Incercarile si suferintele fac parte din crucea vietii pe care fiecare o ducem. Dar cand ne gandim ca aceasta cruce pe care o ducem este chiar crucea mantuirii, o ducem cu bucurie.I. Pregatire aperceptivaInceputul anului bisericesc este marcat de doua sarbatori importante: Nasterea Maicii Domnului si Inaltarea Sfintei Cruci. Aceste sarbatori ne ajuta sa intelegem mai bine inceputul anului bisericesc, care semnifica inceputul creatiei si inceputul mantuirii noastre, caci prin Maica Domnului ajungem la prima zi a creatiei, cand Dumnezeu Se descopera ca lumina: Şi a zis Dumnezeu: «Sa fie lumina» (Facerea 1, 3), iar noi am primit Lumina cea Adevarata, pe Hristos, prin Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, dupa cum afirmam in Sfanta Liturghie; iar prin sarbatoarea inchinata Sfintei Cruci, ajungem la pomul vietii (Facerea 3, 24) din mijlocul Raiului, care este Hristos, Cel Care realizeaza, prin intruparea, rastignirea, moartea si invierea Sa, restaurarea chipului dumnezeiesc din om, facandu-l, precum marturiseste Sfantul Pavel, faptura noua (II Corinteni 5, 17).II. Anuntarea temeiIn ce priveste Sfanta Cruce, vom vedea ca ea este o realitate si totodata o prezenta tainica, una dintre cele mai tulburatoare, dar si plina de speranta, caci in ea se intalnesc ura omului cu iubirea Domnului. Este tulburatoare, pentru ca ne prezinta judecarea si rastignirea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu Intrupat, si este datatoare de speranta si de bucurie, pentru ca jertfa pe Cruce duce la bucuria Invierii. Astfel, intelegem de ce in Ortodoxie crucea este inconjurata de raze de lumina, pentru ca intotdeauna ea prevesteste lumina Invierii.III. TratarePregatirea omenirii pentru a intelege mesajul Crucii o face Dumnezeu prin prefigurarile acesteia din Vechiul Testament, care s-au implinit in Hristos si despre care El Insusi ne vorbeste in Noul Testament. Dintre aceste prefigurari amintim:a) Jertfa lui AvraamAvraam credea in Dumnezeu, dar credinta lui e incercata cand Dumnezeu ii spune sa-l ia pe singurul sau fiu, pe care il iubeste, si sa-l duca jertfa pe colina Moria (Facerea 22, 2). Avraam indeplineste porunca lui Dumnezeu. Incercam sa ne inchipuim ce va fi fost in sufletul sau cand a pus lemnele pe umerii copilului sau iubit, pe care avea sa-l sacrifice. Acest fapt prefigureaza jertfa lui Hristos. Pe umerii unicului Fiu al lui Dumnezeu s-a pus lemnul crucii. El Şi-a dus crucea, asa cum in Vechiul Testament Isaac isi duce singur lemnele pe care trebuia sa fie jertfit lui Dumnezeu. Acest lucru a fost transmis peste veacuri si se arata, in plus, faptul ca Dumnezeu nu face lucruri absurde, ii porunceste lui Avraam prin inger sa nu-si injunghie fiul, caci a vrut doar sa-l incerce, sa-i verifice credinta. Insa, in cazul lui Iisus, oamenii nu s-au oprit, au mers mai departe si L-au jertfit.b) Scara lui IacobDormind Iacob cu o piatra sub cap, a avut un vis in care a vazut o scara care unea cerul cu pamantul si pe care ingerii Domnului urcau si coborau. Aceasta este imaginea Divinului, Care uneste cerul cu pamantul, Care coboara pe pamant si prin Care omul poate sa se ridice la ceruri. Mantuitorul coboara, dar nu mai urca asa cum a coborat, ci trecand prin moarte, invingand moartea si luand cu Sine natura umana indumnezeita. El poarta in trupul Sau semnele cuielor pana la sfarsitul veacurilor. El a tintuit pe cruce pacatele noastre si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat, spune profetul Isaia in capitolul 53 (alin. 5), aratand ca prin Cruce si numai prin Cruce s-a implinit sensul venirii lui Hristos pe pamant.c) Inaltarea de catre Moise a sarpelui de arama in pustie, la care face referire Insusi Mantuitorul: Caci precum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa va fi inaltat si Fiul Omului, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 14-15).Deci, daca cei care erau muscati de serpi si priveau tinta la acest sarpe de arama, care era ridicat pe un stalp, se puteau vindeca, Hristos lasa sa se inteleaga ca orice om muscat de veninul pacatului, al raului, al demonicului din viata, daca are ca tinta pe Iisus Hristos, se vindeca.Impreuna cu Sfantul Efrem Sirul, in rugaciunea dinainte de impartasirea cu Sfintele Taine, cerem ca Dumnezeu sa ia chip in noi, pentru ca noi sa fim asemenea Lui, zicand: Tatal, Care mai inainte de veci Te-a nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Cu alte cuvinte, cerem ca Dumnezeu, Care este mai presus de timp, sa innoiasca in noi chipul Sau cel mai presus de lume.Aceasta innoire Dumnezeu o face prin Fiul Sau, Care Se dezbraca de nemarginirea Dumnezeirii si Se imbraca in haina trupului omenesc, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel: Dumnezeu S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor si la infatisare facandu-Se ca un om; El S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce (Filipeni 2, 7-8), pentru ca pe om sa-l imbrace in haina indumnezeirii, a innoirii celei dintai. El instituie Taina Crucii, caci prin moarte ajunge la viata. Totodata, marturisim si neputinta mintii umane de a patrunde Taina Crucii si a Invierii, dupa cum spunem in Acatist: Mintea nu pricepe cum Izvorul Vietii inviaza omorand moartea (Icosul 2).IV. RecapitulareSintetizand cele prezentate, am vazut ca locul in care se intalnesc ura omului cu iubirea Domnului este Sfanta Cruce - semnul iubirii divine ca izvor al vietii prefigurat in Vechiul Testament si descoperit in Noul Testament ca tainic altar de jertfa, de la care credinciosii primesc sfintirea vietii prin Sfanta Euharistie.V. AsociereSfanta Evanghelie are pe cele doua parti icoana Rastignirii si icoana Invierii, pentru a arata ca Invierea nu poate fi despartita de Cruce. Mantuitorul Hristos, pentru a ajunge la Inviere, a trebuit sa treaca prin moartea pe Cruce si prin ea a unit cerul cu pamantul, devenind semnul impacarii omului cu Dumnezeu si semnul biruintei asupra mortii.VI. GeneralizareCrucea cuprinde intreaga Evanghelie, intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc si totodata intreaga putere a Dumnezeirii de care se tulbura si se cutremura demonii - asa cum zicem in troparul Tainei Sfantului Maslu: Doamne, arma asupra diavolului Crucea Ta ai dat-o noua […] nesuferind a cauta spre puterea ei.VII. AplicareVorbind despre semnul Sfintei Cruci, Sfantul Ambrozie, Episcop al Milanului (339-397), spune: Ne insemnam fruntea - socotita sediul cugetarii (gandirii) -, pentru ca totdeauna trebuie sa-L marturisim pe Iisus Hristos (sa ne gandim la El); inima - sediul iubirii -, pentru ca totdeauna trebuie sa-L iubim); bratele (umerii), pentru ca totdeauna trebuie sa lucram pentru El. Astfel, semnul Sfintei Cruci trebuie sa ne insoteasca in fiecare moment al vietii noastre. Sa ne insemnam cu semnul Sfintei Cruci la intrarea in biserica, cand plecam si cand ne intoarcem acasa. Sa ne inchinam inainte si dupa masa, in primejdii, in necazuri si in bucurii.Purtand pururea in inima si in suflet semnul Sfintei Cruci a lui Hristos, ne vom duce mai usor povara propriei noastre cruci pe acest pamant, prin care Ii urmam lui Hristos, Care ne incurajeaza, zicand: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie! (Marcu VIII, 34). Daca simtim uneori greutatea crucii, sa spunem, ca si talharul de pe cruce: Doamne, eu pentru pacatele mele sufar, dar Tu nu ai facut nimic rau. Incercarile si suferintele fac parte din crucea vietii fiecarui om, prin care i se da sansa de a-si verifica credinta. Dar cand ne gandim ca aceasta cruce pe care o ducem este chiar crucea mantuirii, o ducem cu bucurie, ca este de folos sa lucram prin ea la propria despatimire, ca salvare, mantuire sau eliberare de pacate si apoi de unire cu Dumnezeirea prin jertfa crucii Mantuitorului Hristos, prezenta in Sfanta Impartasanie - Izvorul vietii.(Cateheza publicata in Ziarul Lumina din 9 septembrie 2013 sub semnatura Pr. Ștefan Gherasim)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 677

Id: 33643

Data: Sep 9, 2013

Imagine: