Biserica Nasterea Domnului din Betleem: Locul in care Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om

Pe locul pesterii din Betleem, in care Hristos a coborat din ceruri si S-a facut purtator de trup pamantesc, se inalta, astazi, Biserica 'Nasterea Domnului'. Este una dintre cele mai vechi biserici crestine din lume. Un loc de inchinare unic. Un izvor nesecat de bucurii ale credintei, din care multe suflete insetate de mantuire se adapa si se fac lacasuri ale Duhului Sfant.Cine a fost in Ţara Sfanta nu uita cat traieste locurile atinse de Cel ce Se naste vesnic din Dumnezeu-Tatal. Cine nu a fost in Israel ar fi bine sa mearga macar o data in aceasta viata. Iar daca va ajunge acolo, mai precis in partea de rasarit a orasului Betleem, la vreo opt kilometri de Ierusalim, sa caute Biserica 'Nasterea Domnului'. Lacasul cel sfant va fi usor de recunoscut - il inconjoara un complex imens, care include, pe langa bazilica propriu-zisa, o manastire ortodoxa, una catolica si una armeana.Pestera sfanta a BetleemuluiNasterea Mantuitorului Hristos, intr-o 'iesle' din Betleem, ne este relatata in Evangheliile Apostolilor Luca si Matei. In scrierile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful (in jurul anului 160) apare prima mentionare a pesterii din Betleem, cinstita ca loc al Nasterii lui Hristos. Ca o confirmare a descoperirii facute de Sfantul Iustin sunt mentionarile lui Origen si ale lui Eusebiu, de prin secolul al III-lea.Pestera 'Nasterii Domnului' este o grota rectangulara, aflata dedesubtul bisericii (chiar sub altarul central), cu o lungime de 12 m si o latime si inaltime de 3 m. Este locul de maxim interes al pelerinilor, la care se ajunge coborand niste trepte. Dupa cum am aratat mai sus, aceasta grota a fost cinstita ca loc al Nasterii lui Hristos inca din secolul al II-lea.'Cand intri in biserica, cobori cateva trepte. Pana sa ajungi jos, gandindu-te ca vei vedea locul unde S-a nascut Hristos, te apuca un fior. De-abia astepti sa vezi ce minune este acolo. Descoperi un altar, unde este o stea mare. Este steaua care avea sa lumineze mai tarziu intreaga lume. Steaua este Fiul lui Dumnezeu, Hristos Mantuitorul. Asteptarea nu a fost in zadar. Am vazut steaua prin care lumina a intrat in sufletele noastre, ca sa ne putem bucura de viata, prin folosirea intelepciunii', marturiseste Ana Tcaciuc, invatatoare, care a fost, anul acesta, in pelerinaj la Locurile Sfinte.Steaua de argint este fixata in piatra si indica locul in care a fost asezat Hristos. Pe marginea stelei o inscriptie in limba latina arata: 'Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est.' ('Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria'). In jurul stelei ard neincetat 15 candele - sase apartin grecilor, cinci armenilor si patru latinilor.Podeaua grotei este captusita cu marmura, iar peretii sunt innegriti de fumul lumanarilor.Mobilierul dateaza din perioada ce a urmat incendiului din anul 1869, care nu a afectat si biserica. Cat despre portile de bronz ale intrarii de sud si ale celei de nord, acestea sunt din secolul al VI-lea, din vremea lui Iustinian. De la Pestera 'Nasterii Domnului', pe niste trepte, se poate ajunge la 'Capela Ieslei' a romano-catolicilor. De asemenea, intr-o grota din subsolul bisericii este inmormantat Fericitul Ieronim, care a trait si a lucrat in Betleem din anul 384.Date istorice succintePrima fila a istoriei bazilicii din inima cetatii Betleemului se scrie in anul 326, cand Sfantul Imparat Constantin cel Mare si mama sa, Sfanta Elena, decid sa ridice o biserica deasupra pesterii. Astfel, inchinarea celei dintai biserici a 'Nasterii Domnului' are loc la 31 mai 339. Lacasul avea un plan octogonal, iar in centrul sau, privind printr-o adancitura cu un diametru de patru metri, se putea vedea pestera. Odata cu venirea pe tron a imparatului Iustinian, in anul 530, biserica construita in vremea Sfantului Constantin cel Mare a fost demolata, deoarece Iustinian dorea un asezamant de inchinaciune mai incapator. Biserica care exista astazi, in mare parte, este de pe vremea imparatului Iustinian.De-a lungul timpului, Biserica 'Nasterea Domnului' a fost fie neglijata, fie a trecut prin mari incercari. Din fericire, a supravietuit tuturor vitregiilor la care a fost supusa.In anul 614, hoardele persane ale lui Cosroe au crutat bazilica, la vederea unui mozaic de pe fatada. Acel mozaic reprezenta adoratia magilor, iar dupa imbracaminte, persii i-au recunoscut imediat ca fiind stramosii lor. Initial, arabii au aratat un profund respect Bisericii 'Nasterea Domnului'. Insusi Califul Omar a venit aici sa se roage, mai ales ca musulmanilor li s-a permis sa slujeasca intr-unul din transeptele (naos transversal) lacasului de rugaciune.A urmat perioada cruciatilor, cuceritori ai Ierusalimului la data de 6 iunie 1009, prilej cu care imparatii Baldwin I si Baldwin al II-lea au fost incoronati in biserica. A fost o perioada de liniste si intelegere, iar francii si bizantinii au depus eforturi comune pentru reamenajarea interiorului lacasului sfant.Nu a durat mult si arabii au inceput jafurile in lacasul de cult, astfel ca biserica a ajuns intr-o stare jalnica. Situatia a devenit si mai dramatica odata cu venirea otomanilor la putere, in anul 1517. Furturile s-au inmultit; iar cea mai mare parte din marmura existenta, astazi, in Moscheea lui Omar din Ierusalim, a fost scoasa de turci din Biserica 'Nasterea Domnului'.Turcii au pus stapanire pe biserica si pe grota 'Nasterii Domnului', in 1669, pentru ca, dupa cativa ani, latinii sa le recapete. Au schimbat vechea stea din pestera Nasterii cu o alta din argint, avand pe ea inscriptia in latina, care se poate vedea si astazi. In anul 1847, furtul stelei de argint a provocat o criza internationala care a dus, in cele din urma, la Razboiul din Crimeea (1854-1856). In 1757, grecii au ocupat biserica si pestera. Intre anii 1810 si 1829, armenii au pus stapanire pe bratul nordic al transeptului bazilicii. In apropierea sfantului lacas, franciscanii au construit, in anul 1881, Biserica 'Sfanta Ecaterina'. Cu o temelie solida, sacra, biserica a supravietuit in continuare atat cutremurului din 1834, cat si incendiului din 1869, dar si furiilor umane.'Am aflat ce am cautat''Odata intrata in biserica, am simtit o mare bucurie, pentru ca am aflat ce am cautat. Daca ai credinta, lumina de acolo iti intra in suflet si ramane ca o straja. In biserica, ca si in pestera, este o atmosfera de rugaciune, de liniste, de piosenie. Dupa ce fiecare statea la rand, se inchina si ramanea pentru o clipa inchis in camara sufletului, pastrand pentru sine momentul acela inaltator, cu multumiri aduse lui Dumnezeu ca a ajuns acolo', isi aminteste invatatoarea Tcaciuc. Intrarea in biserica a fost micsorata, pe rand, de cruciati, apoi de turci, pentru ca jefuitorii sa nu poata intra calare sau cu carutele in biserica.Asezamantul are trei altare: unul central si alte doua de mai mici dimensiuni, in absidele laterale. Din aceste abside se coboara in Pestera 'Nasterii Domnului'.Altarul cel mare, pozitionat in partea estica, apartine grecilor, ca de altfel si altarul din partea sudica. Altarul central este frumos impodobit cu un iconostas ortodox.In partea nordica a altarului principal se afla altarul armean, inchinat celor trei Magi. Armenii mai au un altar, inchinat Fecioarei Maria, si absida nordica.'Biserica 'Nasterea Domnului' este locul in care vezi, simti si traiesti cat pentru o viata intreaga. Una este cand iti spune cineva si traiesti momentul din povestiri, alta este cand vezi o fotografie si iti inchipui cum este acolo, si cu totul altceva este cand esti prezent trup si suflet in acel loc cu totul deosebit', incheie Ana Tcaciuc.'Odata intrata in biserica, am simtit o mare bucurie, pentru ca am aflat ce am cautat. Daca ai credinta, lumina de acolo iti intra in suflet si ramane ca o straja. In biserica, ca si in pestera, este o atmosfera de rugaciune, de liniste, de piosenie.' (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 28 decembrie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1010

Id: 27109

Data: Dec 24, 2012

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).