Preafericirea Voastra,Parinte Patriarh, iubite confrate Daniel!Ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane i-ati urmat vrednicului [de pomenire] Patriarh Teoctist. Alegerea Preafericirii Voastre din anul 2007 m-a bucurat, fireste, in mod cu totul deosebit si din punct de vedere personal, deoarece, prin sederile la Strasbourg si, inainte de toate, la Freiburg (1978-1980), prin activitatea la Institutul Ecumenic al Consiliului Mondial al Bisericilor de la Bossey, unde ne vedeam mai des, si, mai ales, prin intermediul vizitei mele de odinioara la Mitropolia Moldovei si Bucovinei unde, la propunerea Facultatii de Teologie din Iasi, am primit titlul de Doctor Honoris Causa, suntem foarte legati unul de celalalt. Prin intermediul Preafericirii Voastre am cunoscut opera marelui teolog roman-ortodox Dumitru Staniloae (1903-1993) si m-am imbogatit foarte mult [spiritual prin aceasta]. Acelasi lucru este valabil si pentru intalnirea noastra din anul 2004 de la Iasi. Dimpotriva, prin zabovirea Preafericirii Voastre in Europa de Vest si Centrala, ati creat o importanta punte de legatura teologica intre Bisericile noastre, care, din punct de vedere ecumenic, este trainica. Astfel, pentru slujirea ca mitropolit de Iasi (1990) si pentru cea de patriarh ati fost cel mai bine pregatit.Biserica Catolica din Germania se stie legata de Biserica Ortodoxa Romana in multe privinte. Impreuna ne aflam in fata marilor provocari de a-i da chip crestin Europei care se dezvolta din ce in ce mai strans impreuna, de a interveni pentru pace si impacare si, inainte de toate, de a crea punti trainice pe calea spre unitatea Bisericilor noastre. Ne-am straduit foarte mult pentru acestea in cadrul institutiilor noastre europene. In acest sens, Preafericirea Voastra aduceti cu sine cele mai bune premise.Teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Romane este un foarte vechi taram crestin. Informatii istorice, precum si dovezi arheologice si lingvistice marturisesc inca de timpuriu raspandirea crestinismului pe teritoriul actual. Scriitori bisericesti vorbesc despre o misiune a Apostolului Andrei la sciti. Provincia Dacia (101-271 d.Hr.) avea deja in secolul al IV-lea mai multe eparhii de-a lungul Dunarii. Stransa legatura cu aceasta lume romana se mai observa si in apartenenta romanilor la familia limbilor romanice. Prin mostenirea lor latina, romanii sunt legati de Vest si participa la cultura apuseana. Dar a existat in acelasi timp, chiar in perioada timpurie, o stransa conlucrare cu lumea bizantina si salva. Aceasta aduce cu sine o pozitie de mediator unica in felul ei. Biserica Ortodoxa Romana este singura care exista intr-o cultura de marca latina. Prin proximitatea Imperiului bulgar, limba slava s-a impus in secolul al X-lea ca limba liturgica, chiar daca ea a ramas pentru popor putin inteleasa, pana cand limba romana s-a impus in secolul al XVI-lea si ca limba de cult.Asadar, este o tara deosebita cu rol de punte intre Est si Vest, intre spatiul cultural apusean si cel bizantin, dar si intre gandirea bizantina si cea slava. Aceasta i-a conferit Bisericii Ortodoxe Romane in legatura cu natiunea ei si un caracter foarte aparte. Fireste, mai trebuie amintit ca in aceasta tara, in ciuda marelui numar de crestini ortodocsi – cu 17 milioane de credinciosi, Biserica Ortodoxa Romana este a treia ca marime dintre Bisericile Ortodoxe –, s-a convietuit intotdeauna cu crestini catolici, luterani si reformati. Necontenit, toti crestinii au trebuit sa sufere si prigoane: mii de preoti, monahi, monahii si credinciosi au fost arestati, nenumarate manastiri si biserici confiscate, conducerea Bisericii obligata sa adopte o politica conforma cu statul. Intotdeauna am considerat ca fiind o sansa deosebita faptul ca intr-o tara cu atat de multe Biserici si confesiuni, ecumenismul poate sa isi dezvolte si posibilitatile proprii, nestingherit de anumite probleme care ar rezulta din impreuna-vietuire.Aceasta este o sansa deosebita pentru teologie. Dar, adesea, aceasta activitate mediatoare nu i-a fost suficient cunoscuta chiar Ortodoxiei romanesti. La aceasta poate sa fi contribuit mai ales si bariera lingvistica. S-a facut uz prea putin de rolul de punte. Aceasta duce, fireste, vazuta pozitiv, la o vocatie ecumenica unica in felul ei. Romania este o tara unde Estul si Vestul se gasesc intr-un dialog firesc, un punct de rascruce intre Europa de Est si cea Centrala. Asa ca este bine cand Biserica Ortodoxa Romana ne ia, ca sa spunem asa, de mana si ne introduce in lumea Ortodoxiei. Aceasta ar putea reusi mai ales intr-o tara de cultura vest-romanica si spiritualitate de origine romana-rasariteana.Preafericirea Voastra, Parinte Patriarh Daniel, sunt bucuros si recunoscator ca prin Dumneavoastra, din anul 2007, se afla in fruntea Bisericii Romane o autentica personalitate care se dedica acestei misiuni din toata inima si care se bucura de o mare recunoastere.Cu ocazia celei de-a 60-a zi de nastere, pe 22 iulie, Va transmit urarile mele cordiale si-L rog pe Dumnezeu sa va daruiasca bogata Sa binecuvantare pentru lucrarea viitoare a Preafericirii Voastre.Impreuna unit in Iisus HristosAl Preafericirii Voastre,Cardinal Karl LehmannEpiscop de Mainz

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 710

Id: 15328

Data: Jul 22, 2011

Imagine: