Predica Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la Duminica a IV-a dupa Rusalii (Vindecarea slugii sutasului) :

'In vremea aceea, pe cand Iisus intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca. Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai spune un cuvant si se va vindeca sluga mea. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face. Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: Nici in Israel n-am gasit atata credinta. Şi zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Şi a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut! Şi s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela.' (Matei 8, 5-13)

Evanghelia Duminicii a IV-a dupa Rusalii ne arata in mod deosebit importanta rugaciunii pentru altii,mai ales cand oamenii sunt atat de bolnavi, incat nici nu mai pot sa se deplaseze si nici nu mai pot exprima suferinta lor grea si coplesitoare.

Prin credinta, omul Il recunoaste pe Iisus Hristos ca fiind Fiul vesnic al lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat, Care S-a pogorat din ceruri, S-a intrupat de la Duhul Sant si din Fecioara Maria si S-a facut om din iubire pentru oameni si mantuirea lor. Rugaciunea insoteste credinta si prin ea omul cere ajutorul lui Dumnezeu, ca sa primeasca de la El eliberarea de patimi, curatirea de pacate, vindecarea de boli si izbavirea din necazuri. Prin rugaciune omul isi deschide sufletul si intreaga fiinta lucrarii harului lui Dumnezeu pana la unirea desavarsita cu El; se asaza in fata lui Dumnezeu si vorbeste cu El, adica intra in legatura personala cu Dumnezeu, aflat in el prin harul Sau.

'In rugaciune se infaptuieste legatura omului credincios cu Dumnezeu. Pentru omul care se afla in stare de rugaciune, Dumnezeu nu mai e doar o tema de gandire, ci o realitate prezenta in fata lui. Crestinul in momentele de rugaciune nu e singur, chiar daca nu e cu nimeni dintre oameni in legatura, ci vorbeste cu Dumnezeu, mai bine zis, e in dialog cu Dumnezeu, caci nu numai el vorbeste catre Dumnezeu, ci si Dumnezeu vorbeste catre el, raspunzand cu fagaduintele, cu asigurarile si cu mangaierile Lui la cererile celui ce se roaga, la grijile si la durerile acestuia.' 1

In Sfanta Scriptura, atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament, avem multe exemple de rugaciuni pentru altii sau rugaciuni de mijlocire. Proorocul Ieremia exprima acest indemn astfel: 'Urmariti binele cetatii, in care v-am dus in robie, si rugati-va Domnului pentru ea, pentru ca fericirea voastra atarna de fericirea ei!' (Ieremia 29, 7), iar Proorocul Samuel spune: 'Nu-mi voi ingadui sa fac inaintea Domnului pacatul de a inceta sa ma rog pentru voi' (I Regi 12, 23). Mantuitorul Iisus Hristos ii spune Sfantului Apostol Petru: 'Simone, Simone, iata satana v-a cerut sa va cearna ca pe grau; iar Eu M-am rugat pentru tine, sa nu piara credinta ta. Şi tu, oarecand intorcandu-te, intareste pe fratii tai' (Luca 22, 31-32). Sfantul Apostol Pavel scrie romanilor: 'Neincetat fac pomenire despre voi' (Romani 1, 9); si pe coloseni ii incredinteaza: '…nu incetam sa ne rugam pentru voi…' (Coloseni 1, 9), sau: 'Staruiti in rugaciune, vegheati in ea cu multumiri. Rugati-va totodata si pentru noi…' (Coloseni 4, 2-4); iar pe tesaloniceni ii indeamna: 'Fratilor, rugati-va pentru noi' (1 Tesaloniceni 5, 25). Apostolul Iacob scrie: 'Şi va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului' (Iacob 5, 16).

Mantuitorul Iisus Hristos invata ca ucenicii Lui, adica cei care-L vor urma, sunt recunoscuti dupa implinirea poruncii iubirii aproapelui: 'Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul' (Ioan 13, 34). Iar dragostea desavarsita se arata in rugaciunea pe care unii o fac pentru ceilalti sau referindu-se la ceilalti. Vedem acest adevar si in rugaciunea Tatal nostru cand spunem 'si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri', adica ne raportam si la ceilalti.

Exemplu desavarsit de rugaciune pentru altii este rugaciunea Mantuitorului Iisus Hristos pe Cruce cand cere Tatalui Ceresc sa ierte pacatul celor care-L rastigneau: 'Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac' (Luca 23, 34). Prin aceasta, Domnul Hristos implineste propria Sa porunca: 'Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc' (Matei 5, 44).

Milostivirea omului fata de aproapele il face asemenea cu Dumnezeu

Din Evanghelia de astazi invatam ca fiecare om care se apropie de Iisus Hristos, in stare de credinta, smerenie si rugaciune, va fi ascultat de El, mai ales cand acesta se roaga pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei insisi. Un astfel de om milostiv si rugator va simti bucuria pe care a primit-o in suflet sutasul credincios si smerit atunci cand Mantuitorul Iisus Hristos i-a zis: 'Du-te, fie tie dupa cum ai crezut!' (Matei 8, 13).

Referitor la rugaciunile unora pentru altii, parintele Dumitru Staniloae spune: 'In rugaciunile ce le facem unii pentru altii nu ne unim numai cu Dumnezeu, ci si unii cu altii in Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu circula atunci in noi. Asa circula puterea lui Dumnezeu in noi toti care ne rugam impreuna si unii pentru altii in vremea Sfintei Liturghii. Şi prin insusi acest fapt rugaciunea este o valoare si o mangaiere prin ea insasi. E o bucurie si e o mangaiere sa putem zice unii catre altii ceea ce a spus Sfantul Apostol Pavel: 'Sunteti in inimile noastre, ca impreuna sa murim si impreuna sa traim' (II Corinteni 7, 3). Propriu-zis, cei ce au pe altii in inima lor si prin aceasta Il au pe Dumnezeu Insusi nu mai mor sau, chiar daca mor, ei sunt vii in vecii vecilor. Şi aceasta este Biserica, ca unitate in Dumnezeu: prezenta unora in inimile celorlalti. Aceasta unitate e infaptuita si traita mai ales in rugaciunile unora pentru altii'.2

Exista situatii in viata omului cand el nu se mai poate ruga pentru sine insusi: fie ca nu mai are luciditatea mintii pentru a formula o rugaciune, fie ca e coplesit de prea multa suferinta. In astfel de situatii, este o mare binecuvantare sa ai mama credincioasa sau tata credincios, sotie credincioasa sau sot credincios, copii credinciosi sau prieteni credinciosi, care se roaga staruitor pentru tine.

Avand dragoste smerita si milostiva pentru semenii lor, oamenii cu adevarat credinciosi se fac glasul durerii celor care nu isi mai pot exprima suferinta, se fac rugatori pentru sanatatea si mantuirea semenilor lor. In acest sens, putem spune ca Biserica a invatat mult de la sutasul din Evanghelia de astazi si de la altii asemenea lui. In aceasta privinta, Biserica ne cere sa ne rugam nu numai pentru noi insine, ci si pentru toti bolnavii, pentru toti cei suferinzi, pentru cei care stiu sa se roage si pentru cei ce nu stiu sa se roage, pentru cei care pot si pentru cei ce nu mai pot sa se roage ei insisi, pentru cei care pot sa vina la biserica, si pentru cei ce nu mai pot veni la biserica, ci zac in pat, fie in propria casa, fie in spital, fie in case de batrani.Intrucat rugaciunea pentru altii este vindecatoare de suferinta si singuratate, Biserica se roaga in toate slujbele ei pentru cei bolnavi si cheama la ajutorarea bolnavilor.

Valoarea persoanei umane este mai presus de orice rang si stare a vietii

Bunatatea milostiva a acestui sutas roman fata de servitorul lui, solidaritatea lui cu omul aflat in suferinta, ne arata ca dincolo de ranguri diferite, de functii diferite in societate, si stari ale vietii, ceea ce conteaza in primul rand este demnitatea umana, valoarea fiecarui om in fata lui Dumnezeu, chiar si atunci cand omul nu mai poate fi eficient, cand nu mai este activ sau productiv din cauza bolii ori a varstei prea inaintate.

In fata bolii care il chinuia pe servitorul sau, sutasul nu poate face nimic, intrucat nu are capacitatea de a schimba starea de boala a servitorului sau intr-una de sanatate deplina. De aceea, el merge la Iisus, Doctorul sufletelor si al trupurilor, Vindecatorul Care face minuni. Vazand grija stapanului fata de sluga sa – nu este vorba aici despre grija unei slugi fata de stapanul sau, ci de grija stapanului fata de sluga –, Mantuitorul ii spune: 'Voi veni si il voi vindeca' (Matei 8, 7). La bunatatea sutasului raspunde si Hristos Domnul cu bunatate, mai ales ca sutasul nu-i cerea ceva pentru el insusi, ci pentru altcineva, care nu ii era ruda si nici superior, ci un simplu subordonat. Insa cand sutasul aude ca Mantuitorul Iisus Hristos are intentia sa vina in casa lui, Ii spune indata: 'Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu' (Matei 8, 8), adica sub acoperisul casei, al locuintei in care el locuia de obicei. Probabil si pentru ca sutasul roman stia ca orice evreu care intra in casa unui pagan trebuie sa suporte critica sau vorbirea de rau a celorlalti evrei, intrucat acestia considerau ca romanii, fiind de alta credinta, nu merita sa fie vizitati. Din cuvintele sutasului se vede ca el nu se considera vrednic de o cinste atat de mare, si anume ca Iisus Hristos Domnul sa intre in casa lui. De aceea, a zis: 'Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu'. Cand I-a zis lui Iisus: 'Doamne, nu sunt vrednic', sutasul L-a marturisit deja pe Iisus ca fiind Domnul sau Stapanul vietii.

Rugaciunea Bisericii reflecta iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii

Evanghelia de astazi poate fi o prefigurare a rugaciunii Bisericii lui Hristos, care se roaga pentru toti oamenii aflati in boala si in nevoi. Niciodata Biserica nu se roaga numai pentru sine, ci si 'pentru pacea a toata lumea', 'pentru imbelsugarea roadelor pamantului', 'pentru vremuri cu pace', pentru cei bolnavi, pentru cei robiti, pentru cei in necazuri si in nevoi etc..Biserica invoca harul sau ajutorul lui Dumnezeu pentru intreaga lume, deoarece lumea intreaga exista prin mila sau iubirea milostiva a lui Dumnezeu. Din rugaciunea sutasului credincios pentru sluga lui suferinda vedem puterea rugaciunii fiecarui credincios pentru cei care se afla in suferinta.

Intelegem, asadar, ca este de mare ajutor si mult folositoare rugaciunea pentru altii, nu numai pentru noi insine; mai ales este folositoare rugaciunea pentru oamenii care se afla in suferinta, 'pentru tot sufletul crestin necajit si intristat', cum se spune in rugaciunile noastre de la Litia care insoteste Vecernia. Iar Maica Domnului Rugatoarea (Oranta) este icoana Bisericii in stare de rugaciune, pentru ca ea este 'iubire cu smerenie pentru cei pe care nu ii mai iubeste nimeni', cum se spune in rugaciunea finala din Acatistul Bunei Vestiri. Ca atare, Biserica in totalitatea ei trebuie sa fie iubire cu smerenie sau iubire smerita si milostiva, mai ales pentru cei pe care nu ii mai iubeste nimeni sau nu mai au pe nimeni care sa-i ajute.

Trebuie sa ne rugam pentru aproapele nostru nu numai atunci cand el se afla intr-o grea suferinta sau in felurite necazuri, ci mai ales suntem datori a ne ruga pentru cel de langa noi si cand acesta se afla sub povara grea a patimilor si ispitelor. Nu este suficient sa ajutam pe cineva doar cu sfatul bun, care uneori poate porni din egoism sau din slava desarta si care poate deranja pe cel caruia ii este adresat, ci odata cu sfatul bun, dat cu multa smerenie, trebuie sa ne si rugam lui Dumnezeu, Care 'cunoaste inimile si cele dinlauntru ale omului', pentru izbavirea celui care este stapanit de pacate grele, acestea fiind boli ale sufletului, iar Dumnezeu va schimba in bine mintea si inima lui, adica modul de-a gandi si de-a simti.

Rugaciunea pentru bolnavi trebuie insotita si de milostenie fata de acestia

Ascultata cu atentie, Evanghelia de azi ne indeamna sa inmultim rugaciunea pentru cei bolnavi, pentru cei suferinzi, sa ii vizitam pe cei care nu se mai pot deplasa, sa-i ajutam pe cei cazuti in patimi impovaratoare sa se ridice din ele, sa alinam suferinta oamenilor prin prezenta noastra iubitoare si rugatoare, milostiva si ajutatoare langa ei. Chiar daca prin rugaciunile noastre nu se vindeca bolnavii imediat, in chip miraculos, totusi aceste rugaciuni ajuta mult sufletul lor, alina suferinta lor si intaresc iubirea frateasca intre cei bolnavi si cei sanatosi. La iubirea smerita si milostiva a celui care se roaga pentru cei ce sufera raspunde Hristos-Domnul prin iubirea Sa smerita si milostiva, vindecatoare si datatoare de bucurie.

In mod deosebit, astazi, rugaciunea pentru insanatosirea semenilor nostri se realizeaza prin slujba Sfantului Maslu, in care preotii Bisericii, impreuna cu familiile celor bolnavi si comunitatea credinciosilor, se roaga pentru insanatosirea sufletului si trupului celor bolnavi. Rugaciunea pentru bolnavi se intareste si mai mult cand este insotita si de fapte concrete de ajutorare a bolnavului, ca de pilda, ingrijirea lui, cumpararea de medicamente si de alimente, vizitarea bolnavilor acasa sau la spital, ajutorarea familiilor celor bolnavi, iar in mod deosebit, ajutorarea bolnavilor pentru a redescoperi importanta rugaciunii, a Spovedaniei si Impartasaniei. Astfel, dorinta de vindecare a bolii devine si dorinta de mantuire, de refacere a legaturii omului cu Dumnezeu si cu Biserica Sa. Credinta puternica unita cu rugaciunea schimba sau previne situatii grave, pacate grele si readuce viata la starea ei sanatoasa.

Pentru a intelege importanta rugaciunii unora pentru altii redam aici marturia unui preot contemporan: 'Grupul de rugaciunea de vinerea se ruga pentru un credincios care trecea printr-o perioada foarte dureroasa si periculoasa dupa o operatie. Exact cand grupul era reunit in rugaciune, pacientul, care dormea, a simtit prezenta lui Dumnezeu cum nu o mai simtise pana atunci. I se parea ca un preot este langa patul sau, rugandu-se. Visul a fost atat de real, incat, cand s-a trezit, era mirat ca in camera nu mai era de fapt nimeni, decat el. Dar prezenta lui Dumnezeu pe care o simtise atat de clar a ramas cu el si s-a dovedit benefica pentru acel moment al bolii lui. Mult mai tarziu am descoperit, povestind cu el, ca prezenta lui Dumnezeu o simtise exact cand grupul de credinciosi se ruga pentru el'.

Sfantul Ioan de Kronstadt indeamna la rugaciunea pentru altii prin aceste cuvinte: 'Roaga-te pentru toti asa cum te-ai ruga pentru tine, cu aceeasi sinceritate si fervoare; priveste la infirmitatile si bolile lor ca si cum ar fi ale tale, la ignoranta lor spirituala, la pacatele si poftele lor, ca la ale tale, la tentatiile lor, la nenorocirile si intristarile lor, ca si cum ar fi ale propriei tale persoane. O astfel de rugaciune va fi acceptata cu mare bucurie de Tatal Ceresc, Tatal tuturor, a Carui iubire nelimitata imbratiseaza toate fapturile'.

Rugaciunea pentru altii este folositoare nu numai acestora, ci si celor care se roaga pentru ei. De fapt, cand ne rugam pentru altii, cultivam in noi prezenta iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru toti oamenii. O astfel de rugaciune inlocuieste singuratatea cu solidaritatea sau comuniunea, suferinta cu speranta, indiferenta fata de viata altuia cu grija responsabila fata de acesta. Astfel, rugaciunea pentru oamenii aflati in boala si suferinta ajuta si pe cel care se roaga sa cultive sanatatea sufletului sau creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel milostiv: 'Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv' (Luca 6, 36).

Cu alte cuvinte, starea de sanatate spirituala a sufletului este iubirea milostiva, nu egoismul, izolarea sau nepasarea fata de suferinta altuia, desi acestea se intalnesc tot mai mult intr-o societate in care lacomia de avere si de putere ii dezumanizeaza pe oameni.

In concluzie, Evanghelia de astazi ne indeamna sa ajutam pe cei in suferinta, prin rugaciune si fapte bune, iar ajutandu-i pe ei, cultivam sanatatea spirituala a sufletului nostru ca lumina a iubirii milostive, spre slava Preasfintei Treimi si mantuirea noastra. Amin.

Note:

1 Pr. prof. Dumitru Staniloae, 'Cuvant la Duminica a IV-a dupa Rusalii', in Glasul Bisericii, nr. 5-6, 1972, pp. 507-509.

2 Ibidem.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 926

Id: 22979

Data: Jul 1, 2012

Imagine: