Cuvantul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba trecerii dintre ani (2012-2013): De Anul Nou, oamenii iși doresc și iși ureaza: Un An nou fericit! sau: La mulți ani cu sanatate și fericire! sau:  Ani mulți și buni!Este fireasca și frumoasa urarea de mai sus, dar și intrebarea: Cine ne daruiește ani mulți și buni, cu sanatate și fericire? Raspunsul omului credincios este acesta: Dumnezeu Cel Veșnic și Bun, izvorul vieții, al bucuriei și al fericirii.Din acest motiv, trecerea dintre ani trebuie intampinata mai intai, cu Rugaciune la miezul nopții și apoi, daca se dorește, și cu Revelionul citadin sau cu Veghea obiceiurilor tradiționale de la sat.Astfel urmam ințelepciunea poporului roman exprimata in cuvintele Totdeauna lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu , precum și hotararea Sfantului Sinod din data de 17 februarie 2011, care a aprobat randuiala Slujbei ce se savarșește in noaptea trecerii dintre ani. Aceasta conține, in principal, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, rugaciuni de mulțumire și rostirea unui cuvant despre sfințirea timpului.Prezentam mai jos un astfel de cuvant, intitulat Bucuria sfințirii timpului , spre a fi de folos cititorilor:                             Slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, savarsita la trecerea din Anul Domnului sau Anul mantuirii 2012, in Anul Domnului sau Anul mantuirii 2013, ne arata importanta sfintirii timpului vietii noastre, prin chemarea numelui Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel prin Care s-a facut lumea (cf. Ioan 1,3) și veacurile (cf. Evrei 1,2), incat El este numit și Imparatul veacurilor.Locul cel mai potrivit pentru petrecerea anului vechi si intampinarea anului nou este Biserica lui Hristos, ea fiind mediul de intalnire a timpului cu vesnicia, asa cum s-au intalnit ele mai intai in Persoana Cuvantului intrupat sau a Fiului veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a facut Om viețuitor in timp, pentru a darui oamenilor mantuirea și viața veșnica din Imparația Cerurilor. In Biserica, timpul sfințit prin rugaciune și fapte bune ca intalnire a omului cu Dumnezeu ofera credinciosilor posibilitatea mantuirii și a participarii lor la viata vesnica. Pentru Biserica, timpul vietii prezente are un singur sens: el este timpul mantuirii: Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii! (2 Corinteni 6, 2). Prin urmare, in Ortodoxie, fiecare an este anul mantuirii ,  fiecare luna, fiecare saptamana, fiecare zi, fiecare ceas, fiecare clipa este timp favorabil pentru mantuire. De aceea, Biserica ne indeamna sa privim cu incredere si speranța, dar si cu responsabilitate si gravitate, fiecare clipa a vietii prezente, pretuind-o ca fiind timp favorabil iertarii pacatelor, timp al ridicarii, timp al sfințirii vieții, timp al inmulțirii darurilor primite de la Dumnezeu, timp al pregatirii pentru a dobandi viața veșnica.1. Intrucat iconomia sau planul dumnezeiesc al mantuirii oamenilor se desfașoara in timp, timpul Bisericii este o continua actualizare sau innoire in Duhul Sfant a lucrarii mantuitoare a Domnului Iisus nostru Hristos. Desigur, evenimentele unice și irepetabile ale Intruparii, Nasterii, Rastignirii și Invierii Domnului Iisus Hristos au avut loc in momente precise ale istoriei mantuirii, in vremea aceea . Insa, intrucat Iisus Hristos, ieri azi și in veci, este același (Evrei 13,8), El Se face prezent și ofera timp de mantuire tuturor generatiilor pana la sfarșitul veacurilor: Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarșitul veacurilor (Matei 28,20). El are puterea de a deschide timpul liturgic si de a Se pune inauntrul fiecarei clipe, ca adevaratul continut al tuturor evenimentelor si al Sfintelor Taine crestine (Cf. Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Ed. Delachaux et Niestlé, Neuchâtel, Paris, 1959, p. 208).2. Intalnirea credinciosilor cu vremea aceea si regasirea tuturor in aceeasi comuniune cu momentele sfinte ale istoriei mantuirii si cu sfintii din toate timpurile nu sunt o simpla incercare de transpunere pe cale de rememorare, ci sunt o traire aievea, in prezent, prin harul divin, a evenimentelor savarsite de Hristos Domnul in trecut. Astfel, in Biserica, se ofera posibilitatea transcenderii timpului fizic, devenind contemporani reali ai evenimentelor biblice… Nu este vorba deloc de repetitie umana, ci prin contemporaneitate liturgica noi comunicam dincolo de timp cu ceea ce ramane o data pentru totdeauna (Paul Evdokimov, op.cit. p. 241 si 242).In acest sens, pentru Ortodoxie, in fiecare an, Hristos Se naste , nu doar: S-a nascut ! De aceea, credinciosii traiesc duhovnicește sarbatoarea ca pe un fapt prezent al intalnirii lor cu Hristos Cel veșnic viu.De asemenea, in rugaciunile de la impartasirea cu Trupul și Sangele Domnului Hristos, noi Ii cerem zicand: Cinei Tale, celei de Taina, astazi, Fiul lui Dumnezeu, partas ma primeste… . Iar in cadrul unei zile liturgice este evocata simbolic si reinnoita spiritual intreaga istorie a mantuirii, și anume prin randuiala celor Şapte Laude, așa cum se savarseste ea in manastiri si catedrale chiriarhale (Vecernia, Pavecernita, Miezonoptica, Utrenia plus Ceasul 1 si Ceasurile 3,6,9). Prin urmare, cele Șapte Laude ne amintesc in fiecare zi de istoria mantuirii, de la cele mai indepartate inceputuri ale ei (crearea lumii si a omului), pana  la sfarșitul lumii prezente, cand Hristos, Mirele Bisericii, va veni intru slava sa judece vii și morții (cf. Matei 25, 31-46) și sa daruiasca oamenilor viața veșnica, intr-un cer nou și un pamant nou (cf. Apocalipsa cap.3).Numarul sapte al Laudelor ne aduce aminte de cele șapte zile (etape) ale creatiei, de cele sapte zile ale saptamanii și de cele sapte daruri ale Duhului Sfant Care sfințește spațiul și timpul.Timpul se sfințește prin rugaciune ca legatura a omului cu Dumnezeu Cel Unul Sfant. In aceasta privinta, este semnificativ faptul ca Biserica Ortodoxa are in cultul ei cartea numita Ceaslovul , potrivit careia, rugaciunea ritmeaza ca un orologiu timpul duhovnicesc al credinciosului. In plus, Calendarul cu fiecare zi sfintita de pomenirea sfintilor din calendar, cu fiecare luna, cu fiecare sarbatoare, este fereastra sau ecranul prin care privim duhovnicește timpul, ca timp sfintit sau timp orientat spre viața veșnica.Insa timpul mantuirii se prezinta sub mai multe aspecte. El este timpul pocaintei, timpul despatimirii, timpul rodirii si al sfințirii omului prin legatura sa permanenta cu Dumnezeu Cel sfant și veșnic, incheindu-se cu acel sfarsit crestinesc sau timpul trecerii la viata vesnica din Imparația Cerurilor. Acolo vor straluci, etern, ostenelile duhovnicești ale vietii pamantești si se va arata deplin lumina lor harica primita de la Dumnezeu.Valoarea unica a timpului pocaintei, ca dar pentru dobandirea mantuirii, nu poate fi exprimata deplin in cuvinte, deoarece acest timp cuprinde insași taina iubirii milostive și mantuitoare a lui Dumnezeu. Elocvent in aceasta privinta este cazul talharului de pe cruce, care s-a mantuit in ultima clipa a vietii sale (cf. Luca 23, 43) sau pilda ultimilor lucratori din vie care au fost rasplatiti ca și primii lucratori, desi au venit in al unsprezecelea ceas (cf. Matei 20, 1 - 16).La fiecare Sfanta Liturghie noi cerem lui  Dumnezeu: cealalta vreme a vietii noastre in pace si intru pocainta a o savarsi", sau cerem sa ne daruiasca sfarsit crestinesc vietii noastre , cu nadejdea folosirii timpului ramas al vietii noastre, ca timp al mantuirii.In acest sens, Sfantul Isaac Sirul ne spune ca viata noastra pe pamant este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre si prin gandurile noastre. Cat suntem inca in viata aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gandul. Prin pocainta, prin indreptare, prin inceputul bun, corectam capitole din viata noastra, fraze intregi din cartea vietii noastre, exprimari gresite! Dar, atunci cand s-a incheiat viata noastra pe pamant se pune sigiliu pe cartea vietii noastre si nu mai putem indrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci raman asa cum ne-a gasit ceasul mortii si ziua judecatii (Vezi Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoința, Ed. Buna-Vestire, Bacau, 1997, p.190 - rezumat - ).Deci, timpul pe care il avem la dispozitie poate fi timpul caderii sau timpul ridicarii. Poate fi timpul rodirii sau timpul risipirii darurilor primite prin nastere ca: sanatate, inteligenta, frumusete ș.a. De asemenea, darurile primite la Botez  ca daruri ale Duhului Sfant pot fi inmultite sau pot fi risipite. Totul depinde de noi, de credința, voința și lucrarea noastra, daca sfintim timpul prin rugaciune, pocaința și fapte bune sau profanam și pierdem timpul vieții noastre prin nepasare, lenevire și amanare.Sa ne rugam Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și tuturor sfinților sa ne ajute sa dobandim bucuria sfintirii timpului vieții noastre pamantești, ca timp al mantuirii și al pregustarii vieții veșnice din Imparația Cerurilor.Hristos Domnul, Imparatul veacurilor, sa va daruiasca tuturor celor care va rugați, la trecerea  dintre ani și in tot anul, sanatate si mantuire, pace și bucurie, sa binecuvanteze familiile și activitatile dumneavoastra și sa va implineasca toate dorintele de bine, spre slava Preasfintei Treimi si bucuria sfinților.Intru multi si fericiti ani, cu spor in credința și in fapte bune!† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 507

Id: 27253

Data: Dec 30, 2012

Imagine: