Urcand scarile de la statia de metrou Eroilor spre strazile agitate de iuresul vietii de Capitala, privirea iti este atrasa de turlele impunatoare ale Bisericii Sfantul Elefterie - Nou. Nu departe, se afla insa si Biserica Sfantul Elefterie - Vechi, lacas al comunitatii surzilor din Bucuresti. Acum cinci ani, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, biserica a fost randuita drept lacasul de rugaciune al comunitatii ortodoxe a surzilor din Bucuresti. La origini, de comunitatea acestora a avut grija parintele Victor Preoteasa, iar de la inceputul lunii iulie a fost desemnat slujitor al bisericii parintele Ilie Mirel. Am gasit comunitatea rugandu-se tacut in limbajului mimico-gestual de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, uimindu-ma sa vad, pentru prima data cum sunt sculptate in aer bine cunoscutele cuvinte din ecteniile, cantarile si rugaciunile Sfintei Liturghii. Fiind obisnuita sa-mi concentrez toata atentia, in timpul slujbelor, pe simtul auzului, am inceput sa urmaresc cu emotie miscarile necunoscute mie. Era o Liturghie tacuta pentru mine, insa plina de inteles si acompaniata de o muzicalitate tainica pentru ceilalti. Dupa Liturghia savarsita de un sobor de preoti care cunosc limbajul mimico-gestual, am ramas sa vorbesc cu parintele Ilie, care mi-a explicat specificul slujirii pentru comunitatea surzilor. Pana a ajunge la Biserica Sfantul Elefterie-Vechi, parintele Ilie a batut o cale de slujire in calitate de preot de caritate la Penitenciarul de la Rahova, la o casa de copii si la Caminul de batrani de la Ciolpani. Acum doi ani, fiind inca la caminul de batrani, a facut un curs de limbaj mimico-gestual, ca sa poata vorbi cu batranii cu deficiente de auz de acolo. Mare i-a fost mirarea cand a aflat ca batranii nu cunosteau limbajul semnelor, de aceea a crezut ca a facut cursul degeaba. Insa la Dumnezeu nimic nu este la voia intamplarii, crede parintele. Persoanele cu deficiente de auz sunt marginalizate de societate, fiindca aceasta nu le ofera posibilitatea sa se afirme. Tocmai din cauza asta trebuie sa-i motivezi si sa-i ajuti sa inteleaga ca nu sunt altfel decat ceilalti. Sunt deosebiti, si daca Dumnezeu le-a dat acest handicap, este fiindca ei pot sa il duca. Desi nu cunoaste la perfectie limbajul semnelor, parintele se ocupa de invatarea acestuia zi de zi, fiind ajutat de parintele Constantin Onu, primul preot care a pus problema slujirii in limbajul mimico-gestual in Romania si autorul Liturghierului in limbaj mimico-gestual. Tot parintele Constantin este si cel care l-a incurajat pe parintele Ilie sa vina la biserica ocrotita de Sfantul Elefterie. Pe langa parintele Constantin, il ajuta si parintele Catalin Ţaru, ambii slujitori ai comunitatii surzilor din Pitesti. Sa alergam si in valurile marii, sa-i aducem pe cei care nu vin la bisericaL-am intrebat pe parintele Ilie cum e sa slujesti in tacere. In aceasta tacere simti, de fapt, ca te regasesti pe tine insuti. Este un simtamant profund, fiindca tacerea asta te face sa te intelegi pe tine, sa te auzi pe tine, sa poti sa-L vezi altfel pe Dumnezeu. Faptul in sine ca vezi cum ceilalti te privesc e singura modalitate prin care ei pot sa acumuleze, sa traiasca Sfanta Liturghie si in felul acesta apare si rezultanta dorintei pe care fiecare preot o are: sa-i cucereasca pe credinciosi. In acelasi timp, este mai greu si recunosc ca poate folosesc prea mult mentalul si prea putin duhul, dar nadajduiesc cu timpul sa ma transpun cu totul in starea limbajului mimico-gestual, care e una deosebita. Abia cand te apropii de aceasta lume a tacerii incepi sa-i multumesti cu adevarat lui Dumnezeu pentru faptul ca auzi, spune parintele. Pentru crucea pe care o au, ei nu aud toate mizeriile din lumea asta si astfel cred ca ei se vor mantui mai usor. Poate ca Dumnezeu i-a ferit si i-a aparat in felul acesta, explica in continuare parintele Ilie. Misiunea noastra, a celor din biserica, cei care am inteles dragostea lui Dumnezeu si am simtit-o in viata noastra, este sa alergam si in valurile marii, sa-i aducem pe cei care nu vin la biserica. De sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, alaturi de parintele Ilie au slujit parintele Constantin Onu si parintele Catalin Ţaru, astfel ca am discutat si cu parintele Constantin despre importanta misiunii care se face la Biserica Sfantul Elefterie - Vechi. Aceasta biserica, fiind in centrul Capitalei, este un bastion pentru promovarea culturii persoanelor surde, care are menirea sa adune pe toti confratii cu deficiente de auz. Ei au nevoie sa stie ca duminica au unde sa se adune in capitala Romaniei, avand astfel alternativa de a alege casa Domnului. Faptul ca pregatesti o masa gatita - ma refer la podoaba bisericii - si ii aduci in centrul Capitalei, intr-o biserica de asemenea anvergura, denota pretuirea pe care Parintele Patriarh Daniel si Biserica o au fata de aceste persoane. Este cel mai potrivit, in centru, la vedere si cu toata podoaba pusa la dispozitie pentru persoanele surde, ca ele sa se intalneasca in duminici si sarbatori, la momente catehetice, momente de administrare a Sfintelor Taine. Astfel, consider ca este esential rolul pe care il are Biserica Sfantul Elefterie - Vechi, pentru ca persoanele cu deficiente de auz asteptau de mult sa fie confrati in fata Sfantului Altar cu toti ceilalti, fiindca, chiar daca ei nu aud, percep suficient de bine si de incantator credinta, pentru a fi crestini-model, explica parintele Constantin. Fiind si capela a Bisericii Sfantul Elefterie - Nou, bisericuta Liturghiei tacute, precum si comunitatea ei, este ajutata de catre slujitorii acesteia. Noi suntem permanent langa ei sufleteste si purtam de grija ca acest sfant lacas sa fie intretinut si ingrijit pentru ca ceasurile de rugaciune si sfintele slujbe sa se desfasoare in cele mai bune conditii. Ne bucururam ca prin mica jertfa a preotilor si crediniciosilor din parohia noastra suntem alaturi de acesti frati ai nostri suferinzi trupeste, dar cu suflet mare, deschis catre darurile iubirii Atotmilostivului Dumnezeu, doctorul sufletelor si trupurilor noastre, ne-a spus parintele Valer Ulican, parohul Bisericii Sfantul Elefterie– Nou.Istoria lacasului, pe scurtRidicata intre anii 1741 si 1744 de catre Maxim Cupetul, negutator care locuia in mahalaua Coltei, in timpul domniei lui Mihai Racovita Voievod, biserica a fost atribuita schitului mitropoliei. 70 de ani mai tarziu, la dispozitia regelui Ferdinand I, Bisericuta Sfantului Elefterie este clasata drept monument istoric. Şubrezita in urma cutremurelor, a fost consolidata de mai multe ori, astfel incat vegheaza neclintit si astazi fosta insula de pe apa Dambovitei. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 19 septembrie 2013, semnat de Ecaterina Luțișina)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 774

Id: 33936

Data: Sep 19, 2013

Imagine: