Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a XI-a dupa Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv):

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemanatu-s-a Imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Şi, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar, neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copiii si toate cate are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Şi, punand mana pe el, il sugruma, zicand: Plateste-mi ce esti dator! Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga, zicand: Mai ingaduieste-ma si iti voi plati! Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare pana ce va plati datoria. Iar celelalte slugi, vazand cele petrecute, s-au intristat foarte mult si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l, stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Şi, maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu Cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta, din inimile voastre, fiecare fratelui sau. (Matei 18, 23-35)

† Daniel,

Evanghelia ne mai invata ca iubirea milostiva a lui Dumnezeu precede dreptatea Lui. Mai intai, din iubire milostiva, El iarta pe cei pacatosi, insa cearta pe cei ce nesocotesc iubirea Lui iertatoare si nu o arata semenilor prin iertare si fapte bune. Deci, iertarea pacatelor este conditionata de iertarea semenilor. Vedem acest lucru in rugaciunea Tatal nostru: 'Şi ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri' (Matei 6, 12), sau in alte locuri din Sfanta Scriptura a Noului Testament: 'Daca veti ierta oamenilor greselile lor, va ierta si voua Tatal vostru Cel ceresc; iar daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre' (Matei 14-15); 'Fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos' (Efeseni 4, 32); 'Ingaduiti-va unii pe altii si iertand unii altora daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati' (Coloseni 3, 13).

De asemenea, urmand invataturii Sfintei Evanghelii, Sfintii Parinti arata importanta iertarii aproapelui pentru ca omul sa poata dobandi iertarea pacatelor: 'Precum vom fi noi fata de fratii nostri, asa va fi Domnul fata de noi' 1; sau: 'Asculta cu luare aminte: cand tu ierti vrajmasului gresalele pe care le-a facut el impotriva ta, ti se vor ierta si tie pacatele pe care le-ai savarsit impotriva lui Dumnezeu. Acestea din urma sunt multe si abia de iertat, iara cele dintai sunt chiar usor de iertat. Pacatele tale impotriva lui Dumnezeu sunt cei zece mii de talanti din Evanghelie; iara pacatele aproapelui impotriva ta numai cei o suta de dinari. Daca tu ierti aproapelui tau cei o suta de dinari, se vor ierta si tie cei zece mii de talanti'.2

Iar Sfantul Maxim Marturisitorul zice: 'Sa ne iubim asadar unii pe altii, si vom fi iubiti de Dumnezeu. Sa fim cu indelunga-rabdare intreolalta, si va fi si El cu indelunga-rabdare fata de pacatele noastre. Sa nu rasplatim raul cu rau, si nu vom primi dupa pacatele noastre. Caci iertarea greselilor noastre o aflam in iertarea fratilor. Iar mila lui Dumnezeu e ascunsa in milostivirea noastra fata de aproapele. De aceea a zis Domnul: 'Iertati si vi se va ierta voua' (Luca 6, 37). Şi iarasi: 'De veti ierta oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel din ceruri va ierta voua greselile voastre' (Matei 6, 14). Sau: 'Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui' (Matei 5, 7). Sau: 'Cu ce masura veti masura, cu aceea se va masura voua' (Matei 7, 2). Iata, ne-a daruit noua Domnul chip de mantuire si ne-a dat noua putere vesnica de a ne face fii ai lui Dumnezeu. Prin urmare, in voia noastra sta mantuirea noastra'.3

Intelegem, asadar, ca trebuie sa iertam unii pe altii pentru ca si Dumnezeu sa ne ierte pacatele sau greselile noastre. Iertam greselile altora, pentru a fi in pace si comuniune cu toti oamenii si pentru a ne asemana cu Dumnezeu Cel Milostiv si Iertator. Prin aceasta, Evanghelia ne invata ca relatia omului cu Dumnezeu depinde de relatia lui cu semenii sai, ca omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele sau. Intrucat fiecare om este creat dupa chipul lui Dumnezeu indreptat spre umanitate, exista o legatura sfanta intre Dumnezeu si fiecare om. Modul si masura in care omul arata iubire fata de semenii sai contribuie mult la construirea, cultivarea si aprofundarea relatiei lui de comuniune cu Dumnezeu, Creatorul universului si al omului.

Nimeni nu poate avea vreun folos in urma nevointelor duhovnicesti, ca lupta duhovniceasca pentru curatirea de pacate si de luminare a sufletului, fara iertare, deoarece prin iertarea altora se cultiva smerenia omului dornic de-a trai in iubire milostiva. Acest lucru il auzim cel mai bine din gura Sfantului Apostol Pavel: 'De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Şi de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste' (I Corinteni 13, 1-3).

Iar iertarea aproapelui implica adesea o rastignire a propriului egoism si deschide sufletul spre o noua stare de comunicare si comuniune a omului cu Dumnezeu si cu semenii. Prin iertarea cuiva se recunoaste ca persoana respectiva nu poate fi redusa la fapta rea pe care a savarsit-o la un moment dat, ci se considera ca indreptandu-se ar putea savarsi multe fapte bune.

Biserica a primit de la Hristos Insusi porunca iertarii greselilor oamenilor

Intrucat Biserica a inteles valoarea sfintitoare si mantuitoare a iertarii, ea ii indeamna pe toti oamenii sa ierte greselile aproapelui lor. Pentru crestini, iertarea greselilor oamenilor este o conditie pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, Cel ce S-a rugat pentru iertarea pacatelor celor care L-au rastignit, zicand: 'Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac' (Luca 23, 34). De asemenea, rugaciunea nu este primita atunci cand omul nu este impacat cu toti. In acest sens, Mantuitorul Iisus Hristos spune ca 'daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau' (Matei 5, 23-24).

De aceea, mai ales in timpul perioadelor de post, cand unim mai mult rugaciunea cu pocainta si cu postul, Biserica ne indeamna sa iertam semenilor nostri toate greselile lor ca sa simtim mai mult cum sufletul nostru se elibereaza sau inviaza din legaturile pacatelor, ale egoismului si ale mandriei.

Uneori, iertarea greselilor semenilor nostri cere lupta cu noi insine, adica rastignire a maniei si a dorintei de razbunare

Iertarea acordata semenilor nu este totdeauna o lucrare usoara, desi, teoretic, multi oameni stiu ca daca esti crestin adevarat trebuie sa ierti altora greselile lor. Sunt insa unele situatii dificile in care iertarea sincera nu se realizeaza pur si simplu printr-o decizie voluntarista, formala, exterioara. Sunt oameni care au suferit mult din cauza semenilor lor, iar pentru a le ierta acestora greselile lor, in mod sincer, total si definitiv, adica 'din toata inima', ei au nevoie de o schimbare interioara. Cu alte cuvinte, iertarea cere o lupta interioara, o rastignire a dorintei egoiste de razbunare, a tentatiei de a raspunde la rautate cu rautate. Insa Sfanta Scriptura ne cheama sa nu raspundem la rautate cu rautate, ci sa lasam razbunarea pe seama lui Dumnezeu (cf. Romani 12, 19: 'Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), caci scris este: 'A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul''). El sigur cearta si pedepseste cu dreptate, fiind Judecatorul si Mantuitorul lumii, al viilor si al mortilor.

Deci, o iertare sincera, totala, nu una de felul 'te iert, dar nu te uit', se poate oferi altora numai daca Ii cerem lui Dumnezeu harul Sau care ne ajuta sa iertam din toata inima greselile altora. In acest sens, cerem Mantuitorului Iisus Hristos, Care a iertat pe vrajmasii Lui, ca iubirea Lui sa locuiasca in inimile noastre. Pilda de urmat in aceasta privinta ne sunt sfintii martiri sau mucenici, care au fost daruiti de Dumnezeu cu harul sau virtutea de a ierta pe cei care ii chinuiau si-i duceau la moarte, asa cum a facut arhidiaconul Ştefan, cel dintai dintre mucenici, dar si multi altii. Din Vietile sfintilor martiri se vede ca acestia simteau in sufletul lor o putere deosebita in timpul suferintelor, o putere a prezentei iubirii jertfelnice si iertatoare a lui Hristos. De aceea, ei nu au raspuns la rautate cu rautate si la ura cu ura, ci au biruit ura ca rod al pacatului prin sfintenia iertarii ca rod al prezentei harului lui Dumnezeu in om. Sfintii mucenici sunt numiti Buni Biruitori mucenici, tocmai pentru ca ei au biruit duhul lumesc al urii, al razbunarii si al rautatii, dupa ce au primit in sufletul lor iubire milostiva din iubirea lui Hristos Cel milostiv si iertator.

Desi nu este usor ca omul sa-l ierte din toata inima pe cel care-i greseste, totusi, Sfintii Parinti invata ca aceasta porunca a iertarii aproapelui este mai usor de implinit decat altele. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: 'Toata datoria ce o avem noi fata de Dumnezeu n-o putem plati oricat ne-am stradui. De aceea Dumnezeu ne-a dat o cale usoara si lesnicioasa pentru plata datoriei, in stare sa stearga toate datoriile noastre, iar aceasta cale este aceea a iertarii greselilor celor ce ne gresesc, a netinerii de minte a raului ce ni l-au facut altii'.4

Iertare divina si responsabilizare umana

Prin urmare, cand nu putem ierta semenilor nostri greselile lor, trebuie, mai intai, sa ne rugam pentru ei, deoarece foarte adesea vrajba intre oameni vine si din lucrarea diavolului care tulbura sufletul oamenilor.

'Ó diábolos' in limba greaca inseamna cel ce dezbina, cel ce desparte, cel ce asupreste si tulbura viata oamenilor si relatiile dintre ei. Adesea, el invrajbeste membrii familiei, vecinii si prietenii si ii impiedica sa faca impreuna o lucrare folositoare. Intelegem, asadar, ca iertarea sincera a greselilor altora presupune o modelare a sufletului nostru dupa iubirea milostiva a Domnului nostru Iisus Hristos. In acest sens, trebuie sa ne rugam ca Hristos Domnul prin harul Duhului Sfant sa ne curateasca de toata intinaciunea si de toata rautatea. Sa-I cerem Lui sa ne daruiasca puterea sau virtutea de a ierta pe altii asa cum Dumnezeu ne iarta pe noi. Daca uneori, printr-o pedagogie divina, se intampla chiar sa savarsim si noi tocmai pacatele pentru care am judecat pe altii, trebuie sa intelegem din aceasta ca e mai bine sa ne rugam lui Dumnezeu pentru semenii nostri ca sa se ridice din pacate, decat sa-i judecam considerandu-ne superiori lor, adica fara greseli.

In concluzie, putem constata ca Evanghelia acestei duminici este una a iertarii, dar si una a responsabilizarii, o Evanghelie a milostivirii, dar si a dreptatii, o Evanghelie in care Dumnezeu, desi este milostiv si indelung rabdator, totusi nu trece cu vederea nerecunostinta noastra pentru iertarea primita de la El, adica nu este nepasator cand vede insensibilitatea noastra fata de iubirea Lui milostiva si iertatoare. De ce? Pentru ca El nu voieste ca iubirea Lui sa se opreasca la noi, ci doreste ca iubirea Lui sa ajunga prin noi la altii, ca noi sa devenim asemenea lui Dumnezeu Cel milostiv si iertator. Evanghelia ne indeamna, asadar, sa inmultim binele, nu sa-l limitam. Iar facand aceasta, crestem duhovniceste si ne sfintim, adica devenim cu adevarat oameni ai lui Dumnezeu, intrucat iubirea Lui milostiva se arata altora prin noi, cand iertam si noi altora greselile lor.

Sa ne gandim mereu ca iertarea noastra din partea lui Dumnezeu este conditionata de iertarea greselilor semenilor nostri de catre noi. Dumnezeu voieste ca noi sa fim milostivi, sa fim rabdatori si iertatori, iar cand iubirea milostiva si iertatoare devine lumina vietii noastre, atunci se schimba in bine si relatiile intre oameni. Astfel se opreste violenta, se stinge ura, se inlocuieste rautatea cu bunatatea si se schimba 'iadul' vietii noastre in 'bucurie a raiului', prin luminarea mintii si a inimii noastre inca din viata aceasta pamanteasca.

Sa ne rugam lui Dumnezeu ca sa ne daruiasca puterea de a ierta greselile semenilor nostri, gandindu-ne cat de mari sunt greselile noastre pe care ni le iarta El, in timp ce noi nu suntem in stare sa iertam nici greselile mici ale semenilor nostri. Avand lumina Evangheliei de azi adunata in sufletele noastre, sa ne rugam lui Dumnezeu Tatal zicand: 'Şi ne iarta pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Şi nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean' (Matei 6, 12-13). Amin!

Note:

1 Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia LX, 4, Ed. Pelerinul roman, Oradea, 1998, p. 301.

2 Ibidem, Cuvant la Sfanta si Marea Joi, in vol. Omilii la Postul Mare…, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 74.

3 Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia romaneasca, vol. II, Cuvant Ascetic, 42, E.I.B.M.O., Bucuresti, 2008, p. 60.

4 Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, omilia LXI, III, in col. PSB, vol. 23, Bucuresti, E.I.B.M.B.O.R., 1994, p. 709.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 741

Id: 23978

Data: Aug 18, 2012

Imagine: