Buna Vestire constituie sfarsitul fagaduintelor pentru venirea lui Mesia si inceputul mantuirii pentru om. Acum se implinesc toate profetiile Vechiului Testament, iar prin acceptarea de catre Sfanta Fecioara Maria a acestei lucrari divine, intreg neamul omenesc se pregateste pentru eliberarea de sub robia pacatului si a mortii.Sarbatoarea Bunei Vestiri, denumita popular Blagovestenie (dupa termenul slavon), este randuita pentru amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu. Ea a fost asezata in ziua de 25 martie, cu noua luni inainte de Nasterea Domnului, pentru ca acum are loc zamislirea dumnezeiescului Prunc in pantecele Fecioarei Maria. Temeiul scripturistic al sarbatorii il gasim in primul capitol al Sfintei Evanghelii dupa Luca: Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Şi ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Şi va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Şi a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Şi raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Şi a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Şi ingerul a plecat de la ea.Analiza pericopei evanghelice de la Luca in care este descrisa intalnirea Arhanghelului Gavriil cu Fecioara Maria, are in prim-plan dialogul dintre Arhanghel si Fecioara Maria. Cuvantul ingerului asterne pacea nu numai in sufletul Maicii lui Dumnezeu, ci peste intreaga creatie, pentru ca acum devine concreta, vizibila, implinirea promisiunii facute de Dumnezeu neamului omenesc, inca de la inceput, de la caderea primilor oameni in pacat. Atunci Dumnezeu i-a promis Evei ca partea femeiasca va fi cea care va avea privilegiul de a aduce in lume un Rascumparator al tuturor pacatelor, care va zdrobi definitiv capul sarpelui, adica va nimici puterea ispititoare a diavolului care a cauzat, in parte, pacatul originar. Sfantul Irineu de Lyon o descrie pe Maica Domnului ca pe o noua Eva, in timp ce Hristos este numit noul Adam: Adam trebuia in chip necesar sa fie restaurat intru Hristos, iar moartea sa fie absorbita intru nemurire. Iar Eva trebuia in chip necesar sa fie restaurata prin Maria, asa incat o fecioara, devenind rascumparatoarea unei alte fecioare, sa desfaca si sa distruga neascultarea feciorelnica prin ascultare feciorelnica.Proorociile vechi-testamentare, implinite in persoana MarieiDatorita starii de pacatosenie in care se afla neamul omenesc, se impunea cu necesitate implinirea planului vesnic al lui Dumnezeu cu lumea, in care intruparea Fiului lui Dumnezeu era o coordonata esentiala. Iar intruparea nu se putea realiza fara aparitia acelei persoane neprihanite, care sa-L poata purta in pantece pe Dumnezeu. Ea este prefigurata in Vechiul Testament de scara care unea cerul cu pamantul, care i s-a aratat in vis patriarhului Iacov in Betel, si pe care suiau si coborau ingerii lui Dumnezeu. Taina crestinatatii, ne spune Sf. Ap. Pavel, porneste tocmai de la aceasta realitate: Dumnezeu S-a aratat in trup (I Timotei 3, 16). Iar Nasterea Sa va fi supranaturala, dupa incredintarea profetului Isa-ia: Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu, si vor pune numele lui Emanuel, care se talcuieste: «Dumnezeu este cu noi». Revenind la dialogul purtat de inger cu Sfanta Fecioara, observam ca Sfantul Luca este foarte atent la detalii, prezentand cu acuratete cadrul discutiei in Evanghelie. Locul indicat este o casa din Nazareth, transformata azi in biserica ce pastreaza chiar si acum atmosfera tainica a intalnirii. Şi in zilele noastre se poate vedea, in penumbra, raza luminoasa care coboara pe fereastra ingusta, in locul unde Maica Domnului obisnuia sa se roage. Evanghelistul mai face o precizare extrem de importanta: faptul ca Fecioara Maria era logodita cu dreptul Iosif, un barbat din casa lui David, deci ruda cu ea - in fapt, un tutore, un ocrotitor varstnic, absolut necesar pentru a apara statura sa morala neprihanita.Noua Eva dezleaga blestemulPrimele cuvinte pe care i le adreseaza ingerul Fecioarei se constituie intr-un salut al bucuriei. Sfantul Gavriil este mesagerul divin, trimis sa o anunte ca, fiind plina de har, Domnul este cu ea si, astfel, este binecuvantata intre femei. Sfantul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, scrie: iar fiindca Evei i-a zis Domnul ca in dureri va naste fii, cea care dezleaga aceasta durere e bucuria pe care o aduce Fecioarei ingerul, zicand: «Bucura-te, ceea ce esti cu dar daruita. Şi fiindca Eva a fost blestemata, acesteia i se zice binecuvantata».Salutul ingerului produce o scurta tulburare Fecioarei, neobisnuita cu o astfel de prezenta si cu un astfel de mesaj. De aceea, el o linisteste, reiterand puterea lucratoare a harului divin intr-nsa. Temerile fiindu-i alungate, ea este pregatita acum sa primeasca o veste inimaginabila: a fost aleasa sa-L poarte in pantece si sa-L nasca pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce va sta pe tronul lui David, si imparatia Lui nu va avea sfarsit.Ingerul ii comunica pamantencei faptul ca, in ea, lumile spirituala si materiala se vor contopi pentru a aparea in istorie Dumnezeul-Om. Fara indoiala, Fecioara stia foarte bine semnificatia cuvantului Iisus, indicat pentru numirea pruncului: Mesia, adica Mantuitorul lumii. Totusi, pentru a se asigura ca intelegerea este deplina, ingerul dezvaluie, in chip profetic, puterea imparateasca a lui Hristos, care va sedea pe tronul lui David. Şi precum David a luat imparatia cea simtita, asa si Domnul pe cea gandita, a careia nu va fi sfarsit. Ca nu va fi sfarsit imparatiei lui Hristos, adica al cunostintei de Dumnezeu si al crestinatatii, ca si prigoniti fiind, stralucim cu darul lui Hristos, precizeaza Sfintii Parinti.Sfanta Maria primeste, asadar, vestea ca urmeaza sa devina Maica lui Dumnezeu. Nu este uimita, nici cutremurata de primirea acestui mesaj, ci mai degraba de modalitatea punerii in practica a planului divin. Aici se vede pe deplin neprihanirea ei. Nu se infricoseaza la atingerea focului dumnezeirii, dar se nedumireste cu privire la curatia ei trupeasca, incapabila de a zamisli de la sine un prunc, dupa legile firii omenesti: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Doua prefigurari in Vechiul Testament anticipeaza miracolul intalnirii divinului cu umanul, in zamislirea lui Hristos: rugul aprins, care ardea si nu se mistuia, in care i s-a aratat Dumnezeu lui Moise pe Muntele Horeb, precum si carbunele pe care un serafim il ia cu un cleste de pe jertfelnicul ceresc, atingandu-l de buzele profetului Isaia.Zamislirea lui Emanuel, mai presus de legile firiiIntervine apoi discursul clarificator al ingerului, in registrul deja obisnuit al asternerii pacii intre Dumnezeu si oameni. In cuvinte putine, arhanghelul dezvaluie intreaga teologie a intruparii Fiului lui Dumnezeu, pentru mantuirea neamului omenesc: Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea, si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Aceste cuvinte revelate de inger se refera direct la maternitatea divina, calitate unica si irepetabila, conferita prin har Sfintei Fecioare. Bineinteles, vorbim de o maternitate cu totul speciala, dupa cum arata si Sfantul Ioan Gura de Aur: Ingerul n-a grait asa pentru ca e rea nunta, ci pentru ca fecioria e mai buna. Şi trebuia ca intrarea pe lume a Stapanului de obste al tuturora sa fie mai cinstita decat a noastra. Era intrare imparateasca. Trebuia sa se asemene cu nasterea noastra, dar sa se si deosebeasca(...). Se aseamana cu nasterea nostra, pentru ca Domnul S-a nascut din pantece; nasterea Lui, insa, este superioara nasterii noastre, pentru ca S-a nascut fara casatorie.Hristos Se zamisleste ca Fiu al Omului, fara a pierde cumva calitatea de Fiu al lui Dumnezeu. El Insusi se va numi pe Sine adeseori, folosind ambele denumiri. Prin aceea de Fiu al Omului, El sugereaza apartenenta Sa la omenitate, la spita regala a lui David, din care se tragea si Sfanta Fecioara. In nici un caz nu poate fi acceptata vreo forma de paternitate umana in cazul Lui, desi era reperat in societatea vremii Lui drept Fiul teslarului, datorita caminului pamantesc al cresterii Sale in copilarie si adolescenta, in casa lui Iosif din Nazaret. Biserica sfintita si rai cuvantatorDuhul Sfant se pogoara in chip sfintitor, asa cum o va face si la Cinzecime, cand va transmite, sub forma limbilor de foc, harul intemeierii Bisericii vazute. Este momentul cand, potrivit teologiei ortodoxe, Sfanta Fecioara este curatita si de pacatul stramosesc, cu care s-a nascut, asemeni noua tuturor, dar care nu a dat roade concrete, in sensul unei aplecari spre pacat sau a vreunei caderi in ispita. De aceea, Maica lui Dumnezeu este chip al Bisericii celei insufletite, fiind ea insasi numita, in axionul Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare, biserica sfintita si rai cuvantator. Ca Maica a lui Dumnezeu, ea este, implicit, si maica a Bisericii, fata de care mijloceste permanent in fata tronului Preasfintei Treimi.Despre taina Intruparii si despre participarea Sfintei Treimi la aceasta lucrare mantuitoare, ofera lamuriri Sf. Simeon Noul Teolog, care zice: a intrat intreg Cuvantul ipostatic si de o fiinta al lui Dumnezeu si Tatal in pantecele Fecioarei si prin venirea si impreuna-lucrarea Sfantului Duh Cel de o fiinta a luat trup inzestrat cu minte si cu suflet din sangele curat al ei si S-a facut om. Aceasta e, deci, unirea de negrait si nunta de taina a lui Dumnezeu; si asa s-a facut schimbul lui Dumnezeu cu oamenii, unindu-se in chip neamestecat cu fiinta si cu firea noastra stricacioasa si saraca Cel mai presus de fire si de fiinta. Deci, Fecioara a zamislit si a nascut din doua firi, in chip minunat, adica din dumnezeire si omenitate, pe Fiul cel Unul, Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care n-a stricat nici fecioria ei si nici nu S-a despartit de sanul parintesc.Maria a zamislit pe Fiul lui DumnezeuProblema dumnezeirii celui nascut din Fecioara Maria a suscitat interesul teologilor in perioada de aur a literaturii patristice a Bisericii crestine. Discutata la Sinoadele Ecumenice III, IV, V si VI, aceasta doctrina s-a cristalizat in urma unor controverse indelungate, legate, implicit, si de persoana Maicii Domnului. Nici in vremea noastra nu s-au oprit contestarile, existand si azi anumite grupari pseudo-crestine, care neaga persoana divina a Fiului lui Dumnezeu, socotindu-L un simplu om, iar pe Maica Sa o femeie obisnuita. Este ceea ce afirma, in secolul al IV-lea, ereticul Nestorie, infruntat si condamnat la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes. El considera ca Fecioara Maria poate fi numita doar Nascatoare de om sau, concesiv, nascatoare de Hristos - dar in nici un caz Nascatoare de Dumnezeu. In fata acestei rataciri, a luat atitudine Sfantul Chiril al Alexandriei, care a si condus lucrarile Sinodului, formuland dreapta invatatura: Oricine nu recunoaste ca Emanuel este Dumnezeu Adevarat si ca Sfanta Fecioara Maria este Maica a lui Dumnezeu, deoarece a dat nastere, dupa trup, Cuvantului lui Dumnezeu devenit om, sa fie anatema. Iar Sfantul Grigorie Palama zice, la randul sau: De aceea, nu un inger, nu un om, ci Insusi Domnul a venit si ne-a mantuit, zamislindu-Se si intrupandu-Se in pantecul unei Fecioare si ramanand fara schimbare Dumnezeu. O astfel de taina, de necuprins cu mintea, se adanceste si mai mult in cugetarile Sfantul Ioan Casian: Nu numai ca Maria L-a nascut pe Cel mai in varsta decat ea, ci pe Facatorul ei, si, nascand pe Nascatorul ei, a devenit Nascatoare a Nascatorului ei.Smerenia Maicii DomnuluiDialogul dintre Arhanghelul Gavriil si Sfanta Fecioara Maria nu ia sfarsit fara a consemna acordul in deplina libertate, exprimand supunere fata de voia lui Dumnezeu: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Aceste cuvinte arata o data in plus statura umila a Fiului lui Dumnezeu intrupat, chip de rob luand, din cea care s-a numit pe sine roaba a lui Dumnezeu. Sfantul Atanasie cel Mare explica starea de supunere a Fecioarei astfel: Pentru aceea se supune cu adevarat Maria, ca El (Hristos) sa-Şi ia cu adevarat trupul din ea si ca sa-L aduca pe El ca trup propriu pentru noi. Acest Parinte al Bisericii leaga, asadar, intruparea Cuvantului de implinirea unui scop vesnic: indumnezeirea dupa har a firii umane, prin sfintirea trupului pamantesc, la inviere, ca trup de slava, ceresc. Cuvintele Maicii Domnului reprezinta o veritabila prefigurare a cuvintelor rostite mai tarziu de Hristos: Oricine se inalta pe sine, se va smeri, iar cine se smereste pe sine se va inalta.Bucuria duhovniceasca transpare din cantarile liturgice inchinate acestei sarbatoriTroparul Bunei Vestiri ne indeamna sa praznuim cum se cuvine inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Suntem chemati ca si noi, impreuna cu ingerul care binevesteste lucrarea harului lui Dumnezeu pe pamant, sa-i cantam Maicii Domnului: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine!. Iar condacul praznicului, imn cunoscut si iubit de toti ortodocsii, cantat de bizantini atunci cand ieseau cu icoana Maicii Domnului pe zidurile cetatii lui Constantin, pentru a alunga pe barbari, porneste de la deslusirea semnificatiilor numelui Maicii Domnului, Maria, care inseamna Doamna. Ea este aparatoarea noastra si izbavitoare grabnica din nevoi si necazuri. Deci, Aparatoarei Doamne ii aducem multumiri pentru biruinta asupra potrivnicului, numindu-ne si noi, dupa exemplul pe care ea ni l-a dat, robi. Prin viata sa virtuoasa, ridicandu-se la treapta supra-venerarii, fiind mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, Maica lui Dumnezeu are stapanire nebiruita peste toata faptura, puterea ei fiind invocata spre a ne slobozi pe noi din toate nevoile. Condacul se incheie cu o noua cantare panegirica: Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!. Aici sunt concentrate cele doua afirmatii doctrinare stabilite de Biserica noastra drept-maritoare, in raport cu Maica Domnului: faptul de a fi Mireasa lui Dumnezeu, nascandu-L pe Fiul Sau Vesnic, dar si statura ei morala neprihanita, fecioria perpetua.Buna Vestire ne aduce noua bucurie anticipativa, raportata la Nasterea Mantuitorului lumii, pentru ca, dupa cum soarele, inainte de a-si arunca razele sale pe pamant, lumineaza cu lumina lui de departe cea mai mare parte a lumii, tot asa si Hristos, cand a rasarit din pantecele Fecioarei, a luminat, inainte de a Se naste, intreaga lume.Aceasta sarbatoare schimba atmosfera de pocainta si intristare din PostConform imnografilor, praznicul Bunei Vestiri este descoperirea sfatului mai inainte de veci al lui Dumnezeu, ivirea in timp a marii taine a iconomiei dumnezeiesti. Cuvantul necircumscris prin fire si impreuna vesnic cu Tatal se face prin milostivire circumscris si supus timpului spre indumnezeirea umanului.Desi praznuirile sfintilor sunt interzise canonic in timpul Postului Mare, ajutorul si rugaciunea lor si mai cu seama mijlocirea Maicii Domnului se propune ca prototipul si scopul spre care tind eforturile crredinciosilor.Prezenta in Postul Mare a acestei sarbatori care schimba atmosfera de pocainta si intristare cu bucuria cosmica adusa de anuntul ingerului, face sa se savarseasca Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, indiferent de zi, desfiintand postul prin dezlegarea la peste. Imobilitatea praznicului de pe 25 martie e impusa de preocuparea de a pastra realismul anului liturgic, fiindca Nasterii Domnului sarbatorita cu noua luni inainte ii corespunde zamislirea lui Hristos.Icoana Bunei Vestiri de-a lungul vremiiCea mai veche reprezentare a Bunei Vestiri este fresca din catacomba Priscillei din Roma, datata de arheologi din secolul al II-lea. Aceasta il infatiseaza pe Arhanghelul Gavriil langa Fecioara Maria, care il tine deja pe Prunc in brate. Aici, ca si in alte reprezentari iconografice din primele secole, ingerul apare fara aripi, poate din retinerea fireasca a artistilor crestini de a nu il asemana cu anumite figuri pagane inaripate. Abia dupa Constantin cel Mare ingerii sunt infatisati cu aripi, semnul apartenentei la ordinea cereasca. O alta interesanta reprezentare a Bunei Vestiri este din anul 440, in mozaic, si se gaseste pe arcul Basilicii Santa Maria Maggiore din Roma. Scena o arata pe Fecioara Maria intre ingeri inaripati purtand nimburi, ca o imparateasa alaturi de curtenii sai. Deasupra ei zboara Arhanghelul Gavriil, vestindu-i intruparea Fiului de la Duhul Sfant, inchipuit de porumbel alb care coboara peste ea. In dreapta este si dreptul Iosif, caruia ingerul ii descopera taina.O alta reprezentare veche este miniatura armeana din Evangheliarul Echmiadzin (sec. al VI-lea) care se aseamana foarte mult cu icoana pastrata pana astazi in Biserica noastra.Iconografia bizantina a Bunei VestiriImaginea traditionala in iconografia crestina rasariteana prezinta in partea stanga a icoanei pe Arhanghelul binevestitor, intr-o miscare de coborare sugerata de o aripa ridicata sau de vesmantul fluturand. Cu o mana binecuvinteaza, iar in cealalta tine sceptrul autoritatii divine. In fata lui sta in picioare sau sezand, intr-o ipostaza de uimire si de smerenie, Fecioara Maria, care va rapunde cu providentialul Fiat. Scaunul in fata caruia sau pe care Fecioara Maria sta este acoperit cu perne, fiind de fapt un veritabil tron, iar jos se afla un piedestal. Maica Domnului este infatisata torcand in momentul venirii ingerului. Ţine in mana un fus la care deapana purpura, pentru a tese apoi perdeaua din Templu. Acest detaliu este luat din Protoevanghelia lui Iacov si dezvaluie faptul ca Fecioara Maria lucreaza si chiar este in mod tainic catapeteasma de purpura, care nu mai separa, ci uneste de acum pe oameni cu Dumnezeu. De deasupra se coboara catre ea Duhul Sfant sub forma porumbelului. Uneori, porumbelul este incadrat intr-o raza a slavei dumnezeiesti. Pe umeri si pe cap, pe omoforul brun, Maica Domnului poarta trei stelute, ca semn al fecioriei perpetue: inainte, in timpul si dupa nasterea Fiului. Fundalul este un spatiu mereu deschis - niciodata intr-o incapere -, care lasa sa se zareasca cerul milostivirii divine. Cladirile sunt dispuse in traditionala perspectiva inversata, conform careia lucrurile mai indepartate din icoana sunt redate mai sus, astfel incat privitorul le poate vedea concomitent cu obiectele din prim plan. In icoana, reprezentarea deformata a cladirilor vine poate pentru a demonstra faptul ca iconarul nu este interesat in a prezenta unde anume are loc evenimentul, el nu depune efort pentru reprezentarile lumii acesteia. Buna Vestire este pictata in bisericile ortodoxe pe iconostas, in registrul praznicelor imparatesti, fiindca este, de fapt, icoana zamislirii de la Duhul Sfant a Fiului lui Dumnezeu in pantecele Preacuratei Fecioare. Scena apare pe usile imparatesti prin care ni se aduce la sfintele slujbe, in forma cea mai deplina vestea cea buna a mantuirii noastre.Buna Vestire in arta apuseanaPana in secolul al XIV-lea nu se observa deosebiri esentiale in iconografia occidentala ce reprezinta sarbatoarea. La pictorii Renasterii, spatialitatea cladirilor, care sunt redate mai mult sau mai putin conventional in icoana bizantina, domina din ce in ce mai mult, ajungand sa cuprinda si primul plan.Arhanghelul Gavriil poarta in mana, cel mai adesea, in locul sceptrului, un crin, semnul puritatii. Fecioara Maria tine in mana o carte cu care este surprinsa de inger in momentul lecturii. Emanciparea si vadirea frumusetii feminine pe care Renasterea a expus-o in arta se vede si in tabloul Bunei Vestiri, unde Fecioara Maria este mereu pictata cu capul descoperit, ca o frumoasa tanara cu buclele blonde rasfirate pe umeri. Daca in Rasarit toate persoanele sfinte sunt redate cu nimb circular, in pictura occidentala renascentista nimbul devine din ce in ce mai transparent, pana la disparitie uneori. (Informatii preluate din Ziarul Lumina )

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1191

Id: 29443

Data: Mar 25, 2013

Imagine: