Cuvantul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, cu prilejul sfintirii noii biserici a Manastirii Barsana, cu hramul Soborul Sfintilor doisprezece Apostoli , sambata, 30 iunie 2012:1. Devenire binecuvantata si dainuire jertfelnica.Manastirea Barsana este un dar binecuvantat al lui Dumnezeu nu numai pentru Maramuresul ortodox, cu biserici stravechi si sfinti ierarhi care au pastrat unitatea poporului si a credintei sale apostolice, ci este un dar binecuvantat al lui Dumnezeu pentru intreg neamul romanesc pastorit de Biserica Ortodoxa, prin marturia data pentru Hristos de-a lungul veacurilor in zbuciumata ei istorie.Existenta Manastirii Barsana incepe in vremea voievodului Dragos, descalecator in Ţara Moldovei, a voievozilor Balc si Drag ai Ţarii Maramuresului, care au inzestrat manastirea cu terenuri arabile, fanete, paduri si alte bunuri, fiind pe drept cuvant o manastire voievodala.Vechea manastire Barsana a fost unul dintre cele mai importante asezaminte de cultura din Maramures; aici existau scoli pentru pregatirea preotilor, a cantaretilor si pictorilor bisericesti si se cultivau legaturile cu romanii ortodocsi din Moldova si Ţara Romaneasca (www.manastireabarsana.ro). La scurt timp dupa ocuparea Maramuresului de catre Imperiul Habsburgic si savarsirea dureroasei dezbinari bisericesti a romanilor transilvaneni din perioada anilor 1698 - 1701, Manastirea Barsana a devenit pentru o vreme resedinta episcopilor romani ortodocsi. Venerabila Episcopie Ortodoxa Romana a Maramuresului, pomenita in actul patriarhal de la Constantinopol, emis in anul 1391 pentru infiintarea Manastirii din Peri, a fost desfiintata oficial in anul 1740. Cu toate acestea, ierarhii, preoții si credinciosii romani, desi prigoniti neincetat, au menținut pururea vie flacara credinței ortodoxe si a constiintei romanesti in vremurile de grea incercare, iar Manastirea Barsana a avut un rol important in apararea credintei ortodoxe in acea perioada atat de grea a istoriei Bisericii Ortodoxe din Transilvania.In anul 1791, patrimoniul manastirii este confiscat de Imperiul Habsburgic, iar ultimii calugari de aici s-au refugiat la Manastirea Neamț, in Moldova.Atunci manastirea a fost devastata, chiliile si cladirile anexe au fost distruse, iar averea confiscata. Pentru a feri biserica manastirii de profanare si distrugere, credinciosii din Barsana au mutat-o, in anul 1806, chiar in vatra satului, in locul numit Podurile Jbarului (acum Podurile Manastirii), unde se mai poate vedea si astazi (www.manastireabarsana.ro). Patimirile si rastignirea Manastirii Barsana au durat aproape doua secole (1791-1989), timp in care de mai multe ori s-a incercat reinfiintarea ei. Inainte de Marea Unire din 1918, Maramuresul, ca si intreaga Transilvanie, se afla sub stapanire habsburgica, ostila bisericilor si manastirilor ortodoxe romanesti. Dupa reinfiintarea Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului, in anul 1937, s-a pus si problema reinfiintarii manastirii, dar a urmat Dictatul de la Viena (1940), care a impiedicat realizarea acestui deziderat. Dupa al doilea razboi mondial, s-a instaurat la putere regimul comunist ateu, care se opunea infiintarii de noi manastiri. Astfel, reinfiintarea manastirii s-a tot amanat, dar acest ideal nu s-a stins niciodata, intrucat credinta in puterea vesnica a lui Hristos a inspirat si a modelat in poporul nostru o cultura a dainuirii in istorie, avand speranta biruintei asupra tuturor ispitelor si incercarilor venite asupra lui. Reinfiintarea sau invierea manastirii Barsana, veche nazuinta a dreptcredinciosilor maramureseni, s-a realizat totusi dupa caderea regimului comunist ateu in decembrie 1989. Astfel, in anul 1993, Preasfintitul Parinte Episcop Justinian, al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, a sfintit piatra de temelie a noii manastiri, cu hramul Soborul Sfintilor doisprezece Apostoli. In anul 1994, prin randuiala lui Dumnezeu, monahia Filofteia Oltean a fost numita stareta a noii manastiri de maici. De atunci, cu mult zel, evlavie si simt artistic maica stareța a chivernisit si a supravegheat, pana la detaliu, ridicarea intregului ansamblu manastiresc pe care-l admiram acum.2. Arhitectura traditionala maramureseana: suplete si armonieProiectul Manastirii Soborul Sfintilor doisprezece Apostoli - Barsana a fost gandit ca un ansamblu arhitectural, elaborat de arhitectul Dorel Cordos, care l-a dezvoltat in timp si spatiu in functie de posibilitatile financiare si de nevoile spirituale ale obstii monahale. Toate cladirile din incinta manastirii sunt executate din lemn de stejar si pietre de rau, fiind ridicate de mesteri din localitate, asigurand astfel continuitatea artei cioplirii si imbinarii lemnului (www.manastireabarsana.ro).Integrarea inspirata a acestui ansamblu arhitectural in frumusetea creatiei lui Dumnezeu (natura inconjuratoare) este incununata si de frumusetea duhovniceasca a slujbelor si a cantarilor de priveghere, de rugaciunile maicilor, precum si de evlavia pelerinilor care cauta luminile netrecatoare ale Imparatiei lui Dumnezeu.Maramuresul s-a impus printr-o arhitectura a lemnului de o inalta valoare artistica, cu realizari originale, inspirate din particularitatile mediului natural inconjurator, unde muntele si bradul ne cheama la elevatie spirituala, la rugaciune si speranta. Arhitectura traditionala romaneasca din Maramures impresioneaza prin suplete si armonie, incanta privirea atat prin proportii, cat si prin decor. Constructiile sunt masive fara a fi greoaie, au siluete inalte, zvelte, datorate turlelor si stalpilor care subtiaza volumele, dand constructiei sobrietate si eleganta, finete si dinamism.Asezata pe inaltime, manastirea Barsana reflecta principiile de armonie si de masura ale artei populare romanesti, o profunda sinteza artistica sculpturala care transforma materia intr-o epifanie a spiritului, unind arhaicul si actualul, vesnicia si timpul. Arhitectura ansamblului manastiresc de la Barsana este integrata in arhitectura peisajului si reprezinta o simbioza intre om si natura, o arta in care sunt folosite materii vii, astfel incat vegetatia si anotimpurile, lumina si umbra, jocul apelor si culorile cerului intervin mereu cu multiplele lor schimbari, ca un calendar viu al vietii, cu simbolice repetitii si frumuseti care ne indemna sa cautam si frumusetile ceresti netrecatoare (www.artboom.ro/wiki/arhitectura/gradinile romanesti). Privind la frumusețea naturii inconjuratoare, cu vai adanci si culmi marete, intelegem mai bine spiritul creator al taranului roman, care, asezat aici, pe un picior de plai, pe-o gura de rai , a stiut sa exprime in arta legaturi intre cer si pamant, intre slava eterna a lui Dumnezeu si frumusetea creatiei Lui, intre rugaciunea ziditoare de suflet frumos si arta care modeleaza piatra si lemnul.3. Sfintirea bisericii – o noua poarta a cerului deschisa pamantenilorConstruirea si sfintirea unei noi biserici intr-o manastire reprezinta o dovada a credintei vii si jertfelnice marturisita de o comunitate monahala duhovniceasca și harnica, indrumata de ierarhi ințelepți și misionari.Construita cu multa jertfa si ravna duhovniceasca, noua biserica a manastirii Barsana ne arata credința si evlavia calugaritelor acestei manastiri, a ctitorilor si binefacatorilor ei fata de Mantuitorul Iisus Hristos si de sfintii Sai Apostoli.Sfintirea noii biserici a Manastirii Barsana este in acelasi timp un act de cult si de cultura a sufletului romanesc. Este mai intai un act de cult, pentru ca se aduce multumire sau recunostinta lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat. In acelasi timp ea este revarsare a harului sfintitor de la Dumnezeu pentru ca aceasta lucrare - ofranda a credinciosilor - sa devina Casa a lui Dumnezeu si Poarta a cerului . Sfintirea acestei biserici manastirești este un act de cult si pentru ca facem pomenirea vechilor ei ctitori si a tuturor celor ce s-au rugat, au donat si au lucrat pentru rezidirea ei timp de 18 ani. Pomenirea acestora este si un act de cultura a sufletului, de ridicare in demnitate ca fiinte recunoscatoare. Daca recunoastem binefacerile primite de la Dumnezeu prin oameni si multumim Lui si celor prin care El lucreaza, atunci crestem spiritual. Daca nu mai multumim, nu mai crestem spiritual. Daca nu aratam recunostinta lui Dumnezeu si semenilor, nu lucram pentru inaltarea sufletului nostru la demnitatea omului de fiinta euharistica sau recunoscatoare.La Altarul acestei manastiri vor fi pomeniti neincetat ctitorii vechii manastiri: ierarhii, preotii, monahii harnici si credinciosii marturisitori martiri, prigoniti pentru apararea dreptei credinte, pentru libertatea si demnitatea poporului roman, dar si ctitorii sau binefacatorii noii biserici, luminati de credinta si evlavie, daruire si iubire jertfelnica, intr-o permanenta comuniune spirituala cu Dumnezeu si intreolalta.Felicitam cu acest prilej pe Inaltpreasfintitul Parinte Arhiepiscop Justinian si pe Preasfintitul Parinte Arhiereu Vicar Iustin Sigheteanul pentru toata lucrarea care s-a implinit aici cu multa daruire si iubire jertfelnica de catre obstea monahala si de catre cei care au ajutat aceasta sfanta manastire. Felicitam pe maica stareta stavrofora Filofteia Oltean si ii acordam, ca semn al pretuirii si binecuvantarii noastre, Crucea patriarhala, cea mai inalta distinctie a Patriarhiei Romane.Totodata, felicitam intreaga obste monahala a Manastirii Barsana, harnica si misionara, pe toti ctitorii si ajutatorii ei, precum si pe toti clericii si credinciosii prezenti la acest eveniment sfant si solemn de spiritualitate crestina si demnitate romaneasca.Ne rugam Mantuitorului Iisus Hristos Cel Inviat si Sfintilor Sai Apostoli sa ocroteasca aceasta noua biserica si sa daruiasca pace si bucurie, sanatate si mantuire tuturor inchinatorilor si binefacatorilor ei.Cu multa pretuire si parinteasca binecuvantare,† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 772

Id: 22986

Data: Jul 1, 2012

Imagine: