Celic Dere - manastirea cu nume si credinta de otel

Unul dintre cele mai frumoase lacasuri de inchinaciune din Dobrogea de Nord este fara indoiala Manastirea Celic Dere. Acest loc tainic de intalnire a omului cu Dumnezeu, altar de rugaciune si jertfa neincetata, vegheaza ca o candela a Ortodoxiei, mentinand vie dragostea de Biserica, de limba si de neam. Locul in care este asezata manastirea pare unul de basm, iar tot ce alcatuieste acest sfant asezamant pare a nu fi fost facut de mana omeneasca. Insotitorul cu care am vizitat manastirea chiar a marturisit ca daca este sa isi imagineze Raiul intr-un fel, asa si-l imagineaza, ca la Celic. Ajuns in poarta asezamantului, complexul monahal ti se dezvaluie in toata splendoarea lui, asemenea unui castel din povesti. Aleea lunga pietruita este marginita de doua siruri de trandafiri inmiresmati ce iti poarta pasii prin bolti de flori spre biserica situata pe un platou inalt din centrul ansamblului monahal. Ca sa ajungi la biserica trebuie sa parcurgi un urcus domol de cateva sute de metri, insa un urcus placut, care te duce cu gandul la urcusul duhovnicesc ce trebuie sa il parcurgem pentru a ajunge la desavarsire. Odata ajuns in fata bisericii, mareata ca o catedrala, efortul iti este rasplatit pe deplin de frumusetea si maretia sfantului lacas si de privelistea incantatoare ce ti-o confera inaltimea unde e asezata biserica. Iar cand te gandesti ca aici, in urma cu 2.000 de ani, Sfantul Apostol Andrei si ucenici de-ai sai propovaduiau Evanghelia lui Hristos, parca te incearca o emotie, pentru ca ai avut norocul de a pasi pe aceste pamanturi binecuvantate. Şi intr-adevar sunt binecuvantate, pentru ca in aceasta zona Dumnezeu ne-a binecuvantat cu mai multe locuri sfinte. La aproape 25 de kilometri se gasesc manastirile Saon si Cocos, precum si Niculitelul, unde a fost descoperita cripta cu moastele Sfintilor Atal, Zotic, Filip si Kamasie, pastrate acum in Manastirea Cocos, situata si ea tot in apropiere. La Celic Dere mereu e liniste si pace. Un taram al rugaciunii peste care pluteste o tacere linistitoare ce te indeamna la meditatie. Din cand in cand, zaresti cate o maica care vine sau pleaca spre ascultarea la care a fost randuita, cerand iertare si binecuvantare. Singurele vietati care tulbura aceasta armonie perfecta sunt mierlele ale caror triluri razbat din codrii de tei si stejar ce inconjoara manastirea si, din cand in cand, grupurile de pelerini curiosi. Mostenire a unei vechi traditii monahale nord-dobrogene, aceasta manastire aflata sub obladuirea Maicii Domnului primeste neincetat cu bucurie pe toti pelerinii care cauta liman duhovnicesc si ocrotire. Numele manastirii este de origine turceasca si s-ar traduce prin parau de otel, iar aceasta denumire vine, posibil, de la paraul din apropiere ale carui ape sunt uneori rosii, cel mai probabil de la minereul de fier ce se afla in pamant.O manastire cu origini athoniteIstoria asezamantului este una veche si plina de evenimente. La inceputul secolului al XIX-lea, pe locul unde este actualul cimitir al manastirii, cativa calugari romani ardeleni, reintorsi de la Muntele Athos, construiesc o bisericuta din barne de lemn si cateva chilii de locuit care in urma unui incendiu au fost distruse. In 1840, calugarii, sub indrumarea arhimandritilor Atanasie Lisavenci si Disitei Crihan, cu aprobarea mitropolitului grec Dionisie din Tulcea si a sultanului Abdul Medgid de la Constantinopol, construiesc o biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un paraclis cu hramul Sfintilor Arhangheli si un corp de chilii in forma de patrulater pe valea paraiasului Celic Dere. Insa aceste constructii aveau sa fie distruse in urma inundatiilor din 1947. In anul 1850, manastirea s-a transformat in manastire de maici, iar pentru calugari s-a construit un schit cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului la cativa kilometri distanta, purtand numele Celicul de Jos. La 1881, calugarii de aici au fost mutati langa balta Saon, Celicul de Jos fiind populat cu maici de la Manastirea Celicul de Sus, ambele manastiri fiind sub indrumarea arhimandritului Atanasie, socotit intemeietorul Manastirii Celic. Celicul de Jos a durat pana la inundatiile din 1947. In 1904, prin stradania episcopului Partenie Clinceni al Dunarii de Jos se pune piatra de temelie a monumentalei biserici de pe platoul din partea de sud, avand ca arhitect pe Toma Dobrescu din Bucuresti. La 11 octombrie 1909 a fost infiintata scoala de pictura bisericeasca, tesatorie nationala si broderie artistica, ce a functionat pana in 1916. In 1910 se reiau lucrarile la biserica, iar in 1916 sunt finalizate. In 1921 incep sa fie facute finisajele, iar sfintirea bisericii a avut loc in 1932 de catre episcopul Cosma Petrovici. Biserica de la demisol a primit hramul Izvorul Tamaduirii, iar cea de la etaj a primit hramul Adormirea Maicii Domnului.Icoana Mantuitorului care se curata singuraIntre odoarele cele mai de pret ale manastirii se numara o icoana a Mantuitorului Iisus Hristos ce se curata singura. Aceasta a fost initial intunecata, incat aproape nu se vedea chipul Mantuitorului, insa acum s-a curatat singura mai bine de jumatate. Despre istoria ei am aflat de la monahia Irina Gociu, ghidul manastirii. In contextul conflictelor ruso-turce de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a sosit pe meleagurile acestea un ostas care avea asupra sa aceasta icoana. Gasind un grup de calugari, a dat icoana unuia dintre ei, zicandu-i: Parinte, tineti aceasta icoana! Daca nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana. Sa aveti mare evlavie, caci prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curata si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide, a explicat maica Irina. Şi de atunci, icoana se curata mereu, astfel ca acum este mai bine de jumatate luminata. Un alt odor de pret al manastirii este icoana Maicii Domnului Eleusa, sau Grabnic ajutatoare. Ea este pictata pe lemn si a fost adusa de la Sfantul Munte de arhimandritul Atanasie inainte de 1877. Maicile au o evlavie deosebita la aceasta icoana, pastrand in amintirea lor un moment deosebit de important din viata manastirii, atunci cand insasi Maica Domnului, prin aceasta icoana, le-a incredintat de permanenta ei purtare de grija. Maicile spun ca au auzit un glas din aceasta icoana prin care Maica Domnului le spunea: Eu sunt stareta voastra, nu va temeti. De asemenea, un alt lucru deosebit ce se afla in aceasta biserica este icoana Sfintei Drosila, fiica imparatului Traian, cuceritorul Daciei, care a primit moarte muceniceasca chiar de la tatal ei. Icoana sfintei este pictata in naos in partea dreapta.Colectia de arta religioasaManastirea detine si o importanta colectie de arta, organizata in cladirea cu etaj ce a functionat initial ca scoala de pictura bisericeasca. Intalnim aici importante obiecte de valoare istorica, artistica si documentara, intre care amintim Cazania lui Varlaam de la 1643, Biblia lui Şerban Cantacuzino de la 1688 si alte carti vechi, copii ale unor documente turcesti, dar si obiecte de cult precum potire, chivote, cruci, catui si altele. In cealalta cladire cu etaj, acolo unde au functionat atelierele de tesatorie si broderie, a fost amenajat in 1954 un paraclis impodobit cu icoane de la bisericile vechi ale manastirii.Ascultari de obsteViata a fost dintotdeauna de sine, ne-a explicat maica Iustina, secretara manastirii, insa din 2002, Inaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a carui jurisdictie canonica se intindea si peste aceasta manastire, a introdus viata de obste. De atunci s-au facut pasi pentru trecerea la acest tip de organizare. Avem masa de obste, ascultari de obste. Sunt ascultari fixe, sunt si ascultari care se fac prin rotatie. Avem stupi, avem animale, avem pamant. Alte maici au ascultari fixe, cum ar fi ghid, paraclisier, arhondar sau alte ascultari specifice manastirilor. Iarna lucreaza maicile la atelier, facem covoare, bratari, goblenuri, a explicat maica Iustina. In momentul de fata exista in manastire 54 de maici si surori si doi preoti slujitori. Pelerinii care vin aici pot gasi si cazare, in arhondaricul manastirii putand fi cazate in conditii deosebite pana la 20 de persoane. (Reportaj realizat de Silviu Dascalu si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 22 septembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1076

Id: 33988

Data: Sep 22, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).