Sinaxar 28 Septembrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Hariton marturisitorul.

HaritonAcest sfânt a trait pe vremea împaratului Aurelian în cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. Fiind adus înaintea judecatii si marturisind cu îndrazneala ca Hristos este Dumnezeu, a fost batut de patru slujitori si cu foc ars. Dar dupa sfârsitul împaratuluilui Aurelian (270-276), scapând sfântul, s-a dus în pustiu, unde a cazut între tâlhari, care prinzându-l si legându-l, a scapat de dânsii într-acest chip: venind un sarpe si intrând în vasul în care tineau tâlharii vin, si-a varsat otrava în vin, din care bând ei, toti au murit. Iar sfântul, facând pestera biserica si adunând multime de calugari, a facut mânastire, scotând dintr-o piatra uscata izvor de apa si aratându-se lecuitor de orice boala; iar la adânci batrâneti a adormit întru Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Prooroc Baruh.

Adevarata oglinda a proorocilor, a fost urmator dascalului sau Ieremia, când acesta plângea pradarea si pustiirea Ierusalimului. Si în timpul cât a durat pustiirea Ierusalimului, Baruh se închisese într-o pestera si plângea înstrainarea lui Ieremia; si n-a iesit de acolo pâna la întoarcerea poporului. Iar când s-a întors poporul, Baruh, iesind din pestera, auzit-a iarasi cu Abimeleh cele ce vazusera Ieremia în uimire când era lovit cu pietre. Si se aratau a fi ca un suflet în doua trupuri acesti doi prooroci, deoarece dumnezeiescul Duh însemna si îi adeverea pe amândoi. Baruh a propovaduit mai limpede despre orânduiala întruparii lui Hristos, zicând: "Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lânga Dânsul" si celelalte. Si ar putea cineva din cei ce cu dragoste ostenesc a lua seama la cartile proorocesti, sa afle pe proorocul Baruh ca prooroceste mai mult despre Hristos si despre Ierusalim. Dupa ce a îngropat pe Ieremia cu sârguinta, curând dupa petrecerea aceluia, catre Domnul s-a petrecut si acesta.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Marcu pastorul; a Sfintilor Mucenici si buni frati Alexandru, Alfiu (Alfeu) si Zosima; a Sfântului Mucenic Pimen, a Sfintilor Mucenici Nicon, Neon, Eliodor (Heliodor) si celelalte fecioare si fii.

Acesti sfinti au trait pe vremea împaratului Diocletian (284-305), în cetatea Pisidiei, în Asia Mica, când acolo era domnitor Magnus.

Iar Fericitul Marcu, un păstor, pastea oile, având parul capului alb si lung pâna la calcâie. Sf. Marcu a fost arestat pentru mărturisirea deschisă a credinței creștine în Antiohia Pisidiei.  Cei treizeci de soldați care-l păzeau au fost convertiți la creștinism de Sf. Marcu fiind martirizați la Niceea prin tăierea capului. Iar pe sfântul l-au trimis la Claudiupoli, unde au chemat fauri ca sa faca legaturile sfântului.

Si au venit trei frati, anume Alfie, Alexandru si Zosima, care locuiau în satul Cataliton, mesteri deprinsi la lucrul fierului. Începând a bate fierul, curgea apa pe ei si li se muiau mâinile, dar fierul nu se lasa batut; iar ei mirându-se de ceea ce li se întâmpla, si auzind dumnezeiesc glas care-i îndemna sa se nevoiasca împreuna cu Marcu, au marturisit ca sunt crestini. Atunci îndata au fost supusi la chinuri felurite, în timpul carora si-au dat duhul.

Iar Marcu a fost încaltat cu încaltaminte de chinuire, batut, împuns cu frigari si, dupa ce i s-a taiat limba, i s-a taiat si capul la Claudiopolis. Când au luat capul sfântului mucenic să-l ducă în templul păgân al lui Artemis, toți idolii s-au prăbușit la pământ și au fost distruși. Martorii acestei minuni, Nicon, Neon, Heliodor împreună cu alți tineri bărbați și femei au crezut în Hristos, și-au mărturisit credința crestina, au fost chinuiti impreuna cu multi tineri si fecioare și le-au taiat capetele la locul ce se cheama Maromilium (Moromilio).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Calinic si Eustatie Romeul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru, si a celor împreuna cu dânsul treizeci de mucenici.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Eustatie de la Lavra Pesterilor din Kiev.

Mucenicul Eustație din Peșteră s-a născut în sec. al XI-lea la Kiev, într-o familie bogată. Devenind adult, a primit tunderea în monahism la Mănăstirea Peșterile Kievului, după ce a dat toate proprietățile sale săracilor. Sfântul a dat dovadă de smerenie în îndeplinirea ascultărilor sale de la mănăstire, făcându-și pravila cu strictețe și petrecînd în post și priveghere.

În 1096 poloveții au cotropit Kievul, prădînd mănăstirea Peșterilor și omorînd mulți călugări. Sf. Eustație a fost făcut prizonier și vândut ca sclav unui evreu din Korsun împreună cu alți treizeci de viețuitori ai mănăstirii și douăzeci de locuitori ai orașului.

Evreul păgân a încercat să-i facă pe captivi să renunțe la Hristos, amenințîndu-i cu moartea prin înfometare pe cei care refuzau. Sf. Eustațiu îi încuraja pe frații săi creștini, spunîndu-le "Fraților, nici unul din noi cei botezați întru Hristos să nu ne lepădăm jurămințile făcute la botez. Hristos ne-a purificat prin apă și prin Duh, scoțîndu-ne de sub blestemul Legii prin Sângele Său și făcîndu-ne moștenitori ai Împărăției sale. Dacă vom trăi, vom trăi pentru Domnul iar de vom muri, vom muri întru Domnul, primind viață veșnică."

Încurajați de cuvintele sfântului, prizonierii au ales să suporte înfometarea decât să renunțe la Hristos, Cel ce este Apa și Hrana în Viața de Veci. Epuizați de foame și sete, unii dintre ei au murit în trei zile, alții după patru și șapte zile. Sf. Eustațiu a rămas în viață paisprezece zile, fiind obișnuit cu postul încă de mic copil. Suferind de foame nu s-a atins de hrană sau apă. Necredinciosul evreu, văzînd că a pierdut banii pe care i-a dat pe sclavi, s-a răzbunat pe sfântul călugăr.

Apropiindu-se Sfânta Înviere a lui Hristos, evreul avea și el sărbătoarea lui pascală. Acesta s-a gândit împreună cu prietenii săi să-l crucifice pe sfânt. Păgânii și-au bătut joc de el spunîndu-i că este invitat la masa lor pascală. Dar sfântul le-a răspuns, "Domnul mi-a arătat mare milostivire lăsîndu-mă să îndur moarte pe cruce în numele Său așa cum a suferit El". Sfântul a mai prezis o moarte groaznică pentru evreu.

Auzind acestea, evreul a apucat o suliță și l-a înjunghiat pe Sf. Eustație pe cruce. Corpul mucenicului a fost luat de pe cruce și aruncat în mare. Creștinii au căutat multă vreme sfintele moaște dar nu le-au putut găsi. Dar, prin mila dumnezeiască moaștele întregi ale sfântului au fost găsite într-o peșteră, unde se săvârșeau multe minuni. Mai târziu, acestea au fost mutate la Mănăstirea Peșterile Kievului.

Proorocia sfântului despre răzbunarea sângelui său vărsat s-a adeverit la scurt timp după moartea sa. Împăratul bizantin a dat un decret prin care se expulzau toți evreii din Korsun, luîndu-li-se proprietățile și ucigîndu-i pe bătrânii lor pentru persecuția creștinilor. Evreul care l-a crucificat pe Sf. Eustație a fost spânzurat de un copac, primindu-și răsplata pentru răutatea sa.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro
Biblia ortodoxa - www.biblia-ortodoxa.ro
Portal ortodox - www.crez.ro