Mesajul de felicitare al Inaltpreasfintitului Parinte PAVLOS, Mitropolitul Dramei

Daca cineva vrea sa scrie despre un Intaistatator – si, in cazul nostru despre Preafericitul Daniel, Patriarhul Romaniei –, are nevoie de atentie si sinceritate, si trebuie sa nu o faca din interes. Atentie la felul in care isi va formula si articula gandurile, aprecierile si mai ales simtamintele. Sinceritate, ca sa nu se abata de la ceea ce se cuvine, respectandu-se mai intai de toate pe sine insusi, ca sa consemneze in scris aprecierile pozitive si chiar pe cele negative, cu naturalete si decenta, fara exagerari. Negresit, faptul de a nu urmari vreun interes prin ceea ce scrie constituie un factor important pentru structura textului si pentru motivatia autorului. Ca raspuns la invitatia de a participa la sarbatoarea Bisericii Romane sora cu prilejul aniversarii a 60 de ani de la nasterea Intaistatatorului ei, voi formula gandurile mele cu naturalete, atentie, sinceritate si fara sa am vreun interes, din moment ce, ca mitropolit nu depind de Preafericitul. Faptul acesta nu inseamna ca ierarhii Bisericii sora din Romania nu pot sa nu isi exprime dezacordul sau sa formuleze pozitii sau puncte de vedere diferite in ceea ce priveste activitatile Bisericii. Daca s-ar intampla asa ceva, ar fi un simptom de anormalitate maladiva si decadenta.Este adevarat ca o persoana bine structurata si impodobita cu harisme si calitati obisnuite si speciale imprima trasaturile sale caracteristice institutiei pe care o exprima. Exista persoane care dau prestigiu institutiei si tot asa exista persoane care isi trag prestigiul de la institutia pe care o reprezinta. Indiscutabil, Patriarhul Romaniei, Daniel, face parte din prima categorie.L-am cunoscut pe Preafericitul in cursul unei misiuni bisericesti, la resedinta mitropolitana de la Iasi, cand era mitropolit al Moldovei, cu prilejul praznuirii Sfintei Parascheva din Epivat, pe care poporul roman binecredincios o cinsteste in chip deosebit.Primele impresii pe care le voi marturisi nu sunt despre persoana cinstita acum, ci despre pastoritii sai de atunci. Cu emotie, am trait sentimente de admiratie si multumire fata de Dumnezeu, pentru ca a scos la odihna duhovniceasca un popor greu incercat, mai intai, sufleteste si, apoi, trupeste, de o ideologie care a sugrumat decenii la rand fiinta sa psihosomatica.Prin felul sau de a fi, prin atitudinea si demnitatea sa, poporul acesta a trambitat in tacere indemnul Sfintei Evanghelii: Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua! In mijlocul acestui popor, care constituie trupul Bisericii locale, aflate, din punct de vedere istoric, in relatii atat de stranse cu Grecia, am distins, deasupra tuturor, chipul pastorului. Niciodata nu poti sa nu iei in seama chipul celui care iese in evidenta! Privirea ti se pironeste asupra lui. El iti fura prima privire si iti procura prima impresie, pozitiva sau negativa. Era Mitropolitul Daniel! Privire scanteietoare, dar si asezata, privire la locul ei. Prietenos, dar si serios, cu trasaturi pronuntate. Consider ca astfel de trasaturi sunt salutare pentru orice conducator, si, totodata preintampina excesele celor dipsusi sa depaseasca anumite limite. Sunt necesare in vremea noastra astfel de trasaturi! Sincer marturisesc, am intrezarit atunci ca Daniel nu va ramane la Iasi, ca va urca si ultima treapta, asa cum s-a si intamplat. Se deosebea in mijlocul arhiereilor care coliturghiseau sarbatoreste la praznicul Sfintei Parascheva. Nu mi-au luat ochii nici maretia lucrurilor minunate pe care le-am vazut acolo, nici ordinea ierarhica a tronurilor mitropolitane din Biserica Romaniei, ca sa-mi calauzesc gandurile spre concluzia aceasta. Aceasta prima impresie s-a consolidat inauntrul meu in timpul celor cateva zile, cat am stat arpoape de mitropolit. Avantul lucrarilor la biserici si manastiri si, in general, prezenta Bisericii in viata de zi cu zi a societatii aratau ca Biserica participa la renasterea spirituala si materiala a poporului roman. O impresie deosebita mi-a facut structura si modul de functionare a postului de radio Trinitas, precum si ravna celor care lucrau acolo. Cred ca toti intelesesera ca mitropolitul Daniel pretindea cu insistenta ceea ce este de la sine inteles: prezenta dinamica si reala a Bisericii in mijlocul poporului. De ani de zile Biserica fusese privata de aceasta prezenta.Intreaga activitate duhovniceasca si, negresit, pregatirea teologica a mitropolitului Daniel, orientarea sa europeana – fara ca acest fapt sa insemne ca el ar face concesii in defavoarea spiritualitatii ortodoxe si culturii romane – precum si prezenta lui, care impune respect si admiratie prin tinuta si comportare ( cavalerismul lui, ca sa folosesc un termen profan), au calauzit pe electori la inaltarea lui pe tronul patriarhal al Bisericii Romane.Dupa ce am studiat, ca istoric, trecutul Bisericii Romane, am constatat ca tronul ei patriarhal are foarte multe exigente. Daca cel care il detine nu-i implineste conditiile, atunci tronul il umileste, ii dezvaluie in vazul tuturor deficientele si, pana la urma, il discrediteaza. Dar, in istoria lui, nu s-a intamplat asa ceva. Toti cei care l-au slujit au fost personalitati stralucite, cu bogata cultura si, mai ales, cu experienta bogata, dobandita in cursul stadiior vietii monahale, cand sufletul se leapada de sinele egoist, pacatos si devine apt pentru aceasta inalta slujire.Am observat ca, pentru fiecare epoca, Dumnezeu a randuit ca in fruntea Bisericii sa fie un Intaistatator potrivit vremurilor respective.Acest fapt apare foarte clar intr-un DVD cu continut istoric despre intastatatorii Bisericii Romane pe care l-am urmarit in aula Patriarhiei Romane. In ultima perioada a vremurilor grele de suferinta in tacere, prezenta Patriarhului Teoctist la carma Bisericii Romane a fost, fara indoiala, inteleapta si binefacatoare.Vantul libertatii, care a inceput sa bata odata cu prabusirea regimului, a adus, in Romania, schimbarile mult dorite. Ca rezultat, si Biserica a rupt legaturile in care era tinuta de multi ani si a inceput sa-si ingrijeasca ranile. Dumnezeu a randuit ca fericitul intru adormire Teoctist patriarhul sa fie puntea de trecere de la o epoca la cealalta.Sosirea Preafericitului Daniel pe tronul patriarhal se afla intr-o relatie stransa cu iesirea din robia in timpul careia Biserica a trecut prin multe suferinte, cu restructurarea administrativa si renasterea ei. Opera de mare anvergura, care necesita maini viguroase! Daca noi, cei care vizitam aceasta tara binecuvantata, vedem semnele noii evolutii, atunci ce sa spun despre poporul credincios al Bisericii, care, cu certitudine, le urmareste, pas cu pas, impartasindu-se si bucurandu-se de ele.Fie si numai o vizita la Patriarhie, la sfintele mitropolii, arhiepiscopii si episcopii graieste lamurit, pe intelesul tuturor, despre aceste evolutii marete. Suntem de parere ca, pe langa postul de radio Trinitas, un instrument avantajos si eficient de lucru, este si postul de televiziune Trinitas TV. Acest amvon modern poate sa se apropie si sa aiba acces la cei indiferenti din punct de vedere religios. Interventiile in schema administrativa a Bisericii au fost necesare. Preotii si calugarii care slujesc la Catedrala Patriarhala si in serviciile Patriarhiei lasa cele mai frumoase impresii.Perioada robiei Bisericii fata de stat s-a incheiat. Preafericitul detine primul rol in procedurile aplicate pentru delimitarea relatiilor.Insa, dincolo de infrastructura, de organizarea prezentei Bisericii in lumea contemporana si dincolo de opera filantropica necesara, cea mai mare importanta este acordata cultivarii vietii duhovnicesti. In acest sens, se desfasoara o adevarata lupta pentru calauzirea duhovniceasca, asa incat Biserica sa-si conduca fiii credinciosi la curatirea de patimi, luminare si indumnezeire. Aceasta este lucrarea ei esentiala.Desigur, Preafericitul cunoaste cele de mai sus, iar prezenta Preafericirii Sale la carma corabiei duhovnicesti a Preasfintei Biserici din Romania constituie garantie pentru inaintarea ei pe calea vietii intru Dumnezeu, pentru cresterea si progresul ei.Noi, din toata inima, ne rugam si ii uram ca Preabunul Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa-l lumineze si sa-i daruiasca putere, asa incat, ca un alt Moise, sa-si calauzeasca poporul la pomul umbros si impodobit cu roadele frumoase ale vietii, la Domnul nostru Iisus Hristos.† PAVLOSMitropolitul Dramei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 681

Id: 15326

Data: Jul 22, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).