Prelegerea sustinuta de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, cu ocazia decernarii titlului academic de Doctor Honoris Causa a Universitații din Oradea, sambata, 18 septembrie 2010:1. Unitatea dintre Liturghie si Filantropie in Persoana si lucrarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos In intelesul ei profund teologic si mistic, Sfanta Liturghie euharistica este in acelasi timp lucrare de multumire sau recunostinta a poporului credincios (leiton ergon – λειτον έργου) pentru Dumnezeu si lucrare sfintitoare a lui Dumnezeu pentru popor. Prin Liturghie se celebreaza si se confirma prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul poporului credincios, in Biserica.Filantropia sociala este marturie misionara adusa iubirii lui Dumnezeu fata de oameni, iubire manifestata in Iisus Hristos Cel rastignit si inviat, iubire mai tare decat pacatul si moartea: atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16).Liturghia euharistica este in primul rand lucrare de recunostinta adusa lui Dumnezeu pentru iubirea Sa fata de oameni. Cu alte cuvinte, in Liturghie este celebrata frumusetea si binefacerea Filantropiei divine a Sfintei Treimi descoperita lumii prin Iisus Hristos.Deci, Filantropia divina (iubirea de oameni a lui Dumnezeu) este centrul Sfintei Liturghii a Bisericii, dar iubirea divina celebrata devine iubire divina comunicata, impartasita celor care o celebreaza.Memorialul Persoanei si iubirii lui Hristos Cel rastignit si inviat, Aceasta sa o faceti spre pomenirea Mea (Luca 22, 19), devine celebrare a prezentei Sale in mijlocul poporului credincios: Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor (Matei 28, 20). De aceea, salutul liturgic sacerdotal, dupa aducerea darurilor euharistice in altar (ofertorium), Hristos in mijlocul nostru! - Este si va fi , confirma aceasta promisiune din Evanghelie.Insa, prezenta spirituala nevazuta a lui Hristos devine, prin invocarea Sfantului Duh asupra darurilor aduse de Biserica lui Dumnezeu (paine si vin), prezenta sacramentala sensibila, adica Trupul si Sangele Sau euharistic, pentru ca Viata Lui sa devina viata noastra, pentru ca Filantropia Lui sa devina filantropia noastra: Porunca noua va dau voua, sa va iubiti unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi (Ioan 15, 12). Insa pentru a putea iubi pe aproapele nostru asa cum il iubeste Hristos, trebuie sa avem pe Hristos prezent in noi, prin rugaciune, Euharistie si fapte bune.Prezenta iubitoare a lui Hristos, prin Sfantul Duh, in crestinii care se impartasesc euharistic cu El, face legatura intre Filantropia divina a Sfintei Treimi si filantropia eclesiala sau sociala a crestinilor.Iar memorialul vietii lui Iisus Hristos, desi este centrat pe iubirea aratata in taina Crucii si Invierii Lui, nu se limiteaza la evenimentele Mortii si Invierii Lui, ci se extinde la toate cuvintele si faptele Lui, deoarece Euharistia este memorialul Persoanei Lui: Aceasta sa o faceti spre pomenirea Mea (Luca 22, 19). Prin urmare, si citirea liturgica a Evangheliei are o dimensiune sacramentala: Dumnezeu Cuvantul este prezent in cuvintele Sfintei Scripturi, mai ales in cuvintele Evangheliei, fiindca El, Mantuitorul, este prezent in toate cuvintele si faptele Sale mantuitoare si vindecatoare savarsite in viata Sa terestra printre oameni.Astfel, o intelegere atenta si profunda a cuvintelor si faptelor lui Iisus Hristos ne duce la concluzia ca dimensiunea liturgica a legaturii omului cu Dumnezeu trebuie sa devina izvor al iubirii omului fata de semenii sai.Prin urmare, cuvintele Evan¬gheliei lui Hristos sunt seminte pentru a rodi fapte bune. Credinta si iubirea se manifesta in compasiune, iar compasiunea se manifesta in comuniune de viata. Celor pe care-i vindeca Iisus Hristos le cere credinta (cf. Matei 9, 28) sau face aceasta in baza credintei celor apropiati lor (exemple: vindecarea fiicei femeii cananeence (cf. Matei 15, 28), vindecarea servitorului centurionului (sutasului) roman (cf. Matei 8, 13), vindecarea omului paralizat purtat de alti oameni (cf. Luca 5, 20) s.a.Iar cultul liturgic adus lui Dumnezeu nu poate fi despartit de reconcilierea cu aproapele: Lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau (Matei 5, 24). Deci, celebrarea Filantropiei divine cere practicarea filantropiei sociale, pentru ca binecuvantarea de a intra in Imparatia Cerurilor se daruiește celor ce au hranit si imbracat saracii, au cercetat pe cei bolnavi si pe cei din inchisoare (cf. Matei 25, 34-46).Pe de alta parte, ajutorul dat aproapelui nu se poate realiza doar prin intentii bune ci, pentru a ajuta aproa¬pele in situatiile lui dificile, trebuie sa cerem si noi aju-torul lui Dumnezeu (cf. Ioan 15, 5 ). De pilda, vindecarea demonizatilor nu se poate face decat daca ucenicii lui Hristos practica postul si rugaciunea (cf. Matei 17, 21; Marcu 9, 29), pentru ca numai Hristos, prezent duhovniceste in ucenicii Sai, prin Duhul Sfant, poate alunga demonii din oamenii posedati de acestia.De asemenea, exemplul celor doua surori Marta si Maria (cf. Luca 10, 38-42) — una simbol al ospitalitatii si alta simbol al spiritualitatii — ne arata complementaritatea dintre social si spiritual. Totusi, Hristos-Domnul nu accepta ca socialul sa se substituie spiritualului, ci trebuie ca dimensiunea spirituala a vietii sa fie baza activitatii noas¬tre caritabile, sociale: Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti, dar un lucru trebuie: caci Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea (Luca 10, 41-42). Aceasta inseamna ca toata viata si activitatea noastra tre¬buie construite pe legatura sau pe comuniunea noastra cu Dumnezeu. Prin aceasta comuniune adunam, in sufletul nostru, daruri netrecatoare, spirituale, darurile Duhului Sfant, care sunt mai de pret decat toate avutiile materiale adunate in jurul nostru. Minunea inmultirii celor cinci paini si a celor doi pesti, pe cand aceasta hrana binecuvantata de Hristos era daruita de ucenicii Lui celor flamanzi, este o icoana sau o paradigma a legaturii dintre viata spirituala si filantropia sociala. Hrana spirituala pentru suflet este primordiala, dar ea trebuie completata cu hrana pentru trup: Dati-le voi sa manance! (Luca 9, 13). Iisus Hristos a dat aceasta porunca ucenicilor Sai dupa ce, El Insusi a hranit spiritual multimile de oameni cu hrana Evangheliei Vietii si a vindecat bolnavii adusi la El (cf. Ioan 6, 1-13).De aceea, activitatea sacramentala a Bisericii, ca Trup tainic al lui Hristos, trebuie sa inspire sau sa rodeasca fapte bune in misiunea ei sociala, iar misiunea sociala a Bise¬ricii sa primeasca putere din viata ei spirituala. Domnul nostru Iisus Hristos nu opune niciodata viata liturgica vietii sociale. El apreciaza banutul vaduvei oferit templului din Ierusalim (cf. Luca 21, 2-4) si mirul de mare pret al femeii pacatoase oferit lui Iisus impreuna cu lacrimile pocaintei ei (cf. Luca 7, 36-50), tocmai pentru ca El nu desparte iubirea de Dumnezeu de iubirea de oameni si nici iubirea de oameni de iubirea de Dumnezeu. In plus, instituirea Sfintei Euharistii este urmata de pilda slujirii aproapelui, a iubirii smerite, simbolizata de spalarea picioarelor ucenicilor (cf. Ioan 13, 4-15).Astfel, Hristos-Domnul ne arata ca prin Sfanta Euharistie ne impartasim de iubirea Lui smerita si jertfelnica, care lucreaza comuniunea intre oameni, confirma si afirma valoarea si demnitatea unica a fiecarei persoane umane, indiferent de rangul ei in comunitatea eclesiala sau in societatea umana, deoarece fiecare om este creat dupa chipul lui Dumnezeu si iubit de El.2. Unitatea dintre Euharistia liturgica si filantropia sociala aratata in Persoana si lucrarea lui Iisus Hristos este o constanta, atat in Biserica Sfintilor Apostoli, cat si a Sfintilor Parinti.Intelegand ca iubirea lui Hristos fata de oameni si a oamenilor fata de Hristos este insasi viata Bisericii, Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti ai Bisericii au remarcat ca Liturghia euharistica si filantropia sociala a Bisericii sunt interioare una alteia. Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie este celebrarea Filantropiei divine, iar filantropia sociala a faptelor bune este o rodire sau o iradiere a Sfintei Liturghii in viata sociala, in lume, dupa cum ne indeamna Hristos-Domnul zicand: Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca vazand ei faptele voastre cele bune sa preamareasca pe Tatal vostru Cel din ceruri (Matei 5,16).Astfel, Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti ai Bisericii au unit Euharistia cu filantropia sociala a agapei fratesti, a organizarii de colecte pentru a ajuta pe cei saraci, pe vaduve, pe orfani si pe batrani, dupa cum vedem mai ales in scrierile Sfantului Apostol Pavel (I Corinteni 11, 20-21;16, 1-3; I Tesaloniceni 4, 9-12) si in cele ale Sfantului Evanghelist Luca (Fapte 2, 44-45; 4, 34-35; 6, 2-3; 14,17; 20, 35). Prin colecte sunt ajutate adesea Biserica din Ierusalim si alte Biserici locale. (Cf. Pr. Mihai Vizitiu, Filantropia Divina si Filantropia Bisericii dupa Noul Testament, Ed. Trinitas, Iasi, 2002, p. 97-130)Sfintii Parinti ai Bisericii au continuat practica apostolica a filantropiei sau a slujirii sociale inspirata din Evanghelie si Liturghie, iar apoi au extins opera filantropica sau caritabila si au organizat-o in structuri sau institutii permanente. Exemple graitoare in acest sens sunt in secolul al IV-lea: Sfantul Vasile cel Mare († 379), care a infiintat institutii de caritate pentru saraci, bolnavi, orfani, s.a., și Sfantul Ioan Gura de Aur († 407) care s-a facut avocatul saracilor si a predicat pe Hristos Cel ce este tainic prezent nu numai in Taina Sfantului Altar, adica in Euharistie, ci si in Taina (Sacramentul) fratelui , adica in semenul nostru care are nevoie de ajutorul nostru. (Cf. Demetrios Constantelos, Byzantine Philantropy and social welfare, Rutgers University Press, New Jerssy, 1968)In gandirea Sfinților Apostoli și a Sfinților Parinți Taina fratelui sau slujirea filantropica a aproapelui se intemeiaza in taina Filantropiei divine, descoperita in Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut Om din iubire pentru oameni și pentru mantuirea lor.Pentru Sfintii Apostoli si pentru Sfintii Parinti ai Bisericii contemplarea tainei Intruparii sau inomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul intregii teologii, al intregii vieti spirituale si al misiunii Bisericii in lume. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: Cu adevarat mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava (I Tim. 3, 16).Același Apostol ne spune ca a vesti Evanghelia sau Cuvantul lui Dumnezeu, inseamna a vesti taina cea din veac ascunsa neamurilor, iar acum descoperita Sfintilor Sai, carora a voit Dumnezeu sa le arate bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos Cel dintru voi, nadejdea slavei (Col. 1, 26-27).Sfantul Ioan Evanghelistul contempla maretia tainei Cuvantului intrupat si precizeaza ca prin Intruparea Uni¬cului Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, s-a dat tuturor oamenilor puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu dupa har : Şi celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut (Ioan 1, 12-13). Astfel, toti oamenii, care primesc pe Hristos ca Mantuitor, devin frati si surori in Hristos, nu datorita unei inrudiri biologice, naturale, ci prin infierea dumnezeiasca dupa har. Fiul lui Dumnezeu — spune Sfantul Irineu de Lyon — S-a facut Om pentru ca omul sa devina fiu al lui Dumnezeu .( Adversus haereses III, 10, 2, Sources chrétiennes, n. 211, p. 118)Taina Intruparii lui Hristos ne arata ca, de cand Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om, in comuniunea Sfintei Treimi exista inima umana a lui Hristos plina de iubire dumnezeiasca infinita și eterna pentru intreaga umanitate, iar iubirea vesnica a Tatalui fata de Fiul Sau este si iubire vesnica pentru Om! Ca atare, intrucat Dumnezeu este iubire, fiecare fiinta umana iubita de Dumnezeu este un loc sacru al prezentei lui Hristos. Taina fratelui este deci și taina iubirii lui Hristos prezent in fiecare om. Dumnezeu — spune Sfantul Maxim Marturisitorul(† 662) — S-a smerit datorita milos¬tivirii Sale fata de noi..., patimind tainic prin iubire pana la sfarsitul veacurilor, dupa masura suferintei fiecaruia . (Mistagogia, J.P. Migne, Patrologiae graeca, 91, 713)Prin urmare, Taina Altarului sau a Sfintei Euharistii nu trebuie niciodata despartita de taina fratelui sau a operei filantropice a Bisericii in lume.Inainte de a institui Sfanta Euharistie sau ospatul mistic al Imparatiei lui Dumnezeu, Mantuitorul a vestit Imparatia prin cuvant si prin fapte datatoare de viata: a vindecat o multime de bolnavi, a saturat o multime de flamanzi, a curatit multi leprosi, a eliberat de demoni mai mulți oameni posedati, a inviat cațiva morti, intre care si pe prietenul Sau Lazar din Betania. In plus, Sfantul Ioan Evanghelistul ne arata ca Hristos-Domnul, dupa ce a instituit Taina Sfintei Euharis¬tii, a instituit, prin spalarea picioarelor apostolilor Sai, slujirea smerita a aproapelui ca mediu de lucrare a harului dobandit prin impartasirea din Sfanta Euharistie.Cu alte cuvinte, iubirea milostiva fata de aproapele, ca reconciliere cu el si ajutorare a lui, precede si urmeaza savarsirea sau celebrarea Tainei Sfintei Euharistii.Din acest motiv, iubirea milostiva aratata aproapelui aflat in nevoi este condiție a intrarii omului in Imparatia lui Dumnezeu(cf. Matei 25, 31-46). Chiar si cei care s-au retras in pustie pentru a cultiva, prin rugaciune neintrerupta, relatia lor directa cu Dumnezeu, au constatat ca intrarea in Imparatia lui Dumnezeu sau mantuirea omului depinde de atitudinea lui fata de aproapele sau.In acest sens, Sfantul Antonie cel Mare din pustia Egiptului zice: Viata si moartea depind de aproapele. Intr-adevar, daca am castigat pe fratele, am castigat pe Dumnezeu. Dar daca am suparat pe fratele nostru, pacatuim fata de Hristos . (Sentinte, P.G., 65, 77.)Sfintii Parinti ai Bisericii nedespartite, care erau, in cea mai mare parte, liturghisitori si pastori, de comunitați bisericești, au exprimat cu tarie si talent faptul ca slujirea aproapelui aflat in nevoi nu are doar o relevanta etica sau morala, ci si una mistica de sfintire a vietii prin iubire milostiva. Impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos, Cel rastignit si inviat, trebuie sa ne faca sensibili la suferintele semenilor nostri pentru care Mantuitorul a murit si a inviat ca ei sa cunoasca iubirea lui Dumnezeu fața de oameni și sa se mantuiasca. Vrei sa cinstesti Trupul Stapanului? — spune Sfantul Ioan Gura de Aur — nu-L dispretui, cand este gol. Nu-L cinsti doar in biserica, prin haine de matase(care acopera Sfantul Potir n.n.), in timp ce afara Il lasi gol, tremurand de frig. Cel ce a spus: Acesta este trupul Meu si a implinit lucrul acesta prin cuvant, tot Acela a spus: M-ati vazut flamand si Mi-ati dat sa mananc... Intrucat n-ati facut unuia dintre acestia mai mici, nici Mie nu Mi-ati facut! Cinsteste-L deci, impartind averea ta cu cei saraci: caci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur .(Omilia 50 la Evanghelia dupa Matei, 3 P.G., 58, 508; cf. Olivier Clément, Sources, Les mystiques chrétiens des origines, Stock, Paris, 1982, p. 108-109.)Sfantul Grigore Teologul are aceeasi viziune privind ajutorarea aproapelui aflat in dificultate: Voi, cei ce sunteti slujitorii lui Hristos, hraniti pe Hristos, imbracati-L, primiti-L, cinstiti-L . (Despre iubirea fata de saraci, 40; P.G. 35, 285.)Sfantul Grigore de Nyssa spune ca saracii sunt portarii Imparatiei cerurilor si avertizeaza: Nu-i dispretuiti pe saraci. Intrebati-va cine sunt ei si veti descoperi maretia lor: ei au chipul Domnului (...). Saracii sunt iconomii nadejdii noastre, portarii Imparatiei, care deschid usa dreptilor si o inchid celor rai si egoisti(zgarciți). Acuzatori aspri, avocati puternici (...) . (Despre iubirea fata de saraci si despre facerea de bine; P.G., 46, 57; cf. O. Clément, Sources, p. 265)3. Necesitatea refacerii si cultivarii unitatii dintre Liturghie si filantropie astazi.Sub influenta rationalismului iluminist si a pietismului individualist, incepand cu secolul al XVIII-lea, se constata, mai ales in Occcident, o disociere sau o slabire a legaturii dintre Liturghie si filantropie. Lucrarea sociala a Bisericii, cu institutii specializate, uneori autonome, este mai mult justificata pe temeiul eticii sociale, decat pe temeiul spiritualitatii sacramental-liturgice a intalnirii spirituale a omului cu Hristos in Taina (Sacramentul) fratelui sau a iubirii dezinteresate a omului fata de aproapele sau.Iluminismul si apoi comunismul au dat asistentei sociale o fundamentare secularizata, bazata nu pe un umanism divino-uman hristocentric, ci pe un umanism antropocentric si autosuficient.(Cf. Ioan Ica jr. si Germano Morani (editori), Gandirea sociala a Biser¬icii. Fundamente, documente, analize, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 34.) Acum Bisericile din diferite tari ale Europei centrale si orientale, care au cunoscut asistenta sociala bazata pe umanismul ateu sau secularizat, incearca o refacere si o intarire a legaturii dintre Liturghie si filantropie, dintre spiritualitatea liturgica si opera social-filantropica. Semnificative in acest sens sunt in Romania sectiile de teologie - asistenta sociala sau teologie sociala din Facultatile de teologie ortodoxa, catolica si evanghelica, integrate in Universitatile de Stat, care fundamenteaza teologic și spiritual lucrarea social-filantropica a Bisericii.De asemenea, este relevanta in acest sens redeschiderea sau orga¬nizarea de capele cu program liturgic zilnic sau saptamanal, in spitale, unitați militare, penitenciare, case de copii, case de batrani, s.a., in care preotii de caritate promoveaza legatura interioara intre credinta si stiinta, intre viata spirituala si viata sociala.Astfel Liturghia eclesiala inspira filantropia sociala crestina, iar Filantropia sociala confirma Liturghia ca fiind eveniment misionar de marturisire a iubirii lui Dumnezeu pentru sfințirea și mantuirea oamenilor.Lucratorii si asistentii sociali creștini afla in viata liturgica un izvor de lumina si o motivatie temeinica de a iubi si a pretui pe aproapele nostru ca pe o icoana tainica a lui Hristos indreptata spre noi, asteptand raspunsul nostru prin fapta iubirii noastre. Rugaciunea este, deci, un izvor de putere, de forta spirituala innoita, pentru a ajuta, cu rabdare si bunatate, oameni in suferinta, in saracie sau in singuratate. Celebrarea iubirii lui Hristos fata de oameni in Sfanta Liturghie este, de asemenea, izvor de bucurie si de intarire sufleteasca pentru persoanele angajate in opera de caritate a Bisericii care devin mainile iubirii lui Hristos pentru oameni .Multi oameni primesc bucurie din bucuria pe care ei o aduc celor pe care ii ajuta sa inteleaga sau sa simta ca sunt iubiti pentru demnitatea lor de om, deoarece mai intai ii iubeste Preamilostivul Dumnezeu Insusi, Care a facut omul dupa chipul Sau (cf. Facere 1, 26). Atat lucratorii operei de caritate, cat si beneficia¬rii ei, simt ca adevarata bucurie (chará) vine din harul (cháris) iubirii milostive a lui Dumnezeu.La randul ei, filantropia sociala confirma forta spirituala a Liturghiei cand cuvantul rugaciunii din Biserica devine fapta de caritate in societate. In acest sens, Sfantul Isaac Sirul spunea ca: iubirea curata se naste din rugaciune .Filantropia confirma Liturghia cand celebrarea liturgica inspira comuniune si coresponsabilitate misionara crestinilor activi in societate, sfintenia inspira solidaritate cu cei singuri si saraci, iar iertarea pacatelor primita in Biserica inspira re¬concilierea in societate. Astfel, viata spirituala din Biserica rodeste in viata sociala a crestinilor implicare activa pentru adevar si dreptate, pentru sanatate si demnitate, pentru reconciliere și solidaritate, in vederea mantuirii oamenilor prin har, credința și fapte bune.ConcluziiImplicarea Bisericii in asistenta sociala este deodata o vocatie spirituala si o necesitate practica. Opera sociala a Bisericii izvoraste din Evanghelia iubirii lui Hristos pentru toti oamenii si din Sfanta Liturghie a Bisericii, in care este celebrata iubirea milostiva si jertfelnica a lui Hristos pentru mantuirea oamenilor. Asa se explica multimea institutiilor de binefacere sau asistenta sociala infiintate sau patronate de Biserica de-a lungul secolelor, adesea cu sprijinul imparatilor, regilor si domnitorilor crestini, dar si cu sprijinul multor creștini milostivi si darnici.Astazi, prezenta preotilor de caritate in spitale, unitati militare si penitenciare, precum si multimea unitatilor de caritate ale Bisericii ne arata ca vechea traditie filantropica a Bisericii a revenit in actualitate, de cand cultele religioase au recaștigat libertatea de organizare si slujire misionara in societatea romaneasca. Acum, in vreme de criza economica, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat sa se intensifice la nivel de Patriarhie, Eparhie și Parohie activitațile pastorale și sociale de ajutorare a saracilor, bolnavilor, copiilor și batranilor cu venituri mici, pentru a apara și prețui demnitatea umana din toți cei aflați in nevoi. Intensificarea cooperarii Bisericii cu Statul in domeniul asistentei sociale inseamna forte unite pentru o eficienta mai mare si o semnificatie spirituala mai profunda in ajutorarea semenilor noștrii. Fondurile alocate de Stat si de Uniunea Europeana, in domeniul asistentei sociale pot fi benefice, dar este nevoie si de o motivatie spirituala mai profunda pentru a le folosi corect si eficient in vederea ajutorarii celor in nevoi si pentru cultivarea demnitatii lor umane, ca persoane create dupa chipul lui Dumnezeu, cu valoare unica si eterna. In omul bolnav, sarac, flamand si gol, umilit sau privat de libertate, este prezent tainic Hristos Insusi, iubitorul de oameni Care ne cheama sa fim milostivi ca Tatal nostru Cel din ceruri, Care revarsa ploaia Sa si peste cei buni si peste cei rai; pe cei buni ii rasplateste, iar pe ceilalti ii miluieste, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.In acest sens, fapta noastra buna izvorata din iubire milostiva si smerita, dezinteresata si generoasa, poarta in ea o lumina cereasca si devine o comoara a sufletului pentru eternitate. De aceea, Biserica pomeneste totdeauna in slujbele ei pe ctitori, binefacatori si miluitori, cultivand astfel o civilizatie a generozitatii sau a darniciei, avand convingerea, exprimata lapidar si intelept in poporul roman, ca dar din dar se face rai .Deci, orientarea majora a Bisericii trebuie sa fie totdeauna legatura dintre viata spirituala si activitatea sociala, dintre rugaciune si actiune, dintre evlavie si darnicie. In acest sens, cooperarea practica dintre diferite Biserici in domeniul filantropiei sociale sau al operei de caritate ofera mai multa credibilitate marturiei lor commune in societatea de azi.† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2054

Id: 9056

Data: Sep 20, 2010

Imagine: