Sinaxar 27 Martie

 

În această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea sfintei mucenițe Matroana, cea din Tesalonic.

Sfânta muceniță Matroana a fost slujitoare la o femeie de neam evreu, care se numea Pautilla. Însoțind deci pe stăpâna ei până la sinagogă, sfânta Matroana nu intra înăuntru, în sinagogă, ci se întorcea întotdeauna la biserica creștinilor. Când stăpâna ei a prins de veste despre aceasta, a pus de a bătut-o crunt și a aruncat-o timp de patru zile într-o închisoare, unde sfânta a rămas fără nici o legătură cu cei din afară. După aceasta a fost scoasă afară și biciuită, tot trupul umplându-i-se de răni de pe urma bătăii. Fiind din nou aruncată în închisoare și ținută aici timp de mai multă vreme și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune că Pautilla, în timp ce arunca trupul neînsuflețit al sfintei de pe zidurile înalte ale închisorii, și-a primit răsplata meritată, căci a căzut și ea de pe zid jos, în vasul care curgea mustul care se călca cu picioarele în lin și acolo sfârșindu-și viața și-a dat duhul. Iar cinstitele moaște ale sfintei Matroana, fiind adunate de credincioși, au fost îngropate cu multă cinste.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Chiric, cel din Apro, care în pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Filet Sincliticul, cu soția lui Lidia și cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul și Amfilohiu ducele.

Sfântul Filet și ceilalți creștini care au fost împreună cu el au trăit pe vremea împăratului Adrian. Ei se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus înaintea împăratului. Iar împăratul neputând să se împotrivească înțelepciunii mucenicului, l-a dat pe mâna unuia dintre slujitorii apropiați ai lui, care legându-l de un stâlp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat în închisoare. În timp ce era dus la închisoare s-a alăturat lui și soția lui Lidia și primii trei fii ai lui, dintre care Cronid îndeplinea slujba de comentarisiu. În noaptea care a urmat, în timp ce ei cântau în închisoare, un înger li s-a arătat lor și i-a îmbărbătat spre pătimirea până la sfârșit. Dimineața, mucenicii fiind aduși înaintea împăratului, îndată au fost aruncați în niște vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu rășină. Dar îndată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce și care se găsea până atunci în preajma împăratului, văzând minunea aceasta, a intrat și el într-unul din vasele cu untdelemn încins, zicând: "Doamne, Dumnezeu creștinilor, ajută-mi!" Împăratul văzând acestea, a plecat de la Roma și s-a dus la Iliric, plin de amenințare și de mânie. Și plecând, a dat poruncă să se ardă timp de șapte zile vasele cele cu untdelemn și cu rășină, după care să fie vârâți din nou în ele. Dar porunca împăratului aducându-se la îndeplinire, sfinții au rămas nevătămați. Întorcându-se din călătoria lui și aflând de toate acestea împăratul s-a simțit rușinat, iar sfinții după trecere de câtva vreme, pe care au petrecut-o în rugăciune, s-au săvârșit din viață.

Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Ioan și Baruh, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea profetului Anania, care în pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pavel, episcopul Corintului, fratele preasfințitului Petru, episcopul Argosului, purtătorul de semne.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Eutihie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan din Licopolis.

Sfântul Ioan Înaintevăzătorul din Egipt s-a născut la începutul sec. al IV-lea. El trăia în orașul Licopolis (Egiptul Mijlociu) și era tâmplar. La vârsta de 25 de ani s-a dus la o mănăstire unde a fost tuns călugăr. 

Timp de cinci ani Sf. Ioan a trăit în mai multe mănăstiri, dar vrând să se izoleze de lume s-a dus la Tebaida, în muntele Bolcha, unde a stat mulți ani în pustnicie, fără să-ți părăsească locul. El vorbea cu cei care-l căutau printr-o ferestruică pe unde primea și hrana.

După treizeci de ani de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii. El i-a prezis împăratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor săi Maximus și Eugenius, precum și o victorie militară împotriva lui Gauls. Obișnuia să le spună și oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea să li se întâmple, ajutându-i să ia decizii bune pentru ei. Sfântul le dădea ulei sfințit bolnavilor, îi ungea cu el și aceștia se vindecau de diverse boli.
                                                   
Sf. Ioan a proorocit că istoricul Palladius, care i-a scris Viața, va deveni episcop, lucru care s-a și întâmplat, Palladius devenind Episcop al Bitiniei, în Asia Mică.  

Sf. Ioan punea mare bază pe smerenie, sfătuind pe toți să aibă smerenie: "Urmați viața virtuoasă a sfinților părinți după puterea voastră și dacă reușiți ceva, nu vă mândriți cu ce ați obținut pentru că mulți au ajuns la virtutea perfectă dar umplându-se de mândrie au căzut de la înălțime în prăpastie".

"Cercetați-vă cu atenție să vedeți dacă aveți conștiința curată, să nu vă pierdeți puritatea minții. Nu lăsați gândurile să vă năpădească în timpul rugăciunii. Vrei din vanitate să fii lăudat pentru sfințenia ta sau vrei să fii sfânt doar prin înfățișare? Bagă de seamă ca gândurile lumești să nu-ți ocupe mintea în timpul rugăciunii, pentru că nu e nimic mai neplăcut lui Dumnezeu decât să te rogi Lui cu buzele în timp ce gândurile sunt departe de El. Asta se întâmplă mai ales celor cu viață căldicică, care nu renunță de tot la lume și așteaptă recunoștința din partea oamenilor. Un om a cărui minte este a lumii și a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L caută pe Dumnezeu să-și ridice mintea de la lucrurile lumești și să-și îndrepte mintea către Dumnezeu. Cel care a ajuns câtuși de puțin la cunoștința dumnezeirii (pentru că nimeni n-o poate dobândi în totalitatea ei), va putea descoperi și cunoaște multe lucruri pe care numai tainele cunoașterii lui Dumnezeu i le poate dezvălui. El va vedea lucruri care urmează să se întâmple și va avea revelații divine, asemeni sfinților. El va face minuni și va obține tot ce va cere de la Dumnezeu."

"Iubește tăcerea, fiule, trăiește mereu în contemplare divină și roagă-te ca Domnul să-ți dea o minte luminată, lipsită de gânduri păcătoase. Demn de laudă este sfântul care trăiește în lume, își folosește virtuțile, este bun cu străinii, face pomană sau ajută pe alții la munca lor și trăiește fără mânie. Un astfel de om este lăudabil pentru că are o viață curată împlinind poruncile Domnului fără să-și neglijeze îndatoririle lumești."

"Cel ce lasă altora grijile trecătoare ale lumii este mai bun și mai demn de laudă pentru că s-a lepădat de sine, și-a luat crucea și L-a urmat pe Hristos. Acesta este în permanență în contact cu lucrurile divine, fugind de cele pământești, fără să se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta bună și prin rugăciunea închinată lui Dumnezeu devine un om liber, neîngrădit, care stă drept în fața lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este în continuă convorbire cu Dumnezeu."

Sf. Ioan a ajutat sufletește mulți oameni prin aceste învățături mântuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare și prin viața personală pe care a dus-o în sfințenie.

Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la vârsta respectabilă de nouăzeci de ani și s-a dus la Domnul în anul 395.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Biblia ortodoxa - www.biblia-ortodoxa.ro
Portal ortodox - www.crez.ro