Sinaxar 2 Iunie

 

În această lună, în ziua a doua, pomenirea celui între sfinți Părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului.

NichiforAcesta a trăit pe vremea împărăției păgânului împărat Constantin Copronim, născut în împărăteasa cetăților, Constantinopolul, părinții lui erau de bun neam și vestiți, numindu-se Teodor și Evdochia. Acest Teodor a fost iscălitor de cărțile împărătești cele poruncitoare. Și fiind el pârât că este închinător al dumnezeieștilor icoane, a fost chinuit cu bătăi, și trimis în izgonire la Milasa cu pază cumplită, și după aceea a fost chemat, și nesupunându-se poruncilor împărătești, iarăși a fost izgonit la Niceea, și trăind acolo șase ani cu multă nevoință, și-a primit sfârșitul. Iar fiul său acesta, cinstitul Nichifor tocmai din naștere a fost înfășat cu cununile Ortodoxiei și crescut cu laptele dreptei credințe, și trecând vârsta prunciei și bine-învățând, a fost rânduit în ceata scriitorilor. După aceea, socotind că toate sunt pleavă și păianjeni, s-a dus din cetate și a mers la Propontida. Și acolo singur a fost dat către Dumnezeu, petrecând cu multe trude și petrecere rea. Deci întâmplându-se a se săvârși marele arhiereu Tarasie, Nichifor acesta a fost rugat de împărat să ia scaunul Patriarhiei Constantinopolului. Deci, peste puțină vreme răposând împăratul numit mai sus, și ajungând fiul său Stavrache moștenitor al împărăției, a cărui viață scurtă fiind, a primit sceptrul împărăției Mihail cel binecredincios. Deci, pe acesta pogorându-l din împărăție Leon cel cu nume de fiară, și luând el împărăția, a stat împotriva sfintelor icoane, și asupra dreptei noastre credințe. Însă cu neputință este să spunem și să scriem câte a zis cu îndrăzneală către păgânul și spurcatul acela cinstitul Părintele nostru Nichifor. Iar urâtorul de Dumnezeu, îndată pogorându-l din scaun și izgonindu-l și băgându-l în temniță, a dat poruncă să nu aibă nici o căutare sau mângâiere de la nimenea. Și așa a rămas viteazul suflet chinuindu-se, până când acest ticălos împărat și-a lepădat sufletul, tăiat fiind și sfărâmat de ai săi în biserica cea din Far. Iar fericitul acesta, fiind supărat de nevoi și de patimi rele în mulți ani, și fiind aproape de 70 de ani, și-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu, petrecând nouă ani în arhierie și 13 ani în surghiun. Deci, se săvârșește pomenirea lui în cinstita biserică a Sfinților Apostoli, unde se află cinstitele lui moaște.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților 38 de Mucenici, care în baie fiind băgați și pecetluindu-le ușa s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Maici care, împreună cu trei sfinți fii ai săi, de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Erasm, cel ce a locuit în Hermelia Ahridului și care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintilor 20.000 ce au crezut în Hristos prin Sfântul Erasm, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Dimitrie cel ce în Filadelfia a mărturisit la anul 1657, și care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

Sfântul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava  a trăit în sec. al XIV-lea în orașul Trebizond. El era un comerciant, credincios, evlavios și ferm în ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiași.

Odată, aflându-se pe o corabie ocupându-se cu comerțul său, căpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat în conflict cu Ioan, discutând despre credință. Neplăcându-i cuvintele sfântului, căpitanul a hotărât să se răzbune și să-i facă probleme odată ajunși la Cetatea Albă. Cât vasul a acostat la Cetatea Albă, căpitanul s-a dus la conducătorul orașului care era închinător la foc și i-a spus că pe corabia sa se află un om învățat care vrea să devină și el închinător la foc. Astfel, conducătorul l-a chemat pe Ioan să se alăture închinătorilor la idol și să renunțe la credința sa.

Sfântul s-a rugat în secret chemându-L în ajutor pe Cel Care a spus: "Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt" (Marcu 13:11). Dumnezeu i-a dat curaj și înțelepciune să facă față celor necredincioși și să mărturisească drept că este creștin, după care a fost supus la bătăi crunte și trupul i-a fost sfâșiat și carnea de pe el cădea bucăți. Sfântul mucenic a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut vrednic să-și verse sângele pentru EL, curățindu-l de păcate.

Păgânii l-au băgat în lanțuri și l-au închis în închisoare până a doua zi. În dimineața următoare, conducătorul orașului a ordonat să fie adus din nou la el și mucenicul s-a prezentat cu fața luminată și bucuroasă. Refuzând cu curaj să se lepede de Hristos și numindu-l pe guvernator unealtă a lui satana, mucenicul a fost bătut cu bâte până când toate cele dinăuntrul său au ieșit la vedere.

Mulțimea adunată n-a putut suporta spectacolul macabru și l-a huiduit pe guvernator pentru torturarea unui om fără apărare. Apoi, oprind bătaia, guvernatorul a dat ordin ca mucenicul să fie legat de coada unui cal sălbatic și să fie tras de picioare pe străzile orașului. În special locuitorii cartierului iudeu și-au bătut joc de el și au aruncat cu pietre. În cele din urmă, cineva a luat o sabie și i-a tăiat capul martirului.

Trupul sfântului și capul tăiat au zăcut acolo până seara și nici un creștin nu a avut curajul să-l ridice. Noaptea a apărut deasupra lui un stâlp de lumină și o mulțime de lumini aprinse. Trei oameni care aveau lumini cântau psalmi și înmiresmau trupul sfântului. Unul dintre iudei, crezând că sunt creștini care au venit după trupul mucenicului a luat un arc și a vrut să tragă în ei dar puterea lui Dumnezeu l-a oprit și l-a împietrit.

Dimineața, viziunea a dispărut dar arcașul a rămas pe loc împietrit. Abia după ce a mărturisit ce i s-a întâmplat din voia lui Dumnezeu, a fost eliberat de legăturile invizibile. Când a auzit guvernatorul a dat permisiune să se îngroape trupul mucenicului în biserica orașului. Acestea s-au întâmplat între anii 1330 și 1340. Unii spun că martiriul s-a săvârșit în altă perioadă, de exemplu Sf. Nicodim de la Sfântul Munte vorbește de anul 1642, în timp ce alții spun că ar fi 1492.

Căpitanul care l-a trădat pe Sf. Ioan s-a căit de faptele sale și s-a hotărât în secret să fure moaștele și să le ducă în țara lui. Însă sfântul i-a apărut în vis preotului bisericii și l-a înștiințat de aceasta.  După 70 de ani, moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava capitala Moldo-Vlahiei și așezate în biserica catedralei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Maica Domnului - www.maicadomnului.ro