Imperiul Bizantin atrage irezistibil si fascineaza pentru totdeauna pe cei care-i cerceteaza istoria. O civilizatie crestina de 1.000 de ani, fara de care nu s-ar putea imagina lumea asa cum este astazi. Epoca glorioasa a lui Justinian cel Mare, incoronat imparat al Bizantului la 1 august 527, a lasat urme pe care nici macar cei 1.500 de ani care au trecut de-atunci nu le-au putut sterge. Politica, arta, dreptul si teologia europeana vor ramane poate pentru totdeauna marcate de o epoca in care meritocratia a rapus favoritismul, iar munca si intelepciunea gasea o rezolvare potrivita oricarei probleme. In anul 518 urca pe tronul Imperiului Bizantin Iustin I. Acesta fusese un simplu taran - dupa unii istorici avea origini daco-romane - insa, datorita fizicului sau exceptional, reusise sa intre de tanar in garda palatului imperial. Moartea imparatului Anastasie I (491-518) il gaseste pe Iustin in functia de comandant al garzii imperiale. Intrucat Anastasie nu avea urmasi, tronul Imperiului Bizantin a fost ocupat de Iustin.Izvoarele istorice lauda calitatile de militar abil ale lui Iustin, insa nu uita nici sa mentioneze faptul ca ii lipsea aproape in totalitate instructia intelectuala. Aproape in unanimitate, istoricii sunt de acord ca cel care a coordonat cu adevarat treburile imperiului a fost nepotul sau, Flavius Petrus Sabatus, care, infiat fiind de unchiul sau, a primit numele de Justinian.Imparatul care nu dormea niciodataFlavius Petrus Sabbatius, cel care avea sa devina imparatul Justinian cel Mare, s-a nascut in anul 482 la sud de Dunare, in satul Tauresium, langa Scopje, capitala Macedoniei de astazi.Nu se stie daca Justinian a fost infiat inainte sau dupa ce unchiul sau a ajuns imparat. Cert este ca a stat in preajma unchiului sau de foarte tanar, avand posibilitatea sa primeasca o educatie deosebita, devenind un exceptional cunoscator al dreptului si istoriei Imperiului Roman dar si un foarte bun teolog, traditia atribuindu-i imnul Unule nascut din prima parte a Sfintei Liturghii.A ramas celebra nemaipomenita sa capacitate de lucru, fapt pentru care a fost numit de contemporani imparatul care nu doarme niciodata, spunandu-se ca 5 ore de somn pe noapte ii erau suficiente.In 523 se casatoreste cu Teodora, o actrita de 20 de ani, starnind controverse in randul inaltei aristocratii, intrucat aceasta meserie era foarte rau vazuta in epoca, in Biserica existand chiar canoane care ii opreau de la Impartasanie pe practicantii ei.La 1 aprilie 527 este numit oficial imparat asociat, desi treburile imperiului erau de mai multa vreme exclusiv in grija sa, iar la data de 1 august, dupa moartea imparatului Iustin I devine singurul carmuitor al imperiului. Fiind un bun cunoscator al problemelor si posibilitatilor imperiului, visul lui Justinian era acela de a deveni un nou Constantin cel Mare, de a recuceri teritoriile romane apusene, stapanite la acea data de triburile migratoare germanice. Credea cu tarie intr-o ordine politica si economica in bazinul mediteranean, cu capitala la Constantinopol, avand un singur imparat crestin.Intr-adevar, pana la sfarsitul vietii, datorita unei politici abile, dar si unei deosebite inspiratii de a-si alege cei mai capabili colaboratori, fara a tine seama de categoria sociala din care acestia proveneau, cea mai mare parte a visurilor sale erau realizate.Nasterea stilului bizantinDupa mai putin de 5 ani de domnie, Justinian a trebuit sa faca fata unei situatii care ar fi putut nu doar sa-l coste pe el tronul, dar chiar si viitorul imperiului ar fi fost pus in pericol, datorita situatiei externe extrem de tensionate: Bizantul avand atunci fronturi deschise atat in Rasarit, cu Persia, cat si in Apus, cu triburile germanice.Despre ce era vorba? Despre faimoasa rascoala Nika, despre care, daca ar fi sa o catalogam dupa acceptiunea moderna, am putea spune ca a fost o revolutie a suporterilor. Rebeliunea a inceput ca o lupta de strada intre galeriile a doua echipe sportive, dar care a sfarsit prin devastarea si chiar daramarea a jumatate din Constantinopol.Dupa inabusirea rascoalei, imparatul Justinian si-a reluat planurile sale, iar dupa numai 40 de zile a inceput constructia celebrei Catedrale Sfanta Sofia, pe locul unei biserici cu acelasi nume, distrusa in timpul rascoalei. Constructia monumentalului lacas de cult a durat numai 5 ani, timp in care imparatul nu a pregetat nici un efort sau vreo cheltuiala. Importanta acestei catedrale nu deriva atat din splendoarea executiei, cat din noutatea stilului, asa incat, daca s-ar putea spune ca un anumit stil isi poate avea originea intr-un om, atunci stilul bizantin se datoreaza imparatului Justinian si arhitectilor pe care i-a angajat.Pe langa Sfanta Sofia, in timpul lui Justinian au fost ridicate, de la Ravenna (Italia) pana la Damasc (Siria) biserici impresionante. De fapt, toate cladirile ridicate in secolele urmatoare, atat in Est, cat si in Vest au fost inspirate de cele construite in timpul lui Justinian, iar stilurile arhitecturale gotic (medieval) si islamic sunt descendenti directi ai arhitecturii iustiniene.Politica, religia si dreptulIn momentul preluarii coroanei imperiale bizantine de Justinian, Imperiul Roman apusean practic nu mai exista. Roma fusese cucerita cu mai bine de 50 de ani inainte de heruli si, mai mult decat atat, intregul Apus se afla sub ocupatia triburilor germanice. Ambitia politica a lui Justinian a fost aceea de a reface imperiul din timpul imparatului Teodosie I (379-395). Nu fara sacrificii, acest lucru s-a reusit atat datorita diplomatiei, cat si celebrilor generali Belizarie si Narses.Din punct de vedere religios, epoca justiniana era inca marcata de confruntarile teologice dintre ortodocsi si monofiziti, cu toate ca aceasta problema fusese transata cu prilejul Sinodului IV Ecumenic, tinut la Calcedon in 451. Tot in acest timp s-a tinut si Sinodul al V-lea Ecumenic (553).Imparatul Justinian era un ortodox convins, fiind un sprijinitor ferm al Bisericii si un sustinator al dezvoltarii monahismului. Dupa ce Teodosie I proclamase crestinismul ca singura religie acceptata in stat, legislatia justiniana vine cu noi intariri, suprimand dreptul necrestinilor de a accede la functii publice.Notabila pentru aceasta epoca este si reforma justitiei, prin codificarea si actualizarea dreptului roman, o masura care se impunea cu stringenta, datorita confuziei create de nenumaratele legi date de imparatii precedenti, de multe ori fara a se tine cont de cele date anterior. Astfel ca se ajunsese la situatia in care legile se contraziceau intre ele ori devenisera complet inaplicabile. Dincolo de valoarea practica a acestei masuri, pentru epoca lui Justinian, exista si o insemnatate deosebita pentru cei care studiaza dreptul, chiar si in zilele noastre.Datorita initiativei lui Justinian este cunoscut dreptul roman si, mai mult decat atat, este un lucru unanim recunoscut ca toate sistemele juridice europene actuale s-au inspirat din Codul justinian.40% din populatia oraselor, ucisa de ciuma bubonicaSfarsitul domniei lui Justinian inseamna, probabil, apogeul celei mai stralucite perioade a Imperiului Bizantin. La moartea sa, petrecuta in noiembrie 565, Justinian lasa un imperiu cu dimensiuni aproape duble, insa nimeni nu credea in dainuirea sub sceptrul bizantin a teritoriilor recucerite. In ciuda strategiilor politice foarte abile, o serie de evenimente imposibil de anticipat si de gestionat au slabit considerabil imperiul. Dintre acestea, de remarcat este prima pandemie inregistrata de istorie. Intre anii 541-542 ciuma bubonica a nimicit peste 40% din populatia urbana a imperiului. Istoricii compara amploarea acestui dezastru cu cel produs de aceeasi boala in Europa secolului al XV-lea, care a secerat aproape doua treimi din populatia acelor vremuri.Scaderea dramatica a populatiei a dus, implicit, atat la colapsul economiei imperiale, cat si la o puternica reducere a efectivelor militare. Efectele au fost resimtite mai ales in timpul succesorului lui Justinian la tron, imparatul Iustin al II-lea, care, abandonand linia diplomatica a predecesorului sau, a pierdut in cativa ani toate teritoriile cucerite cu atat sacrificiu.Cu toate greutatile, Imperiul Bizantin inca mai avea de trait 900 de ani de istorie si spiritualitate crestin-ortodoxa, pana la tragicul eveniment de la 29 mai 1453. Revolutia suporterilorSpectacolul sportiv la mijlocul mileniului I (d.Hr.) consta in lupte cu gladiatori (nesangeroase), dar mai ales in curse cu cai. Suporterii erau impartiti in 4 galerii, fiind numiti, dupa culoarea hainelor purtate de competitori, albi, rosii, verzi si albastri. Totusi, aceste forme de asociere insemnau mai mult decat ce se intelege astazi prin galeria unei echipe sportive. De regula, o culoare aduna membrii unei anumite clase sociale si functiona si ca un partid politic, putand, de multe ori, sa influenteze deciziile imperiale.In cazul rascoalei Nika, cei care au jucat rolul principal au fost verzii si albastrii. Verzii erau reprezentantii claselor medii si inferioare, iar in randurile albastrilor se numara in special nobilimea. (De aici vine si corelarea sintagmei sange albastru cu originea nobila a cuiva).Desi inainte de a fi fost proclamat imparat, Justinian ii sustinuse pe albastri, mai apoi a aplicat tactica impartialitatii, astfel ca in urma unei lupte de strada soldata cu victime, ce a urmat unei curse in hipodrom, imparatul a dispus pedepsirea vinovatilor indiferent de culoare. Decizia imparatului a determinat coalizarea verzilor si a albastrilor, noul grup format luandu-si numele Nika - in greaca: victorie, victorios - miscarea capatand si un caracter social de protest fata de noul sistem de impozitare introdus de imparat. In cele din urma, totul a degenerat in huliganism.Dupa 8 zile de asediu (10-18 ianuarie 532), timp in care jumatate din edificiile Constantinopolului fusesera distruse, revolta a fost inabusita prin forta armata, de generalul Belizarie, vorbindu-se de un numar de 30.000 de victime. Solomon, te-am intrecut!Asa a exclamat imparatul Justinian la terminarea Catedralei Sfanta Sofia, a carei constructie o supervizase el insusi, fiind convins ca aceasta era cu mult mai frumoasa decat templul zidit de imparatul iudeu Solomon, despre care relateaza Vechiul Testament. A opta minune a lumii a fost resedinta Patriarhiei Ecumenice, slujindu-se Sfanta Liturghie pana la data de 29 mai 1453, data la care turcii condusi de Mahomed al II-lea (1444-1446; 1451-1481) captureaza Constantinopolul, punand capat Imperiului Bizantin milenar. Dupa acest dureros eveniment pentru crestinatatea rasariteana, Sfanta Sofia va fi transformata in moschee, iar mozaicurile interioare, de o valoare artistica si teologica inestimabile vor fi distruse sau acoperite cu tencuiala.In 1935, primul presedinte al Republicii Turce, Mustafa Kemal Atatürk, transforma Catedrala Sfanta Sofia in muzeu, stare in care se gaseste si astazi.Exista voci, atat ortodoxe cat si romano-catolice care cer restituirea catedralei si repunerea ei in circuitul liturgic. Mai mult decat atat, au fost inaintate chiar cereri Parlamentului European de a impune Turciei acest fapt ca pe una dintre conditie pentru aderarea la Uniunea Europeana. De pe scena teatrului, pe tronul ImperiuluiCine a fost Teodora si cum a ajuns ea din actrita consoarta celui mai stralucit imparat al Bizantului, dupa Constantin cel Mare?Teodora provenea dintr-o familie fara origini nobile, chiar saraca, ce traia pe langa un circ. Adolescenta fiind, ramasa orfana, Teodora deveni actrita, o meserie complet dezonoranta pentru acele vremuri.Cu toate controversele, Teodora s-a dovedit ulterior a fi sotia perfecta pentru viitorul imparat Justinian, dar si un sprijinitor si un consilier valoros in toate deciziile pe care le-a luat imparatul. Acest precedent al casatoriei imparatului cu aleasa inimii si nu cu persoane impuse de interese sau conjuncturi a fost privit cu simpatie de urmasi si luat chiar ca exemplu, multi dintre imparatii bizantini care i-au urmat lui Justinian casatorindu-se cu femei care nu apartineau inaltei aristocratii.Izvoarele timpului o descriu pe imparateasa Teodora ca pe o femeie deosebit de frumoasa si inteligenta. In timpul rascoalei Nika va juca rolul decisiv, convingandu-l pe imparat sa nu paraseasca orasul. O deosebita influenta va avea imparateasa si asupra legilor promulgate in timpul sau, in special cele care priveau protectia femeilor si a copiilor. De exemplu, dupa noua legislatie, femeile primeau drept de mostenire, iar celor care savarseau vreo infractiune li se permitea, daca gravitatea faptei nu era foarte mare, sa devina calugarite, pentru a se evita agresarea lor in inchisori.A fost abrogata, de asemenea, legea care interzicea casatoria unui inalt functionar imperial cu o femeie dintr-o categorie sociala inferioara.Desi imparateasa Teodora si-a asumat constiincios toate datoriile pe care noua sa calitate le impunea, contemporanii apreciind deosebita ei grija si compasiune fata de cei neajutorati, totusi trecutul ei a fost o sursa inepuizabila de calomnii, lansate probabil de cercurile aristocratice invidioase pentru ascensiunea sa. Dincolo de toate acestea, un lucru este cert, imparatul Justinian nu ar fi reusit sa faca din epoca sa una atat de glorioasa, daca nu ar fi avut alaturi o sotie ca Teodora.Inainte de a implini 50 de ani, imparateasa Teodora moare din cauza unei forme necunoscute de cancer. Trupul ei a fost inmormantat in Biserica Sfintii Apostoli, una dintre splendidele edificii ridicate in Constantinopol de cuplul imperial. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 10 mai 2009)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1090

Id: 23652

Data: Aug 3, 2012

Imagine: