Catedrala Mantuirii Neamului, o prioritate spirituala pentru Romania

Ne minunam pe zi ce trece vazand cata dreptate a avut istoricul Gh. Bratianu cand, scriind o scurta istorie a romanilor, i-a numit pe acestia un miracol si o enigma a istoriei.Şi suntem Intr-adevar un miracol ca ne mai gasim si regasim pe aici, in ciuda atator incercari in care alogenii au vrut sa devenim altceva. Suntem deopotriva o enigma pentru ca, nu de putine ori, ne-am pastrat in starea de latenta, iesind in evidenta cand si cand, fie prin vreun domnitor, fie prin vreo lupta sau prin vreo carte, dar, mai ales prin capacitatea unora dintre noi de a pune piedica celui cu idei bune sau cu initiative care sa ne scoata din starea de latenta.Daca la aceasta calitate mai apare si cate un alogen (care nu are, de fapt, nici un interes sa vada ca pe acest spatiu oamenii exceleaza), multi dintre noi si in spiritul ospitalitatii tipic romanesti, fara simt critic, recepteaza foarte repede ideile dezinteresate ale acestuia (doar este strain si nu are nici un interes), blocand de cele mai multe ori initiativele marilor barbati care vor sa ne scoata din anonimat si din interiorul unei culturi care a excelat in miniaturi, broderii, frontispicii de carti si construirea de odaite.Stilul odaita si monumentalitatea latinaDa, pana de curand, in multe din regiunile romanesti s-a cultivat nu monumentalitatea, ci stilul odaita. Sa credem ca si sub acest aspect sugeram ideea ca in venele noastre nu curge sange de roman - care avea simtul monumentalitatii -, ci sange de dac? Aici, in odaita, romanul si-a mancat sarmaluta sau fasolea, udata cu un pahar, doua-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de tuica. Şi atunci, avand de-a face cu oameni intr-o asemenea stare de euforie, nu mai este de mirare ca, de multe ori, strainii au facut aici ceea ce nu reuseau la ei acasa, spunand despre Romania ca este tara tuturor posibilitatilor (pana si a celor imposibile altundeva).Capacitatea unor compatrioti de-ai nostri de a fura palaria celorlalti, adica de a-i pacali pur si simplu, si a dovedi ca multi dintre noi nu simt cu propria lor inima si nu cugeta cu propriul lor cap s-a aratat din momentul in care a reaparut in spatiul romanesc ideea construirii Catedralei Mantuirii Neamului pusa in circulatie in societatea romaneasca in anii ’20 ai secolului trecut de eroii Primului Razboi Mondial care au voit ca mormantul ostasului necunoscut, adica al romanului anonim care si-a jertfit viata pentru pamantul sau, sa fie intr-o asemenea catedrala.Alergia unor alogeni necrestini la tot ceea ce inseamna edificiu religios crestin pe teritoriul romanesc a crescut acum, unindu-se cu o cultura de odaita unora, cu o capacitate a altora de a pune piedici realizarii ideilor bune si a pacali pe cei naivi. Acestia incearca sa-si exercite abilitatea de hot, furand romanului de bun-simt, nu numai palaria, ci si ideile bune de sub palarie, cu alte cuvinte, ducandu-l de nas, mai nou, manipulandu-l. Concret, au lansat gogoasa (inghitita de multi) a inutilitatii unei catedrale, pe motiv ca ar presupune sume enorme intr-o vreme cand majoritatea romanilor sunt saraci si, in subsidiar, ca s-ar atenta la libertatea de constiinta a catorva persoane care nu cred in Dumnezeu, de fapt, in Hristos. Pentru domniile lor nu conteaza principiul majoritatii, specific democratiei. Ei clameaza sa li se respecte dreptul de a nu crede, in ciuda faptului ca neaga dreptul majoritatii de a crede si a-si exercita credinta. Procedeaza ca infractorul care face apel la Drepturile Omului in inchisoare, unde a ajuns tocmai pentru ca el nu a respectat drepturile celorlalti oameni.Trebuie sa stie tot romanul ca Bucurestiul este singura capitala europeana care nu are catedrala. Ne putem, oare, mandri cu o asemenea lipsa? Nicidecum! Nimeni nu poate excela nicaieri prin carente. Inexistenta unei catedrale in Bucuresti este o mare carenta, nu numai a Capitalei noastre, ci si a poporului roman caruia multi dintre vizitatorii straini ii reproseaza ca nu a fost capabil sa aiba in capitala tarii ceea ce capitalele lor au: Catedrala. Nu stiu de ce unora dintre noi le este indiferenta o atare apreciere, stiut fiind ca nu suntem mai prejos decat alte popoare europene. ~n orice capitala europeana mergi, vei constata ca emblema si mandria acesteia o constituie catedrala, nu soselele marginase, numite centura. Quartetul format din romanul consumerist, carcotasul de profesie, alogenul proaspat vopsit roman si cel care se afla in elementul sau atunci cand este manipulat a inceput lamentatia impotriva construirii unui templu de arta si spiritualitate ca acoperis spiritual peste capitala tarii.Asadar, au si aparut actiunile de impiedicare a realizarii acestui edificiu, necesar unui popor care vrea sa lucreze la propria lui demnitate. Un popor isi arata demnitatea in ceea ce construieste ca neam in istorie. Catedrala face parte din demnitatea unui popor. La edificarea ei ar trebui sa-si aduca contributia orice roman. Şi sa fie bucuros ca i se da o asemenea sansa. Un spatiu in care ne regasim propria noastra identitate crestinaCatedrala nu este nici hala, nici aula, ci un spatiu unde ne rugam in mod public si in mod individual, un spatiu in care ne regasim in propria noastra identitate de popor crestin. Pentru acest motiv, Patriarhia a cautat si cauta specialisti care au mai construit biserici, dar care stiu ca bisericile, mari sau mici, sunt construite pentru rugaciune, nu pentru a impresiona si a-ti da fiori reci cand te vei afla langa sau in ele din cauza stilului epocii. De aceea nu au motiv de suparare specialistii in blocurile comuniste sau cei care au construit monstruozitatile stresante postrevolutionare din jurul Capitalei si nu ar trebui sa se cantoneze doar in a monitoriza critic dorinta Patriarhului Romaniei de a construi o Catedrala care sa fie spatiu adecvat rugaciunii. Altii, aparatorii statornici ai culturii de odaita, care nu au nici o legatura cu ceea ce este constiinta demnitatii nationale, sunt ingrijorati ca romanii vor saraci daca se va incepe constructia catedralei. Temerilor vegetative ale acestora se adauga si interesul alogenilor, care vor ca romanii sa nu faca nimic pentru ei, ci numai pentru altii. Vezi, Doamne, daca ar lucra pentru ei, ar saraci!Trebuie stiut ca planul construirii Catedralei Neamului pe care Patriarhul Romaniei il va pune in lucrare nu va saraci pe nimeni, dimpotriva! ~n neamul romanesc sunt multi care doresc sa puna, nu o caramida, ci multe la construirea Catedralei Demnitatii Noastre. Sunt multi care sunt gata sa ofere tot ceea ce pot spre realizarea visului urmasilor celor care au trudit la ridicarea frumoaselor manastiri din Moldova, Bucovina, Curtea de Arges si al eroilor de la Marasesti, Marasti, Oituz si de pretutindeni sau din alte locuri de a avea si ei o Catedrala in capitala tarii, dupa modelul celorlalte capitale europene. Visul celor mai multi dintre noi de a fi in randul lumii. Da, Catedrala Neamului ne introduce in randul lumii civilizate. Numai in jurul unei asemenea institutii s-ar putea cristaliza multe din cele ce tin atat de latentele, cat si de dorurile romanului.Construirea Catedralei vine dintr-o necesitate si la timpul potrivit Constructia Catedralei, departe de a secatui buzunarele romanului, le va indestula. Va fi o lucrare complexa care necesita multi specialisti, incepand cu proiectantii si terminand cu artistii si muncitorul in lemn, in fier sau in piatra. La edificarea ei, Patriarhia Romana ofera locuri de munca, nu unul-doua, ci sute. Prin urmare, cel putin, chiar si pentru aceasta oportunitate, romanii trebuie sa-si doreasca inceperea cat mai repede a lucrarilor, zadarnicind actiunile celor straini de romanism, prin neam sau (in)cultura, de blocare a construirii Catedralei Neamului. Construirea Catedralei vine dintr-o necesitate si la timpul potrivit, nu din frustrari sau complexe. Cel putin din necesitatea pe care o simt cei mai multi dintre locuitorii acestei tari de a afirma si a confirma ca romanii au depasit nivelul impiedicarii bunelor intentii pe care elita neamului nostru vrea sa le puna in opera, ca-si cinstesc eroii, ca stiu si pot sa-si edifice propria tara, unindu-si eforturile in construirea Catedralei Neamului, ca stiu si pot sa depaseasca emblema pusa de vecinii nostri europeni cum ca romanii nu au simtul monumentalitatii, ci numai pe cel al miniaturii si odaitei. (articol realizat de pr. prof. dr. Vasile Raduca, publicat in Ziarul Lumina de Duminica din data de 7 martie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 827

Id: 4946

Data: Mar 6, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).