Mesajul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit in Catedrala Patriarhala cu ocazia aniversarii a 152 de ani de la Unirea Principatelor Romane, luni 24 ianuarie 2011: Alaturi de Catedrala Patriarhala din Bucuresti se afla locul fostei cladiri a Mitropoliei Ţarii Romanesti unde s-au desfasurat lucrarile Adunarii elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie pe Domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza si Domnitor al Ţarii Romanesti, infaptuind astfel Unirea celor doua Principate Romane.In acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credintei si culturii, loc al binecuvantarilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfasurat in urma cu 152 de ani ceasurile Unirii, binecuvantate si sustinute de rugaciunea Bisericii, momente pe care noi astazi le rememoram, cu respect si recunostinta. Adunarea electiva a Moldovei din 5/17 ianuarie 1859 de la Iasi, prezidata de mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, l-a ales Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. In dimineata zilei de 24 ianuarie 1859, dupa participarea tuturor deputatilor la slujba de Te-Deum oficiata in Catedrala mitropolitana (actuala Catedrala patriarhala), Adunarea electiva a fost deschisa la orele 11.00 sub presedintia Mitropolitului Nifon al Ţarii Romanesti.Dupa ce s-a facut apelul nominal, deputatul Vasile Boerescu a cerut cuvantul si a rugat pe presedintele Adunarii sa suspende sedinta publica, pentru a face o propunere. Adunarea se consulta si aproba. Se suspenda sedinta publica si are loc, intre toti membrii electori, o sedinta secreta, intr-o alta sala. (Pr. Dr. Corneliu Zavoianu, Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei si Unirea Principatelor in volumul Biserica Ortodoxa Romana si Unirea Principatelor – moment aniversar – (1859-2009), Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti 2009, p. 91, apud Buletinul oficial , Ţara Romaneasca, nr. 9, din 29 ianuarie 1859, p. 34.)In cadrul acestei sedinte deputatul Boerescu propune, intr-o cuvantare plina de infocare, Unirea prin alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei ca Domnitor si in Ţara Romaneasca. Doctorul Asachi, unul din membrii dreptei, intrerupse pe orator, nu insa pentru a-l combate, ci pentru a arata ca sunt si alte state care au un singur domnitor, desi doua administratii deosebite, precum sunt Suedia si Norvegia. Aceasta precizare creaza un si mai mare entuziasm intre toti deputatii, nationalisti si conservatori, incat multi incep a plange de bucurie, iar Mitropolitul Nifon propune votarea sub juramant, el insusi pronuntand juramantul cu lacrimi in ochi, in fata icoanei Preasfintei Treimi, rugandu-se inaintea tuturor, cu aceste cuvinte: Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, arunca-Ţi privirea Ta asupra inimilor noastre si nu slabi curajul fiilor Tai! Uneste-i pe toti intr-o cugetare si intr-o simtire si fa ca inimile tuturor sa aiba aceeasi bataie pentru tara lor. Printul Cuza este unsul Tau intre noi si pentru dansul juram toti ca-l vom sustine . (Idem, op. cit., p. 92.)Dupa o ora si jumatate de deliberare secreta, Presedintele Adunarii, Mitropolitul Nifon, redeschide sedinta publica pentru formarea comisiilor deputatilor.La orele 4 dupa amiaza se redeschide sedinta, iar Presedintele Adunarii declara Adunarea electiva constituita si o invita la alegerea biroului definitiv. Dupa ce biroul a fost constituit si toate formalitatile terminate se propune savarsirea juramantului prescris in asemenea caz de Regulamentul Organic. Mitropolitul Nifon a rostit cu glas tare textul juramantului, apoi toti deputatii au savarsit juramantul cu mana pe Sfanta Evanghelie si sarutand Sfanta Cruce.In urma votului, dupa citirea biletelor, Mitropolitul Nifon proclama numele Domnitorului Ţarii Romanesti ales in unanimitate si anume Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Moldovei.La auzul acestei vesti, poporul adunat pe Dealul Mitropoliei a fost cuprins de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestita tuturor de dangatul clopotelor Mitropoliei si al celorlalte biserici, tot Bucurestiul era in picioare de la Filaret la Dealul Mitropoliei, pana la Baneasa... (Pr. Prof. Mircea Pacurariu, op.cit. p.12.) - nota un cronicar al vremii.Imediat dupa incheierea sedintei, conform hotararii Adunarii, Mitropolitul Nifon comunica prin depesa telegrafica Domnitorului Alexandru Ioan Cuza rezultatul alegerilor din Ţara Romaneasca si il invita sa ia carma Ţarii. ( Pr. Dr. Corneliu Zavoianu, op. cit., p.93, apud Buletinul oficial , Ţara Romaneasca, nr. 9, din 29 ianuarie 1859, p. 36.) De asemenea, se constituie o delegatie condusa de Episcopul Clement al Argesului, care a mers la Iasi pentru a vesti prin viu grai Domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca este ales si Domnitor al Ţarii Romanesti. Duminica, 8 februarie 1859, Mitropolitul Nifon al Ţarii Romanesti il intampina pe noul Domnitor Alexandru Ioan Cuza in Catedrala mitropolitana din Bucuresti, iar dupa inchinare in fata Sfantului Altar, Domnitorul, impreuna cu Mitropolitul si tot clerul, a intrat in sala de sedinte, unde, in prezenta deputatilor si a poporului, Domnitorul a pronuntat, cu mana pe Sfanta Evanghelie, in fata icoanei Preasfintei Treimi urmatorul juramant: Jur in numele Preasfintei Treimi si in fata Ţarii ca voi pazi cu sfintenie drepturile si interesele Principatelor Unite; ca in toata Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si in toate, si ca nu voi avea inaintea ochilor mei decat binele si fericirea natiei Romane. Asa Dumnezeu si confratii mei sa-mi fie intru ajutor! ( Ibidem, p. 96.) Dupa depunerea juramantului, Mitropolitul Nifon, in calitatea sa de Presedite al Adunarii deputatilor, tine un discurs in care spune: ... Maria Ta, ca cel chemat de poporul roman si trimis de Providenta, intinde-i (acestuia n.n.) dreapta Ta, ridica-l din caderea sa si il condu pe campurile cele pline de flori nevestejite; caci numai acolo poate el sa-si redobandeasca cununa gloriei si a virtutii cu care se incununara odata nemuritorii nostri stramosi; iar Maria Ta sa traiesti ani multi ca sa lasi mai multe pagini de fapte in istoria dulcei noastre Patrii! ( Ibidem, p. 97.) Bucuria poporului fata de alegerea noului Domnitor s-a manifestat puternic si acum, fiind intampinat la Bucuresti aproape de intreaga populatie a Capitalei in aclamatii si urale, incat Mihail Kogalniceanu spunea ca nici suveranii marilor state nu s-au bucurat de astfel de primiri. ( Pr. Prof. Mircea Pacurariu, op.cit. p.12.) Realizarea Unirii Principatelor Romane a fost benefica si pe plan spiritual, atragand dupa sine organizarea unitara a structurilor bisericesti din toate provinciile romanesti, sub conducerea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864. In acelasi timp, prin demersurile lui Alexandru Ioan Cuza catre Patriarhia Ecumenica (1865) pentru obtinerea recunoasterii autocefaliei (Joanes Dominicus Mansi, Sacrorum Conciliorum Nova Et Amplisima Colectio, vol. 40, Akademische Druck –U. Verlagsanstalt, Graz, Austria, 1961, pp. 682-684, 686-688, 690-702.), s-au creat si premisele ridicarii Bisericii Ortodoxe Romane, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, in anul 1925. In aceasta perspectiva, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat, la 3 decembrie 1864, Decretul organic, in care se arata ca Biserica Ortodoxa Romana este si ramane independenta de orice autoritate bisericeasca straina, in tot ceea ce priveste organizarea si disciplina si ca Sinodul general al Bisericii Romane pastreaza unitatea dogmatica a sfintei credinte ortodoxe cu Marea Biserica de Rasarit, prin cointelegere cu Biserica Ecumenica a Constantinopolului. (Decretul organic pentru infiintarea unei autoritati centrale pentru afacerile religiei romane, Bucuresti, 1865, Constantin Dragusin, Legile bisericesti ale lui Cuza Voda si lupta pentru canonicitate, in Studii Teologice , IX (1957), nr. 1-2, p. 86-103.) Multe din reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza care priveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme; iar unele masuri luate de el au creat neintelegeri si nemultumiri. Avand un accentuat spirit reformator, Cuza a dorit sa faca unele innoiri, dar, dupa propria-i afirmatie: el n-a voit sa faca rau Bisericii stramosesti, decat numai bine . (Pr. Ion Vicovan, Alexandru Ioan Cuza si reformele bisericesti, in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol II, Editura Trinitas, Iasi, 2002, p. 164.) Urmare promulgarii, in decembrie 1863, a Legii pentru secularizarea averilor manastiresti, deci a preluarii averilor bisericesti de catre Stat, in timpul domniei lui Cuza s-au reglementat si principiile legale prin care Statul se obliga sa sprijine Biserica. In acest sens, s-a stabilit prin lege plata unei parti a salariului preotilor de la bugetul de Stat, sprijinirea invatamantului teologic seminarial si universitar, acordarea a 8,5 ha de pamant bisericilor parohiale s.a. . De asemenea, datoram lui Cuza infiintarea Universitatii din Iasi in 1860 si a Facultatii de Teologie, infiintarea Universitatii din Bucuresti, infiintarea de noi gimnazii si scoli primare, obligativitatea si gratuitatea invatamantului primar s.a. . Unirea Principatelor Romane, inceputa la Iasi in data de 5 ianuarie 1859 si desavarsita la Bucuresti in data de 24 ianuarie 1859, nu este Unirea Mica , cum zic unii, ci Unirea de baza , deoarece ea a constituit temelia pentru formarea in anul 1862 a statului roman, numit ROMÂNIA, temelie pentru obtinerea independentei nationale romanesti in urma Razboiului pentru independenta din anul 1877, temelie pentru ridicarea Romaniei la rang de Regat in anul 1881, si mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu Romania, precedata de Unirea Basarabiei cu Romania, la 27 martie 1918 si Unirea Bucovinei cu Romania, la 28 noiembrie 1918. Pentru Biserica, Unirea Principatelor Romane a fost temelie pentru recunoasterea oficiala a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane in anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie in anul 1925.Pentru toate binefacerile Unirii Principatelor Romane, aducem astazi multumire lui Dumnezeu Cel preaslavit in Sfanta Treime si pomenim cu recunostinta pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe Mitropolitul Nifon al Ţarii Romanesti, pe Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei si pe toti cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Romane. Vesnica lor pomenire din neam in neam!Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute ca sa pastram si sa cultivam darul unitatii nationale ca fiind un dar al demnitatii poporului roman, obtinut cu multe jertfe si multe eforturi spirituale si materiale, spre slava Preasfintei Treimi si binele nostru al tuturor.† DANIELPatriarhul Romaniei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 847

Id: 11484

Data: Jan 24, 2011

Imagine: