La 5 noiembrie se vor împlini 80 de ani de la sfintirea impunatoarei Catedrale mitropolitane din Cluj-Napoca. În 1933, la aceasta data, multi credinciosi de pretutindeni veneau în orasul transilvan de pe Somes sa se bucure împreuna cu ierarhii de noul lacas de cult ce era sfintit atunci. Ne vom aminti astazi câteva din momentele istorice care au condus la ridicarea maretei constructii, dar si de oamenii care au contribuit la aceasta.Dupa realizarea Unirii de la 1 Decembrie 1918, s-a întarit nevoia de a ridica noi biserici ortodoxe în zona, aparând si nevoia de a construi noi catedrale episcopale. Au luat nastere astfel catedralele din Alba Iulia, Târgu Mures, Orastie. Se simtea si la Cluj nevoia ridicarii unei catedrale ortodoxe. Episcopul Nicolae Ivan, cel dintâi episcop al Episcopiei din acea vreme din Cluj, avea experienta omului care a contribuit si el la realizarea în scurt timp a Catedralei mitropolitane din Sibiu. Astfel, în 1919, arhimandritul de atunci Nicolae Ivan a solicitat primariei clujene ca parcul din fata Teatrului National sa fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost refuzata. Mai târziu, o alta cerere adresata Ministerului de Interne a avut aviz favorabil pentru cedarea parcului, motivând astfel: „Cladirea noii Catedrale ortodoxe române din Cluj se impune ca necesitate culturala, bisericeasca si nationala si de aceea credem ca ea trebuie sa se ridice în inima orasului“. Pentru a da o nota a românismului, episcopul Nicolae dorea ca în fata Catedralei ortodoxe a românilor sa fie ridicata si statuia lui Avram Iancu, lucrare înfaptuita în vremea contemporana.Pentru desemnarea proiectului câstigator, s-a constituit o comisie formata din arhitectii: Petru Antonescu, Dumitru Marcu si Nicolae Ghica-Budesti, care a avut de ales dintre opt lucrari prezentate la acest concurs de proiecte. Proiectul premiat cu locul al doilea (locul întâi nefiind acordat), declarat apoi câstigator, a fost cel înaintat sub pseudonimul I.N.R.I. si întocmit de arhitectii Constantin Pomponiu si George Cristinel din Bucuresti, aceiasi care au definit si planurile mausoleului de la Marasesti. La 6 iulie 1923 s-a decis sa se încredinteze firmei „Întreprinderile generale tehnice Tiberiu Eremia“ din Bucuresti executarea lucrarilor de constructie.În sedinta plenara din data de 26 septembrie 1923 a Consiliului eparhial s-a aprobat ca hramul catedralei sa fie „Adormirea Nascatoarei de Dumnezeu“, fiindca cu prilejul acestei sarbatori, în ziua de 15 august 1916, România declara razboi dusmanilor, armata româna trece Carpatii si, dupa cumplite sacrificii, Pronia cereasca i-a încununat cu victorie luptele purtate pentru întregirea si demnitatea poporului. În duminica zilei din 7 octombrie 1923, mitropolitul Nicolae Balan dimpreuna cu episcopii Nicolae Ivan, Roman Ciorogariu si Nichita Duma au savârsit slujba punerii pietrei de temelie.S-a construit în zece aniConstructia a durat zece ani, în prima faza, între 1923 si 1926, folosindu-se un schelet de beton armat în care s-a zidit caramida, în exterior montându-se piatra de Baciu si Bompotoc, lucrarile ridicându-se la suma de peste 64.000.000 lei. La solicitarea episcopului Nicolae Ivan, catedrala trebuia sa devina un monument în care sa se regaseasca virtutile stilului national. Astfel, s-a recurs la o planimetrie traditionala, la o biserica de tip central, în varianta triconc. Cei doi arhitecti care au proiectat cladirea au încercat sa îmbine traditia bizantina care se regaseste de exemplu în planul central si al cupolei pe pandantivi cu arta brâncoveneasca, la care fac trimitere detaliile cum ar fi coloanele cu fusul relativ scund, cu bazele si capitelurile decorate mai cu seama cu motive vegetale, într-o asortare relativ aplatizata.Conceputa ca parte a unui mausoleu, catedrala impresioneaza prin monumentalitate. Aceasta e sugerata în primul rând de fatada principala, cu cele doua turnuri din flancuri, înscriind între ele un amplu fronton încoronat cu o cruce de piatra, solutie rezultata din interferentele cu modele muntenesti. Personalitatea cupolei este sporita de foisorul cu arcade ce înconjoara tamburul. Monumentalitatea este data si de simplificarea registrului decorativ al exteriorului, o friza de arcuri, ample arcade, dar si frânghia împletita de sub cornise, amintind de Ţara Româneasca, unde acest detaliu a fost amplu exploatat. Înaltimea zidurilor si a turnurilor din fatada sudica a catedralei este de 32 m pâna în vârful crucii. Turnul cel mare atinge 67 m, iar crucea mare are 2 m. Fatadele laterale au 26 m fiecare. „Proportiile acestei catedrale nu sunt cu strictete cele bizantine, ea cautând avântul, înaltimea“, asa cum mentioneaza Coriolan Petranu. Prin înaltimea sa, catedrala din Cluj-Napoca este a patra din tara dupa cea ortodoxa din Timisoara, cea evanghelica din Sibiu si noua Catedrala ortodoxa din Bacau. Decorul interior este bogat. Se remarca mai ales coloanele numeroase, cu motive decorative geometrice, florale, vegetale si zoomorfe. Pictarea iconostasului a fost realizata de Catul Bogdan, iar restul bisericii, de Anastase Demian. La subsol a fost construita la final o cripta, în care au fost înmormântati ulterior episcopul Nicolae Ivan, arhiepiscopul Teofil Herineanu si mitropolitul Bartolomeu Anania.Şi Casa Regala a sprijinit financiar ridicarea acestei catedrale. A donat si candelabrul din naos de mari dimensiuni, care poarta însemnele familiei regale, cel din pronaos fiind donat de patriarhul Miron Cristea.Sfintirea catedralei a avut loc la 5 noiembrie 1933, de fata fiind patriarhul Miron, mitropolitul Nicolae si episcopii Nicolae al Clujului, Grigorie al Aradului, Nichita al Argesului, Ioan Stroia, Vasile Rasinareanul si Andrei Crisanul. Au participat si Regele Carol al II-lea dimpreuna cu Principele Mihai si Marele Voievod Mihai. Raspunsurile liturgice au fost date de corul episcopiei, al Operei Române si al Şcolii Normale de Fete.În cuvântul adresat, Nicolae Ivan a spus: „Sub bolta acestei catedrale ortodoxe urmasii din veac în veac, în deplina dragoste frateasca si unire sufleteasca, sa-si înalte gândul neprihanit spre rugaciune continua pentru consolidarea Statului român întregit, pentru progresul sfintei noastre Biserici si pentru slava lui Dumnezeu“. Desi lucrarile de edificare nu s-au putut finaliza în timp, conform proiectului initial, din cauza recesiunii economice din anii â30, aceasta neîmplinire s-a realizat din initiativa si cu purtarea de grija a mitropolitului Bartolomeu, o importanta misiune de întregire a proiectului - asa cum l-a visat ctitorul sau - si de restaurare generala, ce se impunea stringent dupa aproape 70 de ani de la data întreruperii lucrarilor de construire. Se impuneau lucrari de înalta specialitate tehnica si artistica, cum ar fi: sculptarea bazelor si capitelurilor celor 18 coloane monumentale din rotonda turlei celei mari; construirea celor patru turnuri care încadreaza turla centrala; arce de piatra pe fatadele laterale; opt medalioane sculptate în piatra; plombarea placajelor de piatra distruse de intemperii si poluare; sablarea placajelor de piatra; confectionarea acoperisurilor din tabla de arama cu reliefuri s.a. De asemenea, ample lucrari de specialitate tehnica si artistica au fost initiate si în interior: reactivarea sistemului de încalzire si realizarea unei noi podoabe iconografice în tehnica mozaic, din al carui ansamblu aflat în lucru finalizându-se absida altarului, doua abside mici ale naosului si icoana hramului de deasupra intrarii. Dupa venirea Înaltpreasfintitului Andrei la Cluj-Napoca au fost continuate si desavârsite lucrarile Muzeului Mitropoliei de la subsolul catedralei, acesta fiind inaugurat de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. (Documentar semnat de Alexandru Chituta si publicat în "Ziarul Lumina" din data de 2 noiembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 561

Id: 35168

Data: Nov 2, 2013

Imagine: