Catehezele mistagogice din Saptamana Luminata la Ierusalim

Doua documente foarte importante din secolul al IV-lea permit reconstituirea botezului catehumenilor din noaptea Invierii, asa cum se petrecea la Ierusalim, dar si a modului in care acestia petreceau Saptamana Luminata. Este vorba de Catehezele mistagogice ale Sfantului Chiril si de Jurnalul pelerinei Egeria.In Noaptea Invierii avea loc Botezul, despre al carui ritual aflam de la Sfantul Chiril. Egeria este insa cea care ne povesteste ce se intampla mai departe cu neofitii in saptamana de dupa Paste: Cand au venit zilele de Paste, se merge in opt zile, de la Paste pana in a opta zi, dupa slo-bozirea din Biserica, cu imne in Anastasis. Acolo se rosteste o rugaciune, iar credinciosii sunt binecuvantati. Apoi episcopul sta sprijinit de grilajul interior, care se gaseste in grota din Anastasis si explica tot ceea ce s-a intamplat la botez. La acea ora nu are nici un catehumen acces in Anastasis; numai neofitii (noii botezati, n.a.) si credinciosii, care vor sa auda despre misterii, intra in Anastasis. Se inchid chiar usile, pentru a nu intra vreun catehumen. In timp ce episcopul povesteste si explica totul amanuntit, sunt vocile entuziastilor ascultatori atat de tari, incat acestea pot fi auzite din afara bisericii. El le dezvaluie misterele astfel incat nici unul nu putea sa ramana nemiscat, de ceea ce auzea explicandu-se.Initierea crestina nu era incheiata in Ierusalim odata cu Botezul. In zilele de dupa Paste, in care era celebrata Sfanta Liturghie in Biserica cea Mare, neofitii si alti credinciosi doritori se adunau dupa aceea in Biserica Sfantului Mormant (Anastasis) pentru a li se explica semnificatia ritualului pe care l-au trait personal in noaptea de Inviere. Acum incepea rostirea catehezelor mistagogice, care erau in Ierusalim in numar de cinci. Aceste cateheze erau rostite in Anastasis, spre deosebire de catehezele prebaptismale care erau rostite in Martyrium (Biserica cea Mare). Era si acesta un semn al invierii. Topologia complexului arhitectonic al Sfantului Mormant contribuia astfel la mai deplina traire a realitatii mortii si invierii impreuna cu Hristos in Taina Botezului.Prin aceste cateheze se urmarea ca neofitii sa inteleaga in ce masura au devenit niste oameni noi. Nou-botezatul trebuia sa afle in ce masura s-a dezbracat de omul cel vechi si s-a imbracat in omul cel nou. Ca si alegoria in exegeza, mistagogia incearca in cadrul liturgic sa descopere importanta e-xistentiala a faptului ca gesturilor liturgice exterioare le corespund transformari interioare profunde. Mistagogul se implica personal in explicarea tainelor la care neofitii au luat parte, incercand sa-l abordeze direct pe fiecare dintre ei. Chiar la inceputul primei cateheze Sfantul Chiril spunea: Eu vreau sa va duc acum de mana spre livada luminoasa si mirositoare a Paradisului.Ce li se spunea noilor botezati in aceste cateheze mistagogice? Aflam de la Sfantul Chiril ca dinaintea baptisteriului avea loc lepadarea de satana. Sa ne imaginam atmosfera deosebita, lumanarile care ard si multimea de fotizomeni (catehumeni aflati in timpul pregatirii finale pentru botez) care asteptau im-preuna cu nasii lor momentul pentru care se pregateau de cativa ani. Sa nu uitam ca in viziunea biblica si in mentalitatea crestinului antic noaptea si intunericul erau timpul si spatiul in care aveau loc cu predilectie teofaniile. Sfantul Chiril ne spune ca, intorsi cu fata catre Apus si cu mana intinsa, fotizomenii se lepadau de satana, ca si cum acesta ar fi fost prezent. Ridicarea mainii drepte apare prescrisa pentru prima oara de catre Chiril al Ierusalimului. Mana dreapta ridicata este mana pregatita pentru a lovi, semn si gest simbolic ritual, care exprima lipsa de frica in fata satanei.Lepadarii ii urma in mod nemijlocit unirea cu Hristos, care avea loc in urma intoarcerii celui care urma sa fie botezat spre est, catre tinutul luminii, si a rostirii unei mici marturisiri de credinta: Cred in Tatal, in Fiul si in Sfantul Duh si in botezul pocaintei. Astfel, Botezul este asemanat de Chiril cu iesirea din robia egipteana, care sfarseste pentru fotizomen prin inecarea diavolului in apa Botezului.Aceste prime acte aveau loc in sala din fata baptisteriului. Fotizomenul intra insa apoi in Sfanta Sfintelor, adica in baptisteriu, pentru savarsirea riturilor care urmau. Baptisteriul era pentru Sfantul Chiril Sfanta Sfintelor, adica locul unde se savarsea misterul, dar si locul teologic unde misterul e-ra inteles. Aici avea loc dezbracarea hainelor, imagine a dezbracarii omului vechi cu faptele lui. Un ritual simbolic exterior defineste din nou un act interior transformator. Omul a fost creat de catre Dumnezeu gol, neimbracat. Haina este purtata abia de catre omul cel cazut, ea exprimand starea de cadere. Cel ce imbraca haina Botezului leapada haina purtata ca urmare a caderii in pacat. Haina Botezului este imbracarea in Hristos, iar aceasta imbracare in Hristos ne reda din nou Raiul.Dezbracarii ii urma in mod nemijlocit ungerea din cap pana in picioare cu untdelemn exorcizat, dupa care urma Botezul prin afundarea de trei ori in apa, un simbol al mortii si al invierii impreuna cu Hristos. Ceea ce accentueaza mistagogul este transformarea fiintiala care are loc odata cu Botezul. Imediat dupa iesirea din apa se savarsea ungerea postbaptismala cu mir a celui abia botezat la frunte si la celelalte simturi. Chiril incerca sa-i faca constienti pe cei nou botezati de darurile primite: Caci pe de o parte este uns trupul cu mir vazut, iar pe de alta parte este sufletul sfintit cu Duhul Sfant si Datator de Viata.Faptul ca cei nou-botezati au inviat pentru o viata noua este marcat si de deplasarea acestora impreuna cu episcopul de la baptisteriul din curtea interioara pana in Anastasis, locul unde Mantuitorul Hristos a inviat. Şi ei inviasera cu putin timp in urma. Iar semnul ca erau niste oameni noi, fara nici o pata, il scoteau in evidenta hainele albe in care erau imbracati. Botezati in Hristos erau a-poi imbracati in Hristos (Gal. 3, 27). In Anastasis se canta un imn, iar in final episcopul citea o rugaciune pentru neofiti. Din Anastasis se mergea in procesiune pana in Martyrium, unde ceilalti credinciosi asteptau venirea neofitilor priveghind, pentru a participa impreuna la Liturghia euharistica din noaptea de Inviere. Aici neofitii rostesc pentru prima oara Crezul impreuna cu intreaga comunita-te, marturisind prin aceasta comuniunea de credinta cu ceilalti credinciosi. Apoi rostesc pentru prima oara rugaciunea Tatal nostru, care era in Biserica antica rugaciunea neofitilor. Abia dupa aceea cel botezat putea sa i se adreseze lui Dumnezeu ca unui Tata. Marturisirea aceleiasi credinte era pre-misa pentru ca neofitii sa participe pentru prima oara la masa euharistica din timpul Liturghiei.Egeria ne marturiseste ca nimeni nu ramanea nemiscat de talcuirea mistagogului. Aplauzele de la sfarsitul catehezelor erau atat de tari, incat ele puteau fi auzite din afara bisericii.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 8 mai 2013, aparut sub semnatura Pr. Conf. Dr. Daniel Benga)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 958

Id: 30649

Data: May 8, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).