Bixad, din Episcopia Maramuresului si Satmarului, este una dintre cele mai importante bastioane ortodoxe din nordul Ardealului. Manastirea cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel isi poarta cu demnitate in prezent tainele si urmele ranilor istorice, ca pe o cununa de martir. Legende fabuloase, intamplari si fapte incredibile, minuni si credinta, continuitate, toate fac din acest altar al Ţarii Oasului locul unde oamenii vin pentru a se intoarce in lume copii. Adica curati la inima si la suflet. La Bixad, sufletul se regaseste, extirpandu-si ratacirile printr-o terapie asumata, care doare uneori, dar vindeca, elibereaza si restaureaza fiinta.Drumul din sat pana la manastire poarta in truda urcarii lui semnificatia unei paradoxale, dar necesare adanciri in istorie si in propria-ti fiinta. Lucrul acesta il intelegi la revenirea in lume. Caci acolo, sus, in sfantul asezamant, scurtcircuitat in indiferentele si ratacirile tale cotidiene, trebuie sa te smeresti. Sa ingenunchezi. Sa-ti reprimi izbucnirile si sa-ti faci semnul crucii, desi nimeni nu-ti cere acestea. Toate vin insa din tine insuti, ca un fel de autoimpunere benevola. Ca o regula a clipei, identificata instantaneu in eul tau imprastiat.Trecut legendar, taine si raniManastirea din satul de dupa fagi, sau satul de dupa padure, caci asta inseamna Bixad, isi pierde istoria in negura vremurilor. Parintele arhimandrit Emanuil Rus, staretul manastirii, ne-a luminat curiozitatea, coborandu-ne spre inceputurile crestine ale locului. Legenda care se invarte in jurul locului unde se afla manastirea spune ca aici, intre Boinesti si Calinesti Oas, ar exista ruinele cetatii Belovar, a dacilor liberi. Iar pe locul unde se afla asezamantul ar fi existat chiar un altar de inchinare al lui Zamolxis. Sunt acte care spun chiar ca staretul Pahomie, de la cea mai veche manastire de la noi, cea de la Perii Maramuresului, ar fi plecat din Ţara Oasului. Adica de aici, ne relateaza cucernicia sa.  Multe din documentele doveditoare ale zamislirii si devenirii manastirii au fost distruse sau ascunse prin Zacarpatia. Undeva, pe la 1614, domnul Moldovei, Ştefan Tomsa, amintea de numele Schitului Bixad, ca metoc al Manastirii Vetis, intr-o scrisoare adresata capitanului cetatii Satmarului, Andrei Doczy. In  secolul al XVII-lea, in timpul prigoanei austriece, la Bixad isi gasesc adapost calugari, carti si odoare sfinte din manastirile Balgradului si Prislopului. Uniatia insa a produs mare tulburare in viata religioasa a zonei, culminand cu suprimarea, neelucidata inca, a arhimandritului grec Isaia, in 1701. Acesta fusese prins si dus la Viena, fortat de Scaunul de la Roma sa se converteasca la catolicism, si trimis apoi cu insarcinarea de a atrage la uniatie pe ortodocsii din Bihor, Satu Mare si Maramures. In 1759, episcopul unit al Muncaciului, Manuil Olsavszky, a adus in Manastirea Bixad calugari bazilitani ruteni, in timp ce parohia satului a ramas ortodoxa, devenind chiar sediul protopopiatulul ortodox al Ţarii Oasului. Biserica si curtea de piatra a manastirii au fost ridicate in 1770, fiind sfintite un an mai tarziu. In timp, asezamantul a fost reorganizat si a functionat ca lacas monahal greco-catolic, pana in 1948, insa, din 1954, a fost inchis, cladirile transformate in casa de odihna pentru mineri, apoi in preventoriu pentru copiii care aveau parintii bolnavi de TBC. A urmat o perioada de degradare cumplita, de se putea trece dintr-o parte in alta prin biserica, pentru ca in 1981, incredibil, la insistentele unui localnic, Ceausescu sa aprobe restaurarea monumentului istoric! Vasile Fintea, sluga DomnuluiVasile Finta, zis Vorotel, sluga Domnului, cum isi spunea. Asa s-a numit oseanul din Bixad care l-a pacalit pe Ceausescu sa repare manastirea. Batranul a ajuns la Ceausescu cu toata documentatia in desaga, dupa multe incercari. Cand l-a primit, i-a spus ca el nu face manastiri, ci case muncitoresti. A iesit omul suparat, spunand celui care il insotea: «N-am ce face de acum. Ma duc, iau oamenii si o daramam, ca nu mai putem sa ne uitam la ea. Mi-i rusine ca vin strainii si o vad acolo ca se ruineste!», Cand a ajuns la lift, cel care il informase pe presedinte despre vorbele batranului l-a chemat din nou in cabinet. Dupa cateva minute, Ceausescu l-a intrebat pe batran: «Cum traiesc osenii?» Iar batranul, fire inteleapta si isteata, i-a raspuns: «Foarte bine, tovarase presedinte. Şi canii ii satui de pane alba in Ţara Oasului!» Razand, Ceausescu i-a semnat hartiile. Omul acesta a trait pana in 2011. Şi in fiecare an de Sfantul Nicolae ii facea parastas lui Ceausescu, pentru ca «l-a salvat din rusine!» Asa spunea, ca lumea radea de el si nu credea ca va reusi sa deschida manastirea. In 1989, cand a fost sfintita si l-a vazut pe vladica Vasile Coman in curtea asezamantului, s-a dus in padure si a plans de fericire, ne spune parintele.Suntem bucurosi ca va avemParintele arhimandrit Emanuil Pop este in manastire din 1971. A fost calugarit la Rohia. Impreuna cu parintele Serafim Nan, l-a tuns in monahism, in taina, pe Nicolae Steinhardt. Şi tot cucernicia sa i-a ascuns manuscrisul Jurnalului fericii, salvandu-i-l in anii a80 de comunisti. A ajuns la Bixad in 1990.  N-am gasit nimic aici. Am luat totul de la capat. Acum avem o obste de sapte persoane. Duminica vin in manastire sute de credinciosi. Am incercat sa ne facem datoria asa cum trebuie, de aceea manastirea nu este goala. Lumea este foarte atasata de credinta. Au fost problemele si cu greco-catolicii. Ne bateau noaptea cu pietre. Ştiti ce spun acum oamenii? «Suntem atat de bucurosi ca va avem! Mai mult de atata nu trebuie sa spun. Asta este relatia noastra cu credinciosii, marturiseste parintele staret.Rodul uluitoarei transformariInainte de plecare, ne-am rugat in biserica la icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni, donatia imparatului Manuel al II-lea Paleologul voievodului Balc al Maramuresului, care a stat la Peri, fiind adusa in satul Manastirea, comuna Giulesti, pe Mara, cand rusii au luat cele 137  de sate romanesti. In 1853 a fost mutata aici.  Impresionati de cele aflate, am plecat salutandu-l pe Vasile Finta, pictat pe un perete al clopotnitei de la intrare. Pe drum, spre lumea din care urcaseram aici, cu inima luminata, rememoram profetiile implinite, facute de fostul staret Arcadie Pastori la sfarsitul secolului al IX-lea, care se refereau la decaderea si invierea manastirii, la intervale de 40 de ani. Şi la acel tanar ortodox, devenit calugarul Alexe Carpatinul, martirizat de unguri in inchisoarea de la Sighet, cu cativa ani inainte de Marea Unire din 1918, ale carui moaste, din Manastirea Iza -Ucraina, sunt venerate de confratii de peste granita. Am plecat schimbati. Rodul acestei uluitoare transformari l-am perceput la coborare cand, usurati la inima si odihniti la trup, am devenit mai atenti cu imprejurul, cu semenii de langa noi. Lucrurile au capatat sens, istoria ni s-a relevat altfel. Uneori dureroasa, profunda, alteori inaltatoare si martirica. Asemenea vietii insesi.(Reportaj publicat in Ziarul Lumina, Editia din 9 martie 2013, aparut sub semnatura lui Dumitru Manolache)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 934

Id: 29019

Data: Mar 9, 2013

Imagine: