Biserica Ortodoxa praznuieste astazi pe Sfantul Fanurie

In Sinaxarul Mineiului de pe luna august, la ziua a 27-a, gasim scris ca Biserica praznuieste pe Sfantul Cuvios Pimen, alaturi de mai multi mucenici, Eutalia, Cucsa. Din randul lor lipseste un sfant patimitor pentru credinta crestina, care insa este mentionat in calendarul bisericesc - Sfantul Fanurie. Lipsa pomenirii in martirologiile si sinaxarele vechi a acestui mucenic nu ar fi un fapt deosebit, dar in cazul Sfantului care este praznuit astazi mai este ceva de adaugat. In toate Acatistierele care cuprind slujbele de lauda la adresa sfintilor mai importanti din istoria Bisericii si carora evlavia populara le-a acordat mai multa atentie, se afla si Acatistul Sfantului Fanurie. Istoria acestui sfant despre care nu face pomenire Sinaxarul, dar al carui acatist ne vorbeste despre minunile savarsite de el, o puteti afla in cele de mai jos.Numele mucenicului este cu certitudine de origine greaca. In elina, verbul sau inseamna a face vizibil, a arata, iar la diateza reflexiva el se talmaceste prin a arata despre sine ceva, a arata cuiva ceva ca al sau. Acest nume este indreptatit, intrucat Sfantul Fanurie este cel care a savarsit multe minuni pentru regasirea lucrurilor si animalelor pierdute. Dar numele sau mai poate fi interpretat si in sensul ca mucenicul a facut prin viata sa sa se arate puterea credintei in Hristos. Asa cum aflam si in biografia sa, Sfantul credem ca s-a nascut in Grecia, mai exact in insula Rodos. La aceasta ipoteza ne conduc descoperirile facute in secolul al XIV-lea, cand cu ocazia unor sapaturi facute pentru a ridica zidurile fortaretei renumitei insule grecesti, lucratorii au gasit sub lespezile unei biserici aflate in ruina mai multe icoane. Dintre acestea, una singura, inchipuind figura unui ostas tanar care tinea in mana dreapta o cruce si o lumanare, era intacta. Date privind biografia Sfantului gasim in Vietile Sfintilor pe luna august, editate de parintele Ioanichie Balan la Manastirea Sihastria.Moastele Sfantului au fost descoperite de niste pastori in jurul anului 1500, cand pe varful unui munte unde isi pasteau oile se vedea o lumina care nu se stingea niciodata. Au crezut ca acolo era ascunsa o comoara. S-au legat cu franghii groase, s-au suit in locul acela plin de stralucire si au vazut in pestera de pe culmea muntelui moastele Sfantului si o piele de animal pe care era scrisa viata mucenicului.Nu se cunoaste data precisa de nastere a lui Fanurie. Ştim doar ca provenea dintr-o familie pagana bogata, foarte numeroasa, avand inca 12 frati, dintre care el era cel mai mare. A urmat drumul oricarui tanar de conditie aleasa, studiind filosofia si celelalte stiinte ale timpului sau.Pe cand avea 12 ani, tatal lui, care se ocupa cu comertul, a murit. Tovarasii de negustorie s-au grabit sa lase familia lui Fanurie fara nici un sprijin. Ramasa singura, cu 13 copii, mama mucenicului a fost nevoita pentru a-si intretine familia sa joace si sa cante noaptea in locuri rau famate. Cei 13 baieti vedeau in fiecare zi cum mama lor, imbracata in haine ponosite, plangea si se ruga. Povestind unui prieten ca viata mamei sale este sfanta, acesta l-a sfatuit sa o urmareasca unde pleaca in timpul noptii. Fanurie a urmarit-o si a vazut ca dupa ce a lepadat hainele cele sarace, s-a imbracat in vesminte stralucitoare si a intrat intr-o casa de unde se auzeau cantari de petrecere. Acolo, cu lacrimi pe obraz, mama mucenicului canta si juca. Fanurie s-a apropiat si, intrand, a strigat tare: Mama! La glasul copilului, femeia, inspaimantata ca a fost descoperita de fiul ei, a cazut jos.Mahnit de ceea ce vazuse, Fanurie a parasit orasul, s-a imbarcat pe corabie si a ajuns intr-un loc pustiu al carui nume nu il cunoastem. Acolo a fost botezat si, dupa un timp, tanarul s-a intors in orasul natal pentru a vedea ce fac fratii si maica sa. Acum a aflat ca mama sa murise in clipa cand copilul ei o descoperise in localul de noapte, iar pe fratii sai nu i-a mai intalnit, dupa moartea mamei lor, ei raspandindu-se in lume.Intorcandu-se inapoi in acea pustie, Fanurie vietuieste acum dupa regulile pustnicesti. Mancarea odata la trei zile, care consta numai in paine muiata, privegherile de noapte, milostenia, lucrul cu mainile de fiecare zi i-au adus atata spor duhovnicesc incat si animalele din acel loc cand se aflau in preajma lui deveneau blande si uitau de salbaticia lor. Iar oamenii care cereau rugaciunea lui se tamaduiau de neputintele lor. De multe ori a fost chemat din pustie sa vina in cetate pentru a vindeca neputintele si bolile oamenilor. Plin de bunatate fata de saraci, orfani si vaduve, cu gandul la mama si fratii lui, sfantul nu lasat niciodata rugamintile oamenilor neascultate. Cu rugaciunea lui a daruit vedere orbilor, a facut pe muti sa vorbeasca, surzii si-au recapatat auzul. Un an de zile a mers in toata cetatea mangaind pe oameni, botezandu-i si invatandu-i dreapta credinta. Dar vrajmasul din vechime al omului, diavolul, prefacandu-se intr-un tanar strain, a venit la dregatorul cetatii spunand ca toate cele faptuite de Fanurie nu sunt lucrate cu puterea lui Dumnezeu, ci cu vraji, ca poporul sa fie cu el si sa inlature pe dregator. Dar adevarul era altul; rauvoitorii mincinosi nu mai puteau fura din vistieria cetatii. Auzind de rautatea oamenilor, Fanurie a parasit cetatea, iar cei tamaduiti de el plangeau pentru ca aveau sa fie lipsiti de bunatatea Sfantului si de marele lui ajutor. In orasul in care a ajuns, cel exilat a savarsit aceleasi fapte minunate. Şi istoria s-a repetat. Sfantul a trebuit din nou sa ia calea pribegiei. Biograful nu ne spune cum se numea tara indepartata de care face amintire. E posibil sa fi fost Egiptul. Aici, fiica regelui cazuse grav bolnava, fiind pe moarte. Cunoscand faima tanarului care venise de curand in tara, una din slugile imparatului i-a spus stapanului sau: Imparate, este un tanar frumos care vindeca orice boala, ba si mortii inviaza, facand rugaciuni catre Hristos. Şi nu le da bolnavilor sau mortilor nici un fel de doctorie, nu se atinge de ei si nu primeste ca plata nici macar o bucata de paine. La auzul acestor cuvinte, imparatul a trimis careta imparateasca pentru a-l aduce pe Fanurie la curte. Dar fericitul nici calare nu a vrut sa mearga, ci ostenindu-si picioarele sale multe zile a ajuns inaintea regelui bogat. Fata deja murise, toti erau deznadajduiti. Dar Sfantul, dus in camera moartei, a poruncit sa intre acolo numai parintii fetei si, lacrimand, a inceput sa se roage. Se facuse miazazi. Fanurie era mahnit. Parea ca cerea prea mult lui Dumnezeu. La picioarele Sfantului se facuse balta de lacrimi, iar imparatul si sotia lui erau uimiti de ravna si credinta cu care Fanurie se incapatana sa creada in mila Dumnezeului lui. O raza straluci deasupra moartei. Atunci Sfantul se ridica in picioare si, luand de mana fata, ii zise: In numele lui Hristos Iisus Cel rastignit, scoala-te si vino inapoi la parintii tai! Atunci tanara se ridica in picioare si striga cu glas mare: Mare este Dumnezeul lui Fanurie caci in iadul cel mai de jos fiind, unde ma chinuiam impreuna cu cei care s-au inchinat idolilor si eram batjocura si chinul diavolilor, iadul m-a varsat afara cu mare frica, temandu-se la auzul numelui Sfantului. Mare este Dumnezeul crestinilor, iar toti dumnezeii paganilor draci sunt. Drept rasplata pentru tamaduirea fiicei sale, imparatul a vrut sa-i dea lui Fanurie jumatate din imparatie, dar el nu a primit nimic. A cerut doar ca plata eliberarea tuturor celor intemnitati.Vazand modestia si smerenia Sfantului, imparatul impreuna cu supusii lui au cerut botezul si s-au facut crestini. Dar vracii si vrajitorii de la curte, invidiosi pe Fanurie, au uneltit din nou impotriva tamaduitorului si au reusit sa aduca mania imparatului asupra tanarului grec. Fanurie a fost batut cu pietre, i s-au smuls dintii din gura, a fost intepat cu sulita si apoi i s-au turnat sare si otet pe rani. I-au fost taiate mainile si degetele de la picioare, precum si urechile. Iar tot poporul se mira si plangea ca placutul lui Hristos, care ajutase pe toti in neputintele lor, era acum batjocorit si scuipat. Fanurie nu avea decat 19 ani. Au fost alesi trei din cei mai cruzi calai pentru a duce la indeplinire pedeapsa capitala. Inainte de moarte, cel schingiuit a cerut voie sa-si faca ultima rugaciune: Doamne, Dumnezeule, Cel ce ai miluit pe cei care au strigat catre Tine, fa ca tot cel ce va face o turta cu ulei si zahar sau o placinta si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere dreapta va avea. Aceasta sa fie pentru iertarea pacatelor mamei mele, care a murit pacatoasa. Atunci s-a auzit glasul Domnului: Fie, Fanurie, dupa cuvantul tau si tot cel ce te va chema pe tine in ajutor sa fie ascultat de Mine si tu vei fi ajutorul celor din nevoi. La auzul glasului, multi necredinciosi care se ridicasera impotriva lui au cerut sa fie botezati. Dar Sfantul nu avea apa pentru botez. Atunci s-a rugat ca peste toti care doresc botezul sa se pogoare ploaie din cer. Şi minune mare s-a petrecut, caci a plouat numai peste cei ce voiau sa primeasca botezul. Au fost crestinati si calaii alesi pentru executie, care acum nu mai doreau sa ucida pe Sfantul. Insa el i-a rugat sa implineasca porunca imparateasca, fagaduindu-le ca vor fi si ei alaturi de el in rai.Dupa ce i-a fost taiat capul, in loc sa curga sange, de la gatul mucenicului a curs lapte, iar capul lui a mers in jurul trupului graind: Asa cinsteste Hristos pe cei ce cred in El!Pomenirea Sfantului se face la 27 august si multi crestini, potrivit ultimei rugaciuni a mucenicului, fac in ziua praznuirii lui noua turte pe care le impart saracilor, iar dupa ajutorul primit de la sfant fac o placinta mai mare, daruita celor lipsiti, ca multumire adusa lui. Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1197

Id: 2357

Data: Aug 28, 2009

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).