul sau mormantul, ci Imparatia cerurilor si iubirea preaslavita a Sfintei Treimi.Asadar, vindecarea femeii garbove, ca ridicare din apasarea sau din aplecarea ei indelunga, reprezinta, in mod tainic, si lucrarea mantuitoare a Domnului Iisus Hristos ca vindecare si sfintire a naturii umane pe care a asumat-o prin Intrupare sau inomenire. Atat Invierea Domnului, cat si Inaltarea Sa la ceruri inseamna in limba greaca a Noului Testament ridicare. Prin Invierea Sa din morti, Mantuitorul ne ridica din moarte, iar prin Inaltarea Sa la cer ne ridica de pe pamant la ceruri, adica de la viata trecatoare sau biologica la viata cea netrecatoare, duhovniceasca si vesnica.Trup garbov, dar suflet dreptDin Evanghelia de astazi mai invatam ca femeia garbova avea multa credinta si smerenie, precum si indelunga rabdare, intrucat ea suferea fara sa carteasca, fara sa se revolte, fara sa se planga, fara sa ceara mila cuiva. Trupul ei era garbov, dar sufletul ei era drept. Trupul ei era plecat spre pamant, dar sufletul ei se inalta adesea in rugaciune catre Dumnezeu. In ziua in care Dumnezeu Fiul devenit Om din iubire pentru oameni a ridicat-o, a vindecat-o, ea a inceput sa preamareasca pe Dumnezeu. La virtutile sale: credinta puternica, smerenie profunda si rabdare indelunga se adauga si multa ei recunostinta ca preamarire a lui Dumnezeu. Indata ce a simtit binefacerea vindecarii, ea a preamarit pe Dumnezeu - Vindecatorul. Prin urmare, femeia garbova devine un mare dascal pentru noi toti. Ea este pentru noi o lumina mai ales in aceasta perioada a Postului Nasterii Domnului, ca timp de pregatire pentru primirea Mantuitorului Iisus Hristos in pestera inimii noastre, in intimitatea sufletului nostru, care, din cauza pacatelor, devine intunecos si rece, dar se lumineaza si se incalzeste prin rugaciune, post si milostenie, prin Spovedanie si Impartasanie. Din acest motiv, trebuie sa ne intarim credinta, sa cultivam smerenia, sa inmultim rugaciunea, sa ne intarim rabdarea in timpul incercarilor si sa facem milostenie. Sa nu uitam sa-I multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca existam, ca suntem sanatosi, ca suntem iubiti de Dumnezeu, chiar daca trecem prin necazuri, boli si ispite. Indemnul practic al Evangheliei de astazi, mult folositor pentru postul Nasterii Domnului, este indemnul la fapta milostiva. In acest sens, vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos savarseste binele fara sa fie rugat, fara sa I se ceara. Femeia garbova nu a cerut nimic de la Iisus, ci El din proprie initiativa a chemat-o si a vindecat-o. A chemat-o la El si i-a spus: 'Esti dezlegata de neputinta ta' (Luca 13, 12), a pus mainile Sale asupra ei si a vindecat-o. A unit cuvantul eliberator cu fapta milostiva.Prin aceasta lucrare, Mantuitorul Iisus Hristos ne invata si pe noi sa nu asteptam ca sa fim rugati sau solicitati staruitor spre a face binele, ci daca vedem ca un om are nevoie de ajutorul nostru, sa mergem spre el si sa-l ajutam.Sa savarsim binele si in zilele de sarbatoareEvanghelia de astazi ne mai invata ca Domnul Iisus Hristos a vindecat aceasta femeie in zi de sarbatoare, adica in ziua sambetei. Prin urmare, observam ca si in zi de sarbatoare putem si trebuie sa facem binele, sa dam o mana de ajutor, sa indreptam un om care este cazut intr-un fel sau altul, sa-l consolam cu un sfat bun, cu un cuvant bun, cu o rugaciune pentru sanatatea si mantuirea lui. Facerea de bine nu este oprita nici chiar in zilele de sarbatoare. Cu alte cuvinte, sarbatoarea nu este o scuza sau un obstacol spre a savarsi binele pentru aproapele nostru.In aceasta perioada a Postului Nasterii Domnului, trebuie sa vizitam si sa ajutam bolnavii, batranii, saracii, oamenii necajiti si singuri. Noi ne numim crestini pentru ca purtam numele lui Hristos si suntem crestini cu adevarat daca devenim milostivi. Cand savarsim multe fapte de milostenie, cei ce se bucura de ele preamaresc pe Hristos Domnul pentru bunatatea Lui care se arata lor prin oamenii binevoitori si milostivi, trimisi de El ca sa-i ajute.Sa ne rugam Domnului Iisus Hristos sa ne daruiasca bucuria ajutorului Sau si a savarsirii faptelor bune, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!* Text revizuit de autor in anul 2011

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 595

Id: 18356

Data: Dec 3, 2011

Imagine: