Cauzele declinului Imperiului Roman

Imperiul Roman a fost considerat o lunga perioada de timp drept un model al stabilitatii din perioada antica. Timp de secole intregi, structurile sale politice, sociale si chiar religioase au fost analizate in amanunt, dar o idee a strabatut mereu ca un fir rosu dezbaterile: orice stat desavarsit isi traieste la un moment dat decadenta.Iar decadenta Imperiului Roman a fost una cu adevarat indelungata si nu poate scapa privirii nimanui. Este inevitabil sa ne punem intrebarea: statul "mostenit" de Sfantul Constantin cel Mare era intr-adevar atat de sanatos si echilibrat?Declinul familialIn perioada cuprinsa intre anii 753 si 200 i.Hr., tatal avea control deplin asupra familiei sale. Bunurile ii apartineau de obicei in totalitate si avea chiar dreptul de a decide, dupa ce sotia sa nastea, daca acel copil urma sa fie pastrat sau abandonat intr-un loc de unde orice om il putea lua si creste ca sclav. Din pacate, realitatea se dovedeste a fi foarte cruda atunci cand ne intoarcem in timp. Insa legislatia s-a schimbat incetul cu incetul si rolul "dictatorial" al tatalui a inceput sa decada. La baza acestei decadente au stat doua motive. In primul rand, femeile au inceput sa fie mai independente si au primit acordul legal de a putea sa isi pastreze zestrea pe numele lor. Asadar, forta economica de care dispuneau a inceput sa fie tot mai semnificativa in comparatie cu cea a sotilor. In al doilea rand, copiii au inceput si ei sa aiba un cuvant mai greu de spus in cadrul familiei. Intr-un articol intitulat "Family Values in Ancient Rome" si care poate fi consultat gratuit in cadrul colectiei digitale a Universitatii din Chicago, Richard Saller, un bine-cunoscut cercetator al istoriei conceptului de familie in Imperiul Roman, afirma la un moment dat ca in timpul razboiului civil dintre Cezar si Pompei, tinerii au profitat de ocazie pentru a se razbuna pe propriii tati. Este clar ca atmosfera familiala nu era chiar una extraordinara. Dupa anul 200 i.Hr., lucrurile au luat si o turnura periculoasa. Astfel, se intemeiau tot mai putine familii si se faceau tot mai putini copii. In mod paradoxal, cresterea Imperiului Roman nu a coincis si cu o crestere a numarului de copii. De fapt, problema cea mai mare a noilor cuceriri a fost aceea ca majoritatea barbatilor erau plecati departe de familiile lor pentru o lunga perioada de timp. Acest lucru incuraja promiscuitatea sexuala de ambele parti, deoarece barbatii isi gaseau prilejuri de aventuri, fiind la adapostul unei distante confortabile, iar femeile ajungeau sa creada ca ei nu se vor mai intoarce. Incercarile unor conducatori romani (cum ar fi Augustus) de a reabilita importanta familiei si de a crea o legislatie benefica in aceasta directie au esuat lamentabil. Familia romana era tot mai dezbinata si greu de pastrat. Copiii se revoltau adesea in fata tatilor. Sotii se inselau reciproc. Certurile asupra banilor deveneau tot mai frecvente...Traiau romanii mai bine decat cei cuceriti?In urma unei infrangeri in fata galilor, romanii au fost de acord sa plateasca un tribut impresionant. Insa, atunci cand s-a decis sa se faca o cantarire a aurului, romanii si-au dat seama ca instrumentele de cantarire ale galilor nu erau bune si au inceput sa se planga de acest lucru. Atunci, unul dintre conducatorii galilor, pe nume Brennus, si-a aruncat sabia grea deasupra greutatilor, sporind si mai mult inselaciunea si a declarat mandru: "Vae victis!", care se traduce: "Vai de cei invinsi!" In general, tindem sa consideram ca un razboi si o cucerire erau sinonime cu dezastrul pentru cei invinsi, insa lucrurile nu stateau chiar astfel. Populatiile cucerite primeau adesea de la romani o serie de facilitati, cum ar fi pastrarea religiei proprii (cazul evreilor) sau de a fi aliate cu Roma (cazul unor triburi galice sau germanice), urmand sa lupte si sa impartaseasca victoriile cu aceasta. Este adevarat ca romanii primeau o prada de razboi impresionanta in cele mai multe cazuri, mercenari bine antrenati si, de asemenea, cetati sau orase aflate in puncte strategice cheie. Insa protectoratul roman constituia un amanunt important, care echivala aproape cu o victorie pentru tribul sau poporul respectiv. Era garantia ca vor fi protejati, desi nu se intampla intotdeauna, in fata unor invazii neprevazute ale unor popoare venite de nicaieri (cazuri de invazii precum cele ale gotilor, hunilor sau mongolilor sunt deja bine cunoscute). Insa, diferenta de trai dintre romani si populatiile cucerite nu era atat de mare. Daca politic si social noile populatii aveau nevoie de echilibrul si priceperea romana, romanii aveau nevoie de resursele acestora. Declinul din secolele I-III este evident unul economic. Este incredibil cat de mult se poate repeta istoria. Romanii consumau infinit mai mult decat produceau, la fel cum se intampla si acum cu arhicunoscuta noastra "criza economica". Importurile tot mai mari de grane si marfuri, deprecierea monedelor efectuata in totala ignoranta de imparati grabiti sa isi asigure sprijinul unei armate tot mai centrate pe propriul interes si putere politica, incapacitatea de a guverna in mod eficient noile provincii au condus la o criza economica din ce in ce mai aspra. Solutiile de moment alese de imparati au fost similare cu cele din prezent: cresterea taxelor, mai intai pentru populatiile cucerite, apoi si pentru romani, iar in cele din urma deprecierea monedelor. Rezultatul a fost simplu: o inflatie puternica, lucru care a condus la cresterea alarmanta a pretului alimentelor si marfurilor, precum si la focare de revolta in diferite provincii prost administrate ale imperiului. Insa nimic nu se poate compara cu criza politica a imperiului.Intre imparati capabili si incompetentiIntre secolele I si III putem numara pe degete conducatorii capabili pe care i-a avut Imperiul Roman la varf. Printre acestia se regasesc Traian, Hadrian, Alexandru Sever si, poate surprinzator, Diocletian. Traian a readus stralucirea militara a Imperiului Roman si s-a dovedit si un priceput administrator al finantelor, surprinzator de sobru in preferintele sale cu privire la lux, fata de predecesorii sai risipitori si celebri prin lipsa de discernamant precum Caligula sau Nero. Hadrian a fost poate cel mai bun administrator al Imperiului Roman din toate timpurile. Vremea lui a fost una de pace si consolidare financiara temeinica. Alexandru Sever a fost un bun planificator si executant, dar a murit tocmai pentru ca a uitat pentru o clipa ca aceste planuri trebuie sa fie si pe placul armatei. In fine, Diocletian a fost cel care a impus o serie de reforme fiscale si de conducere asupra carora vom reveni la momentul oportun. In afara acestor patru imparati si a alte catorva exemple care se apropie oarecum de nivelul lor (cum ar fi Marc Aureliu, Aurelian sau Gallienus), ceilalti au fost preocupati in principal de trecerea lor in randul zeilor (Caligula, Domitian, Deciu etc.) sau de diverse persecutii inutile indreptate asupra crestinilor (Nero, Valerian). In materialul urmator ne vom apleca asupra principalelor persecutii impotriva crestinilor. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 17 ianuarie 2013, semnat de Adrian Agachi)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 773

Id: 27634

Data: Jan 17, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).