Sinaxar 23 Martie

 

În această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea sfântului mucenic Nicon și a celor o sută nouăzeci și nouă (199) de ucenici ai săi.

Cuviosul NiconCuviosul părintele nostru Nicon a trăit pe vremea ighemonului Cvintilian și se trăgea din ținutul napolitanilor. Era frumos la înfățișare, strălucitor la vedere și aprig în războaie. Tatăl lui se închina la idoli, iar mama lui era creștină. Întâmplându-se un război mare și având loc o luptă grozavă, fericitul Nicon aducându-și aminte de îndemnurile mamei lui și suspinând adânc a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mi!" Apoi însemnându-se cu semnul cinstitei cruci s-a aruncat în vâltoarea luptei; iar după război s-a întors și Nicon la casa lui. Și încredințând maicii lui cele ce avea în minte, a pornit cu corabia către părțile Constantinopolului.

Ajungând într-o insulă, care se numește Hios, s-a coborât din corabie și s-a urcat pe unul din munții de acolo. Și rămânând pe munte timp de șapte zile, dedându-se la post, la privegheri și la rugăciune, i s-a vestit de către un înger dumnezeiesc să coboare pe țărmul mării, împreună cu toiagul pe care i-l încredințase acela care i se arătase lui. Ajungând la țărm și găsind aici o corabie, s-a urcat în ea și plutind timp de două zile a ajuns la muntele Ganos. Aici, coborând iarăși din corabie, i-a ieșit înainte din întâmplare un episcop, îmbrăcat simplu, ca un monah, și luându-l de mână, l-a dus în peștera în care locuia acela. După ce mai întâi l-a învățat cele de cuviință, l-a botezat în numele Sfintei Treimi, împărtășindu-l și cu Sfintele Taine; iar după trei ani l-a hirotonit ca preot și apoi ca episcop.

Luându-și asupra lui purtarea de grijă asupra celor o sută nouăzeci de monahi care au venit la el, i-a luat mai târziu pe toți și a venit în Mitilene, iar de acolo a pornit cu ei spre Italia. Și după ce a văzut pe mama lui și murind, acesta a îngropat-o, s-a dus în Sicilia și și-a găsit loc de petrecere în muntele Tavromeniei, adăugându-se la numărul monahilor care erau împreună cu el, încă nouă. Ighemonul aflând ce se vorbea despre sfânt, a dat poruncă să fie aduși îndată toți înaintea lui. Apoi, supunându-i la chinuri, au fost întinși la pământ și înțepați cu sulițe în tot felul, după care li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar sfântul Nicon a fost întins pe cele patru mădulare, a fost ars cu făclii, i s-au legat greutăți de picioare, a fost târât pe pământ și împins în prăpastie, a fost lovit cu pietre, i s-a tăiat limba și în cele din urmă i s-a tăiat și lui capul cu sabia. În felul acesta s-a săvârșit pătimirea lui mucenicească.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Dometie, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Gheorghe cel Nou și făcătorul de minuni din Diipiu.

Acesta, lăsându-și femeia și copiii și rudele, a ales calea cea strâmtă și cu nevoințe, și luând asupra-și jugul cel ușor al Domnului, înconjura cetăți și sate și mergea până departe în pustiu, fiind lipsit, necăjit și cu totul amarat. Descoperindu-i-se lui de la Domnul sfârșitul, s-a dus la Constantinopol și ajungând la sfânta biserică a sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu și anume la locul numit Diipiu, după ce a rămas acolo timp de șapte zile, s-a odihnit întru Domnul. Când au venit de față cei ce urmau să-l îngroape și au văzut lanțul cel greu cu care îi era înfășurat tot trupul și mulțimea de urme de lanț ce se găseau în carnea lui, au strigat: Doamne miluiește! Deci cunoscând cu toții că a fost un om al lui Dumnezeu, l-au îngropat în tinda amintitei biserici, într-un mormânt de marmură ce i s-a făcut, de unde nu încetează a revărsa tot felul de minuni, celor ce se apropie de el cu credință. Iar unii dintre aceia care s-au bucurat de ajutorul primit din partea lui mai trăiesc încă și acum, mărturisind tuturor facerile de bine pe care le-au dobândit de la el.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului cuvios mucenic Luca, cel care a pătimit chinuri mucenicești în Mitilene, la anul 1802 și care prin spânzurătoare s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Nicon din Lavra Peșterilor de la Kiev.

Sfântul Nicon din Peșterile Kievului a fost primul discipol și împreunăpătimitor al Sf. Antonie (10 iulie), fondatorul Mănăstirii Peșterile Kievului, unde a fost preot. La mănăstire el a tuns mulți monahi noi în călugărie, printre care a fost și Sf. Teodosie al Peșterilor (3 mai și 14 august).

Sf. Nicon și-a atras asupra lui mânia marelui prinț Izyaslav, când i-a tuns în călugărie pe favoriții acestuia, pe sfinții Varlaam (19 Noiembrie) și Efraim (28 ianuarie) și nu a fost de acord să-i forțeze pe aceștia să părăsească mănăstirea. Dar prințesa l-a calmat pe Izyaslav și în cele din urmă l-a lăsat pe sfântul Nicon în pace.

Când numărul fraților din mănăstire a crescut, Sf. Nicon s-a hotărât să se retragă în pustie și să trăiască ca isihast. Astfel, s-a dus în peninsula Tmutarakan (pe malul de est al istmului Kerchensk) stabilindu-se într-un loc nepopulat. Curând oamenii au auzit de sfințenia vieții lui și s-au adunat în jurul sfântului, dorind să-i urmeze exemplul. În acel loc s-a ridicat o mănăstire și o biserică închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Când s-a întors la mănăstirea Peșterile Kievului, Sf. Nicon a intrat sub ascultarea Sf. Teodosie, ca fiu duhovnicesc. După cum mărturisește Sf. Nestor Cronicarul (27 octombrie), când Sf. Teodosie trebuia să lipsească de la mănăstire, acesta încredința toate problemele lăcașului sfântului Nicon. Câteodată chiar îl ruga pe Sf. Nicon să-i îndrume pe frații monahi în locul său. Deseori, în timp ce Sf. Nicon lega cărți, Teodosie obișnuia să stea lângă el și să desfășoare sfoara pentru legat.

Când Prințul Svyatoslav l-a alungat pe fratele său Izyaslav din Kiev, Sf. Nicon s-a întors la mănăstirea căreia i-a dat viață. Atunci egumenul mănăstirii era Ștefan. Când Sf. Ștefan (27 aprilie) a părăsit mănăstirea Peșterile Kievului, Sf. Nicon a fost ales egumen. Acesta a lupta mult ca să înfrumusețeze mănăstirea cu sfinte icoane și cărți duhovnicești.

Sf. Nicon s-a săvârșit la o vârstă venerabilă (+ 1088) și a fost înmormântat în Peșterile Sf. Antonie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Biblia ortodoxa - www.biblia-ortodoxa.ro
Portal ortodox - www.crez.ro