Cuvantul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit la slujba parastasului de 40 de zile a vrednicului de pomenire Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Anania, in Catedrala Mitropolitana din Cluj-Napoca, sambata, 05 martie 2011:Astazi am savarsit slujba de pomenire a Inaltpreasfintitului Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu. Slujba de pomenire la 40 de zile are o semnificatie deosebita, pentru ca ea este plina de lumina spirituala. Fiecare soroc sau fiecare moment prestabilit de pomenire a celor care au trecut la Domnul are o semnificatie pentru persoana respectiva, dar si pentru intreaga Biserica. Pomenirile acestea, totdeauna se fac in stare de comuniune, in comunitate, pentru ca nu exista Parastase particulare sau individuale. Pomenirea celui trecut la Domnul, la trei zile dupa moarte, se face intru slava Preasfintei Treimi, pentru ca un crestin este botezat in numele Preasfintei Treimi, a marturisit credinta in Preasfanta Treime toata viata lui de crestin pe pamant, a preamarit slava si iubirea vesnica a Preasfintei Treimi, zicand adesea impreuna cu toata Biserica: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin! . Deci, cand preamarim pe Preasfanta Treime aici, pe pamant, spunem: Şi acum si pururea si in vecii vecilor , iar aceasta inseamna ca trebuie sa traim si acum, si pururea, si in vecii vecilor, ca sa putem preaslavi, preamari sau lauda iubirea nesfarsita, iubirea milostiva, iubirea mantuitoare si sfintitoare a Preasfintei Treimi pentru noi. Deci, pomenirea in ziua a treia dupa trecerea la cele vesnice a crestinului este, de fapt, ziua inmormantarii, pentru ca inmormantarea se face in a treia zi de la moarte, adica de la despartirea sufletului de trup. (Aceasta ne aminteste si de Invierea lui Hristos a treia zi)Pomenirea celui trecut la Domnul se face apoi la 9 zile, intru amintirea celor 9 cete ingeresti, care sunt si ele rugate, invocate sa insoteasca sufletul celui care a trecut din viata aceasta pamanteasca la viata cereasca, pentru ca noi, in Biserica, ne rugam impreuna cu ingerii si impreuna cu sfintii din toate timpurile si din toate locurile. Pomenirea aceasta la 9 zile se face si intru amintirea ceasului al 9-lea, adica orele 3.00 dupa-amiaza, cand Mantuitorul Iisus Hristos si-a dat duhul pe cruce. Dar, inainte de aceasta, talharului care L-a marturisit zicand: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta! , El i-a spus: Astazi vei fi cu Mine in Rai! . Deci, asemenea talharului care a cerut sa fie pomenit intru Imparatia lui Dumnezeu, si caruia Hristos i-a raspuns: Astazi vei fi cu Mine in Rai! , cerem si noi ca Hristos Domnul, Cel rastignit si inviat, sa pomeneasca intru Imparatia Sa pe cel trecut din viata aceasta la viata vesnica. Este interesant de retinut ca talharul a spus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta! , iar Iisus nu i-a raspuns: Astazi vei fi cu Mine in Imparatie! , ci Astazi vei fi cu Mine in Rai! . Raiul este arvuna Imparatiei, iar Imparatia este plinatatea Raiului; deci Raiul este o stare de inceput a fericirii, iar Imparatia este starea desavarsita, in care vor intra dreptii si sfintii dupa Invierea cea de obste si dupa Judecata de Apoi.Pomenirea la 40 de zile se face intru amintirea Inaltarii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos Cel rastignit, ingropat, inviat din morti si inaltat la ceruri. Pomenirea de astazi este pomenirea de 40 de zile, iar potrivit traditiei duhovnicesti a Bisericii noastre, in ziua a 40-a sufletul celui decedat se prezinta la judecata particulara in fata Preasfintei Treimi. Prin urmare, de mare folos ii este lui sa fie insotit de rugaciunile Bisericii intregi, de iubirea milostiva a Bisericii intregi, a Sfintilor, dar si a credinciosilor, care se roaga in Biserica lui Hristos aici, pe pamant. Aceasta rugaciune a Bisericii pentru cel care se afla in fata Dreptului Judecator ajuta la iertarea pacatelor care nu au mai fost marturisite la spovedanie, din lipsa de timp uneori, sau ii ajuta pe cei care s-au pocait in cugetul lor, ca si talharul de pe cruce, dar nu au mai avut timp sa arate si faptele bune ale pocaintei. Judecata aceasta la 40 de zile a sufletului despartit de trup este numita si judecata particulara , individuala sau personala . Ea este o judecata provizorie si incompleta. De ce este ea provizorie si incompleta? Pentru ca se asteapta ca faptele noastre bune sau rele sa rodeasca pozitiv, sau sa influenteze in mod negativ generatiile care urmeaza. Numai la sfarsitul lumii, dupa invierea de obste, cand la judecata participa nu numai sufletul, ci si trupul inviat, va fi o judecata definitiva, solemna si completa. Deci, intre judecata particulara a omului la 40 de zile dupa moarte si judecata finala sau universala ori Judecata de Apoi, exista un timp in care Biserica se roaga pentru cei care au adormit in Domnul, adica intru credinta si intru nadejdea invierii.In ziua Judecatii de Apoi, mijlocitori pentru toti oamenii si pentru toate neamurile, adica pentru toate persoanele si toate popoarele, pe langa Hristos Judecatorul cel Drept si nemitarnic, adica incoruptibil, cum se spune in cartile noastre de cult, se afla Maica Domnului in dreapta si Sfantul Ioan Botezatorul in stanga, dupa cum se vede in icoana numita Deisis, a Judecatii de Apoi. Maica Domnului reprezinta Biserica rugatoare, mijlocitoare, iar Sfantul Ioan Botezatorul, dascalul pocaintei, care mijloceste pentru cei care s-au pocait, dar nu au mai avut timp sa arate si faptele bune ale pocaintei in timpul vietii lor pe pamant. Pomenirea mortilor se mai face la trei luni, la sase luni, la noua luni si la un an, deci din trei in trei luni, tot spre slava Preasfintei Treimi si pentru a invoca iubirea milostiva a Preasfintei Treimi ca sa-i ierte pacatele celui trecut la Domnul sau mutat de la noi, cum se spune in cartile de cult. Deci, moartea nu este numai trecere dincolo de lumea vazuta, ci si mutatie la un alt mod de existenta, unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare, ci viata fara de sfarsit. Pomenirea celui trecut la Domnul se face in fiecare an, dupa modelul pomenirii martirilor sau a mucenicilor si dupa modelul pomenirii sfintilor. Obligatia fiecarui crestin pentru cei dragi ai sai care au trecut la Domnul este sa faca pomenirea lor pana la 7 ani, iar dupa aceea, ori de cate ori poate sa o savarseasca. Insa, pomenirea slujitorilor Sfantului Altar se face in fiecare zi, la Liturghie, si in fiecare an, din neam in neam. Iar chiriarhii sunt pomeniti pe nume impreuna cu fericitii si pururea pomenitii ctitori ai unei biserici, deci si atunci cand acestia nu mai au pe nimeni dintre rudele lor, ca vietuitori pe pamant, ca sa-i pomeneasca. Desigur, in calendar avem sambete speciale de pomenire a tuturor mortilor, mai ales sambata dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, pentru ca cei care au trecut la Domnul sa fie miluiti cu iertarea pacatelor in ziua Judecatii de Apoi. Aceasta sambata se numeste si Mosii de iarna , apoi avem pomenirea de obste a mortilor si in sambata dinaintea Rusaliilor sau a Pogorarii Duhului Sfant (a Mosilor de vara ), pentru ca Duhul Sfant sa curete de tot pacatul si de toata intinaciunea sufletele celor care au trecut la Domnul intru credinta si intru nadejdea invierii si sa pregateasca trupurile lor pentru starea de nestricaciune, fiindca, asa cum ne arata cartea proorocului Iezechiel (cap. 37), la sfarsitul veacurilor toti oamenii vor invia prin puterea si lucrarea Duhului Sfant. In rezumat, insa, trebuie sa spunem ca pomenirea celor trecuti la Domnul, adica a celor decedati sau repausati, ori raposati, cum se mai spune in unele parti ale tarii, are 3 semnificatii profunde: mai intai de toate, pomenirea aceasta, ca exercitiu al neuitarii, este un act de credinta ortodoxa; in al doilea rand, ea este un act de iubire milostiva si, in al treilea rand, ea este un act de speranta ferma ca ne vom intalni cu cei dragi ai nostri la a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos intru slava. De fapt, pe cei dragi ii simtim prezenti tot timpul cand ii pomenim in rugaciune, fiindca iubirea milostiva, cultivata prin rugaciune, este mai tare decat moartea! Daca cineva uneste la iubirea lui pentru altii rugaciunea lui profunda pentru mantuirea lor, iubirea lui devine mai tare decat moartea! De aceea, Nicolae Iorga spunea: Oamenii nu mor cu adevarat cand sunt coborati in mormant, ci cand sunt uitati de catre noi, cand ii ingropam nu in pamant, ci in uitare . Deci, pomenirea aceasta ca neuitare a celor trecuti la Domnul inseamna pentru noi o marturisire a credintei ca sufletul omului este nemuritor, intrucat a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu cel nemuritor sau vesnic; si de aceea poarta in el dorul vesniciei, care uneori se manifesta prin dorinta de a avea urmasi, dorinta de a se continua sau a ramane in istorie, in timp, de a-si continua existenta pe pamant prin operele de arta, prin ceea ce ramane dupa el ca lumina. Toata aceasta dorinta este, de fapt, dor de viata vesnica, dor de vesnicie.Mantuitorul Iisus Hristos spune: Cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, viu va fi! (Ioan 11, 25). Chiar daca va muri cu trupul, va fi viu cu sufletul, si Eu il voi invia pe el in ziua de apoi (Ioan 6, 54). Deci, sufletul fiecarui om este nemuritor, dar cand sufletul este si credincios, adica unit cu Dumnezeu, el pastreaza starea de comuniune, de iubire cu Hristos, cu Sfanta Treime, cu sfintii lui Dumnezeu si cu Biserica rugatoare din cer si de pe pamant. Asadar, pomenirea mortilor nu este un simplu obicei, ci ea este o lucrare sfanta prin care se exprima iubirea noastra fata de cei pe care i-am iubit in timpul vietii pe pamant si pe care nu putem acum sa-i uitam ca si cand nu ar fi existat, pentru ca atunci cand noi i-am iubit pe ei si ei ne-au iubit pe noi, noi am ramas duhovniceste prezenti in ei si ei prezenti in noi. Iar comuniunea aceasta este simbolizata prin coliva facuta din boabe de grau. Bobul de grau, asa cum spune Mantuitorul Iisus Hristos, este simbol al Invierii – daca nu este ingropat in pamant si nu putrezeste, acesta nu rodeste, nu inviaza spre o rodire multipla (cf. Ioan 12, 24). De aceea si colacii se fac din faina de grau. Prin urmare, iubirea fata de cei trecuti la Domnul se manifesta, asa cum am spus, mai ales prin rugaciunea noastra particulara, dar si prin rugaciunile Bisericii pentru cei adormiti in Domnul. Iubirea aceasta s-a vazut inca din primele veacuri crestine, cand crestinii au schimbat atitudinea fata de moarte in comparatie cu paganismul. Locul in care se aseza trupul celui mort in antichitatea greco-romana, mai precis cutia din marmura sau din piatra se numea in greceste sarcofag , adica mancator de carne sau de trup. Dar crestinii nu au mai numit cutia aceasta sarcofag , ci sicriu , adica un chivot in care se pastreaza obiecte de mare pret. Mai tarziu, sicriul s-a numit racla , cand in acesta erau pastrate osemintele sfinte ale crestinilor care au fost trecuti in randul sfintilor din calendar. Mai mult decat atat, locul in care paganii isi inmormantau mortii se numea in greceste necropola , adica oras al mortilor . Insa crestinii nu au mai numit locul de inmormantare necropola , ci l-au numit cimitir , care in greceste inseamna dormitor , adica loc de odihna pentru o vreme, in asteptarea Invierii celei de obste. Deci, atat de mult pretuiau crestinii nu numai sufletele martirilor si ale credinciosilor dragi lor, ci si trupurile lor incat au schimbat terminologia veche aratand prin aceasta ca cinstirea mortilor se face si prin modul in care pretuim trupurile sau osemintele lor si impodobim mormintele lor cu o lumanare, care este o floare a credintei, pusa pe mormant langa cruce, si cu flori aduse la mormant. Gradul de civilizatie si de credinta al unui popor se vede si din felul in care acesta ingrijeste mormintele. In general, popoarele migratoare nu aveau locuri stabile pentru morminte, isi ingropau mortii in fuga si plecau mai departe. Popoarele statornice, insa, isi ingropau mortii, ii venerau, ii cinsteau si faceau pomenirea lor din neam in neam, cultivand astfel continuitatea unui popor prin ciclul liturgic al pomenirilor celor trecuti la Domnul. Am spus ca pomenirea celor trecuti la Domnul, sau mutati la Domnul, este si un semn de speranta: cand mergem la cimitir sarutam crucea unde se afla scris numele celui inmormantat, sau pe care se afla chiar si fotografia celui inmormantat si ne rugam pentru el, punem o lumanare pe mormant ca semn al credintei noastre in Inviere, marturisita in Crez: Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie! si avem speranta ca intr-o zi ne vom revedea in iubirea Preasfintei Treimi, in slava Mantuitorului Iisus Hristos si a Sfintilor care au crezut in El. Mantuitorul Iisus spune: Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, voi marturisi si Eu pentru el inaintea Tatalui Care este Ceruri! (Matei 10, 32). Cine L-a pomenit pe Dumnezeu in rugaciunile sale pe pamant, va fi pomenit in memoria eterna a lui Dumnezeu, in iubirea Preasfintei Treimi. De aceea, noi spunem: Pomeneste, Doamne, pe robii tai , adica Adu-ti aminte, in iubirea Ta, de mantuirea lor .Astazi am facut pomenirea sau parastasul de 40 de zile pentru Mitropolitul Bartolomeu, care, asa cum spuneam in cuvantul nostru la slujba de inmormantare, a lasat multa lumina in jur. Lumanarile pe care le purtam noi in mana sunt simbolul prezentei lui Hristos, Lumina lumii, in viata noastra, dar si simbolul vietii noastre. Fiecare dintre noi arde ca o lumanare incet-incet, an cu an, luna cu luna, saptamana cu saptamana si zi cu zi, inaintea Preasfintei Treimi, adunand lumina din credinta, har si fapte bune si raspandind lumina in jur. Lumanarea din mana noastra simbolizeaza taina vietii noastre ca lumina in fata lui Dumnezeu, Parintele Luminilor, de la Care vine toata darea cea buna si tot darul desavarsit (cf. Iacov 1, 17).Asadar, astazi, cu lumanarile in mana, ne-am adus aminte mai intens de lumina pe care Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Bartolomeu a lasat-o prin scrierile sale, prin cuvantarile sale, prin lucrarile sale, prin institutiile pe care le-a infiintat. Am ramas impresionat azi-dimineata, ascultand la Radio Renasterea marturia mai multor credinciosi simpli, dar si a unor clerici, care au spus ca timp 40 de zile s-au facut pomeniri pentru el in toate parohiile, in toate manastirile si in multe case ale credinciosilor. Aceasta legatura duhovniceasca mai tare decat moartea, prin rugaciune, a fost exprimata de mai multi credinciosi, care au spus: Nu ne vine sa credem ca este mort! Parca simtim ca este viu! .Sa ne ajute Dumnezeu sa simtim totdeauna ca cine are credinta in Dumnezeu si a fost rugator pe pamant va fi rugator si in ceruri si va fi pururea viu in viata si iubirea cea netrecatoare a Preasfintei Treimi, spre slava lui Dumnezeu si spre a noastra mantuire. Amin!Vesnica lui pomenire!† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 835

Id: 12220

Data: Mar 7, 2011

Imagine: