Sinaxar 8 Martie

Ziua Femeii (eseu teologic)

 

În această lună, în ziua a opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei.

Fericitul Teofilact se trăgea de fel din părțile Răsăritului. Și petrecându-și viața cu bine încă de copil, mai târziu, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a plecat de acolo și a venit la Constantinopol. Aici, el s-a împrietenit, cu timpul, cu cel ce se găsea mai mare peste slujitorii de taină ai palatului împărătesc, și a fost primit și el în slujba lor. Iar acesta era Tarasie, marea podoabă a Ortodoxiei.

Când Tarasie, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales în scaunul de la Constantinopol, după ce Pavel Cipriotul s-a retras din scaun de bunăvoie, atunci a fost întocmai ca și cum lumina ar fi fost pusă cu adevărat în sfeșnic. Minunatul arhiereu a zidit îndată o mănăstire, lângă intrarea în Marea Neagră și printre alte fapte pe care le-a mai făcut a tuns în monahism și pe cuviosul Teofilact și pe Mihail, care mai înainte fuseseră mireni și care împodobiseră lumea în care trăiseră până atunci, atât cu fapta cât și cu cuvântul.

Mai târziu arhiereul văzând virtutea plină de strălucire a celor doi bărbați și propășirea lor continuă în Hristos, a trimis după ei și i-a așezat îndată în casa de rugăciuni pe care o zidise. Dar nu a trecut multă vreme și Mihail a fost făcut episcop în Sinada, iar cinstitul Teofilact în Nicomidia.

Cât de multe au fost faptele bune pe care le-a săvârșit cuviosul Teofilact o arată lucrurile înseși: sfintele biserici clădite de dânsul, spitalele, ajutorarea văduvelor și a orfanilor și nemăsurata lui milostenie. Căci atât de dedat slujirii semenilor lui era acest mare următor al lui Dumnezeu încât umplând câte un vas cu apă călduță spăla și ștergea cu însăși mâinile sale pe betegi, pe șchiopi și pe cei cu mădularele rănite.

Când marele Tarasie a părăsit viața aceasta, după ce a strălucit nouăsprezece ani în arhierie a urmat pe scaunul patriarhal Nichofor cel preaînțelept. Atunci s-a întâmplat ceva deosebit de urât: Leon cel urâtor de Hristos, punând mâna pe sceptrul împărăției, a pornit de îndată, ticălosul, la nimicirea sfintelor icoane. Și lucrul acesta dându-se pe față, marele Nichifor, trimițând după cei mai de seamă dintre arhierei și luând cu sine pe Emilian al Cizicului, pe Eftimie al Sardelor, pe Iosif al Tesalonicului, pe Eudoxie al Amoreii, pe Mihail al Sinadelor și împreună cu alții și pe fericitul Teofilact, a venit împreună cu el la nelegiuitul și apostatul împărat, punându-i înainte multe leacuri de vindecare din dumnezeieștile Scripturi. Dar acela, întocmai ca o aspidă ce-și astupă urechile, nu a voit să înțeleagă cele grăite de ei; ci, nesocotind toate acesta, susținea cu dârzenie credințele lui deșarte de mai înainte. Ceilalți arhierei văzând aceasta, au tăcut. Numai fericitul Teofilact, îndreptându-și cuvântul către împărat, i-a zis: știu că disprețuiești bunătatea și îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu. Dar va veni asupra ta, fără de veste, cumplită nenorocire și distrugere întocmai ca furtuna și nu vei avea pe nimeni care să te scape. Auzind acestea împăratul s-a umplut de mânie și a poruncit ca toți să fie alungați în surghiun: dumnezeiescul Nichifor în insula Tasos; fericitul Mihail al Sinadelor în Eudochia și ceilalți în alte părți. Iar pentru de trei ori fericitul Teofilact a poruncit să fie trimis în surghiun în Strovilon (care este o cetate de apărare în garnizoana chiverioților și se găsește lângă mare). În aceasta petrecând acest fericit mărturisitor timp de treizeci de ani și răbdând cu stăruință toate suferințele în acest pământ străin, s-a mutat către Domnul. Iar după câtva vreme încetând erezia și Ortodoxia strălucind din nou, în timpul binecredincioasei împărătese Teodora și al preasfințitului patriarh Metodie, cinstitele moaște ale preacuviosului părintelui nostru Teofilact au fost aduse din surghiun și au fost așezate în Nicomidia, în biserica cea zidită de dânsul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Pavel Mărturisitorul, cel din Plusaida.

Acest sfânt a trăit pe vremea împăraților luptători împotriva sfintelor icoane. Și văzând pe cei ce se năpusteau fără de judecată împotriva Bisericii, răsturnând toată temelia cea dreaptă a așezămintelor sfinte, ștergând toate chipurile sfintelor icoane și nimicind toată bunăcuviința sfintelor biserici, îi împungea cu cuvintele dumnezeiești, întocmai ca și cu niște săgeți, înțelegând să pătimească orice fel de asupriri și de surghiunuri pentru icoane.

Deci bine și cu bărbăție nevoindu-se, cu pace și-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Ermis, despre care amintește apostolul Pavel în Epistola către Romani.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dion, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Dometie, care de sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Maica Domnului - www.maicadomnului.ro