Inceputul participarii omului la viata nemuritoare il constituie baia nasterii din nou, sau renasterea in baia tainica, Botezul, sau iluminarea, care se realizeaza prin rugaciune, apa si credinta. Botezul este o a doua nastere a omului si inceputul vietii vesnice. Daca prin nasterea trupeasca ni se daruiesc o viata si o existenta muritoare, nasterea Botezului, care 'nici nu incepe, nici nu se sfarseste cu stricaciune', trebuie sa aduca celui nascut o viata nemuritoare si sa fie inceput de viata pentru cei ce primesc Taina. La botez, este lepadata haina pacatoasa, si neofitul 'imbraca vesmantul sfant si frumos al renasterii'.Aceasta nastere prin apa este la fel de tainica si de plina de mister ca si nasterea prin zamislire trupeasca, si Dumnezeu prin harul Sau realizeaza prin ea renasterea spirituala a omului. Nasterea cea de sus, prin Botez, nu atarna, precum nasterea naturala, de parintii celui nascut, ci de puterea aceluia care se naste, caci acesta din urma are libertatea de a-si alege de parinte pe Dumnezeu Cel in Treime, pentru a se naste din El si de a se impartasi astfel de firea si viata dumnezeiasca, deoarece fiinta zamislita are aceeasi fire cu aceea a zamislitorului.Botezul - nasterea cea de-a doua din apa si din DuhPrin Botez, 'omul devine Fiu al lui Dumnezeu unindu-se cu Hristos printr-o nastere duhovniceasca, el schimband oarecum propriul sau eu si primind in locul lui altul (Hristos). Dezbracandu-se de el, omul primeste natura dumnezeiasca, el devine fiu al lui Dumnezeu, primind ceea ce nu avea si lepadand ceea ce avea (pacatul)'. Cel ce este botezat se bucura de prezenta reala a lui Dumnezeu la savarsirea Botezului, potrivit fagaduintei facute de Hristos Domnul, de a fi intotdeauna cu cei care-L vor chema si intre credinciosii Lui. Deci, Divinitatea prezenta la Botez 'umple actul savarsit (al Botezului) cu puterea care purcede din persoana Sa', caci daca harul Sfantului Duh nu s-ar arata in cel renascut, apa Botezului ar ramane una obisnuita. Prin Botez, cel ce se naste in Sfanta si de viata facatoare Treime se naste in chip egal de la Tatal, de la Fiul si de la Sfantul Duh: '… Evangheliile ne spun cine sunt cele trei persoane care dau nastere credinciosilor, ba li se da si numele si intrucat nasterea aceasta se face in Treime: din Tata, din Fiu si din Sfantul Duh Sfant - caci asa sta scris (In. 3, 6) la Evanghelii despre Duhul: 'ceea ce s-a nascut din Duh, Duh este', iar Pavel spune ca ii naste pe corinteni in Hristos (I Cor. 4, 13) si iarasi, Tatal e Parintele tuturor (Efes. 4, 6) - de aceea sa fie tare cu grija si sa judece intelepteste cugetul ascultatorului… cand stie ca in puterea voii lui sta sa aleaga ca izvor al vietii sale firea nestatornica si schimbatoare'. Atunci cand vorbeste despre 'mijloacele prin care se savarseste taina nasterii din nou', Sfantul Grigorie mentioneaza 'rugaciunile catre Dumnezeu, invocarea harului ceresc, apa si credinta'. 'Iata, deci, cat de simplu incepe viata crestina si cat de usor se realizeaza: credinta si apa din care cea dintai sta in puterea vointei noastre, iar cealalta e strans legata de viata omului. Pe de alta parte, insa, cat e de pretios si de bun lucrul ceea ce reiese din credinta si apa, atat de pretios si de bun, incat ii putem acorda atribute dumnezeiesti!'Partas de slava lui Dumnezeu se face cel care este de un chip cu El in asemanarea mortiiPrin rugaciune si invocarea puterii dumnezeiesti savarsite deasupra apei, ea 'devine izvor de viata pentru cei initiati'. Sunt si unii - pe care Sfantul Grigorie ii numeste 'vrajmasi' - care vor si o dovada ca Dumnezeu e prezent la invocarea de sfintire a apei. Dovada ca puterea ce ni s-a aratat noua in trup e cu adevarat dumnezeiasca reiese in chip logic din cele ce afirmam. Demonstrand divinitatea celui ce ni S-a aratat in trup si care si-a definit natura prin faptele pe care le-a savarsit pe pamant, am demonstrat totodata si prezenta Lui la fiecare invocare ce I se face. Caci dupa cum fiecare lucru isi are specificul sau, care ii caracterizeaza firea, tot asa si specificul deosebit al naturii divine e adevarul. Divinitatea prezenta la Botez 'umple actul savarsit (al Botezului) cu puterea care purcede din persoana Sa', caci daca harul Sfantului Duh nu s-ar arata in cel renascut, apa Botezului ar ramane una obisnuita.Prin intreita cufundare in apa sfintita, in numele Sfintei Treimi, se impartaseste sufletului harul iertarii pacatelor, iar cel ce primeste Botezul devine membru al Bisericii.Botezul este simbolul mortii fata de pacat si al invierii la o viata noua de har si de adevar. Prin botez se imita simbolic ingroparea lui Hristos, pentru ca trupurile celor care se boteaza sunt ca ingropate in apa. Sfantul Grigorie spune ca: 'nimeni nu se face partas de slava lui Dumnezeu, daca nu s-a facut mai intai de un chip cu El in asemanarea mortii'; nu este posibila convietuirea cu Hristos la cel ce nu s-a stramutat prin smirna mortii la dumnezeirea tamaiei. Prin urmare, la botez (are loc) simbolic lepadarea de faptele trupului, dupa spusa Apostolului, care zice: 'Ati fost taiati imprejur cu o taiere nefacuta de mana, (care consta) in dezbracarea de trupul pacatului; cu taierea imprejur a lui Hristos, intrucat v-ati ingropat impreuna cu El in botez' (Col. 2, 11-12). Botezul este tip al mortii si al invierii Domnului Hristos pentru mantuirea intregii lumi. Referindu-se la aceasta, fratele arhipastorului Nyssei, si anume Sfantul Vasile cel Mare, mentioneaza: 'De aceea, Domnul, Iconomul vietii noastre, ne-a lasat ca testament botezul, care este tip al mortii si al vietii. Chipul mortii este apa (care ne acopera), iar arvuna vietii ne-o da Duhul'. 'Cunoastem - adauga Sfantul Grigorie - patru elemente din care a fost constituita lumea. Acestea sunt cunoscute de toata lumea fara sa le mai dam numele… Intr-adevar, Dumnezeu este Mantuitorul nostru Care, implinind iconomia mantuirii noastre, a intrat intr-unul din cele patru elemente, anume in pamant, pentru ca de aici sa faca sa se ridice viata. Primind Botezul in vederea urmarii Domnului nostru, Dascalul si Calauza, noi nu ne ingropam in pamant (pentru ca acesta acopera pe cel care este cu adevarat mort, ca sa acopere boala si stricaciunea naturii noastre), ci apropiindu-ne de apa, element inrudit cu pamantul, ne acoperim pe noi insine cu ea, dupa cum a facut-o si Domnul in pamant; si facand aceasta de trei ori, inchipuim bucuria invierii cea dupa trei zile; si noi facem aceasta, nu primind in liniste Taina, ci invocand cele trei Ipostasuri in care am crezut, in care nadajduim si de care depinde faptul ca existam acum si faptul ca vom fi si dupa aceea.' Prin afundarea candidatului la Botez sau a catehumenului de trei ori in apa si ridicarea iar din apa, imitam inmormantarea mantuitoare si invierea savarsita a treia zi: 'Intrucat, deci, moartea Indrumatorului nostru s-a facut, potrivit firii comune, in sanul pamantului, tot asa si imitarea de catre noi a acestei morti se face in mod simbolic prin elementul inrudit, prin apa. Şi, dupa cum Omul cel de sus (Hristos) care a luat asupra-Şi moartea, s-a intors iarasi la viata dupa o zacere de trei zile in pamant, tot asa toti care suntem acum uniti cu El prin aceeasi fire a trupului, daca ne punem ca tinta a existentei dobandirea vietii adevarate, reproducem, prin turnarea peste noi a apei in locul pamantului si prin intreita scufundare in acest element, harul dobandit prin invierea cea de a treia zi'. Continuand ideea, Sfantul Grigorie scrie: '… de aceea ne afundam de trei ori in apa si ne ridicam de fiecare data in sus, inchipuind prin afundare si ridicare ingroparea cea mantuitoare si invierea cea de a treia zi, gandindu-ne la Stapanul lumii ca, dupa cum El, dupa ce S-a afundat in pamant ca si noi in apa, si de El a depins sa Se ridice iarasi de acolo intr-o preamarire pe care numai El o putea avea, tot asa, de noi depinde a avea la indemana apa, a ne afunda in ea si a iesi de acolo curatiti'. Cei ce se boteaza omoara tabara rautatii in apa BotezuluiSe nimiceste prin imaginea inecarii rautatea 'ce s-a incuibat in firea noastra - desigur nu o nimicire completa, ci o intrerupere a continuarii ei'. Toti cei ce trec prin apa tainica si sfintita a Botezului, trebuie sa omoare toata tabara rautatii in apa, si anume: 'lacomia, pofta desfranata, cugetul rapitor, patima infumurarii si a mandriei, pornirea manioasa, furia, pizma, barfirea, toate acestea si cele asemenea. Deoarece aceste patimi obisnuiesc sa urmeze firii noastre, trebuie sa le omoram in apa'. Apa e si stihie care aduce la viata, dar si una care ineaca. Este simbolul natural al vietii, pentru ca nu exista viata fara apa, dar este, de asemenea, simbolul distrugerii, al mortii si al purificarii, pentru ca nu exista curatenie fara ea. Parintele profesor Dumitru Staniloae mentioneaza ca, atunci cand se uneste puterea lui Dumnezeu cu ea pentru a naste pe cel ce crede in El la o viata noua, ea devine apa botezului, insa cand o lasa in lucrarea ei de-a ineca pe cineva, ea devine adanc pierzator. Ea in general ineaca tot ce e rau. Raul nu poate propasi in ea. Daca cel ce intra in ea e intreg rau, lipsit de credinta, il ineaca intreg. Daca prin credinta se prinde de Dumnezeu, el se ridica din ea ca germenele intarit al vietii celei noi, care a inceput sa incolteasca in el prin credinta. Harul Botezului, lucrator dupa masura credintei primitoruluiPrin primirea harului dumnezeiesc in noi este absolut necesar sa se produca o schimbare si in viata noastra, caci 'ce altceva este sa fii crestin, daca nu sa te faci asemenea cu Dumnezeu, atat cat este cu putinta naturii noastre omenesti? Pentru aceasta, fiindca ai primit sa fii crestin, straduieste-te ca sa te faci asemenea cu Dumnezeu: imbraca-te in Hristos'. Harul primit la Botez devine lucrator doar in masura implinirii poruncilor sfinte si primitorul trebuie sa se angajeze si in staruinta pentru sporirea harului, darurile Botezului trebuind cultivate si desavarsite prin vointa libera a omului. Sfantul Grigorie releva importanta Sfantului Botez spre dobandirea bunurilor duhovnicesti de catre cei ce-l primesc cu frica. Pentru ca din Duhul cel bogat si imbelsugat curge pururea harul in cei ce-l primesc. De acest har umplandu-se, Sfintii Apostoli au aratat Bisericilor lui Hristos roadele plinatatii si ale adeveririi. 'Acest Duh ramane salasluit in cei ce au primit darul Lui, impreuna-lucrator, dupa masura credintei fiecaruia din cei ce s-au impartasit de El, zidind in fiecare binele spre sarguinta sufletului in faptele credintei, dupa cuvantul Domnului, Care zice ca cel ce a primit talantul l-a primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Lc. 19, 13), adica harul Sfantului Duh i s-a dat fiecaruia, spre sporirea si cresterea lui. Caci sufletul care s-a nascut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie sa creasca pana la masura varstei duhovnicesti in Duhul, adapat neincetat cu sudoarea virtutii si cu darnicia harului. Pentru ca, precum firea trupului pruncului nou-nascut nu ramane in varsta frageda, ci hranit cu hrana trebuitoare sufletului, dupa legea firii, inainteaza spre masura ce-i este randuita, asa se cuvine si sufletului nascut de curand. Impartasirea de Duhul, nimicind boala intrata prin neascultare, reinnoieste vechea frumusete a firii.' Talcuind acest pasaj, parintele profesor Dumitru Staniloae precizeaza ca Duhul Sfant ni se da la Botez si la Mirungere nu ca sa ramana ca un bun care face totul in acel moment, ci din El curge harul mereu. Dar Sfantul Grigorie nu nesocoteste nici colaborarea vointei omului prin implinirea poruncilor. Curgerea continua a harului si colaborarea mereu sporita a omului sunt ca dialogul unei iubiri mereu sporite intre Dumnezeu si om.Viata crestina trebuie sa fie o cultivare si o rodire permanenta a darurilor Duhului Sfant primite in mod tainic la Botez, cand cel nou botezat a fost uns de catre preot cu Sfantul si Marele Mir, spunand: 'Pecetea darurilor Duhului Sfant'. Prin credinta si prin harul Sfantului Duh salasluit de la Botez inlauntrul omului, Hristos salasluieste in inimile celor botezati (Efes. 3, 17-18), pregatindu-i pentru invierea cea de obste si pentru viata vesnica.Cel ce nu-si stinge dorinta de a pacatui este ca si cum nu a trecut prin apa BotezuluiSfantul Grigorie precizeaza ca cei ce pacatuiesc, chiar daca au trecut prin apa, n-au trecut prin apa tainica, insa aceasta poate ca ar trebui inteleasa in sensul ca nu s-au hotarat foarte serios sa foloseasca puterea data lor la Botez, pentru a opri pofta sa treaca la pacat. Iar in cazul botezului copiilor, cei din jurul lor nu se sarguiesc indeajuns in a-i deprinde sa foloseasca puterea primita in Botez, pentru a nu mai cadea in robia pacatelor. 'Dar multi din cei ce au primit botezul tainic, nesocotind invataturile Legii, au amestecat aluatul vechi al pacatului cu viata de dupa botez si poarta prin faptele lor oastea egipteana cu ei vie si dupa trecerea prin apa. Caci cel ce s-a imbogatit prin rapire sau nedreptate, ori a castigat vreun pamant oarecare prin juramant mincinos, sau traieste cu vreo femeie in preacurvie, sau cuteaza sa faca orice altceva din cele ce le facea inainte de botez, socoteste ca s-a eliberat din robia pacatelor, ramanand totusi in desfatarea de obisnuintele sale cele rele si dupa baia botezului, nevazandu-se pe sine spus railor stapani. Un astfel de stapan salbatic si furios este patima desfranarii care imboldeste gandul robit, cu placerile ei ca si cu niste bice. Un alt stapan de felul acesta este lacomia, care nu lasa nici un pic de odihna celui pe care-l robeste, ci oricat de mult ar lucra, la porunca slujitorilor stapanului si orice castig i-ar aduce spre astampararea poftei lui, se avanta spre si mai multe. Şi toate celelalte cate se fac din patima alcatuiesc numarul mare al stapanilor, carora robindu-le cineva, chiar daca s-a intamplat sa treaca prin apa, dupa parerea mea inca nu a trecut prin apa tainica, a carei lucrare pricinuieste tiranilor celor rai pieirea'. Pentru cel ce nu-si stinge dorinta de a pacatui si nu urmeaza calea virtutilor, este ca si cum inca nu a trecut prin apa tainica a Botezului. Moartea fata de pacat, savarsita in Botez, se prelungeste in viata duhovniceasca prin efortul depus pentru despatimire si cultivarea virtutilor, activand energiile divine asezate in suflet prin botez. Botezul nu ne ofera desavarsirea sau indumnezeirea finala, fara participarea activa a credinciosului, ci ea ne deschide calea spre acestea. E limpede ca schimbarea vietii noastre dobandita prin Botez 'nu-i propriu-zis o schimbare, daca noi ramanem tot in starea in care am fost. Despre cel ce ramane acelasi, nu stiu cum s-ar putea crede, ca a devenit alt om, cata vreme in el nu s-a schimbat nici una din trasaturile lui caracteristice'. Sfanta Evanghelie zice despre cei nascuti din nou ca acelora li s-a dat putere sa devina fiii lui Dumnezeu. A ajunge, insa, fiul cuiva 'inseamna in orice caz sa fii din aceeasi masura cu cel ce te-a nascut. Iar daca ai primit pe Dumnezeu in tine si daca ai ajuns fiu al Lui, atunci arata ca in tine se afla Cel ce te-a nascut'. 'Noi numim pe Dumnezeu Tata - zice Sfantul Grigorie de Nyssa -, dar El ne poate spune: 'Daca tu ai fi fiul Meu, ar trebui ca si viata ta sa fie incununata cu insusirile Mele bune. Altfel, Eu nu recunosc in tine icoana fiintei Mele''. Pentru a se apropia din ce in ce mai mult de Dumnezeu si a se uni cu El, omul trebuie sa se indeparteze de cele ce il despart de El: '... cu cat se indeparteaza cineva de cele josnice si pamantesti, cu atat mai mult se imprieteneste cu firea cea mai presus de toata mintea'. Concluzionand, putem sublinia ca a fi crestin inseamna a fi desavarsit sau pe calea desavarsirii. 'Gandul, cuvantul si fapta trebuie sa activeze in chip demn de numele de crestin.' (Articol publicat in ziarul 'Lumina de Duminica' din data de 27 februarie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 693

Id: 12073

Data: Feb 27, 2011

Imagine: