Un proverb provenit, se pare, din viata monahala, ca expresie a ascultarii de parintele duhovnic, proprie mediului calugaresc, este acesta: „Cine vrea sa se mântuiasca, cu întrebarea sa calatoreasca“. Aceasta zicala contine un mare adevar, caci niciodata nu vom gresi si nu vom suporta consecintele greselii noastre, daca, în probleme pe care nu le cunoastem, vom întreba pe cei mai priceputi decât noi. Numai semidoctul si cel mândru sau îngâmfat nu întreaba niciodata, socotind ca le stiu pe toate. Toti avem nevoie sa întrebam în diferite momente ale vietii, pentru ca activitatea noastra sa se desfasoare normal si, mai ales, sa nu gresim. Lucrul acesta este foarte firesc, normal si necesar în viata duhovniceasca, si în mod special în relatia dintre duhovnic si penitent.În aceasta privinta, trebuie sa accentuam câteva aspecte ale prezentei si lucrarii duhovnicului în viata duhovniceasca. În primul rând, este necesar sa spunem ca fiecare crestin trebuie sa-si aiba duhovnicul sau, cu care sa fie în legatura permanenta, la care trebuie sa se spovedeasca, la soroacele îndatinate sau ori de câte ori simte nevoia, si caruia trebuie sa i se adreseze atunci când framântarile sale si întrebarile ramân fara raspuns. De obicei, credinciosii din parohii îsi aleg ca duhovnici pe preotii din parohiile lor, ceea ce este un lucru firesc. Se recomanda ca persoanele casatorite, cu familie si copii, sa se spovedeasca la preotii de mir din parohii, si mai putin la preotii duhovnici proveniti din mediul monahal sau din manastiri, întrucât primii sunt mai familiarizati cu problemele familiale, cu cresterea si educarea copiilor, cu greutatile si aspectele vietii sociale, sunt mai la îndemâna credinciosilor, sunt parintii duhovnicesti ai credinciosilor si mai bine familiarizati cu notiunea iconomiei, desi nu neglijeaza nici pe cea a acriviei în aplicarea canoanelor.Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 636

Id: 40574

Data: May 12, 2014

Imagine: