Daca Andrei este întâiul chemat (Ioan 1, 40), daca Petru este „verhovnicul“ Apostolilor (dupa o exprimare mai veche în limba liturgica a românilor), daca Ioan este „ucenicul cel iubit“ (Ioan 13, 23; 21, 20), daca Iacov cel Mare si Ioan al lui Zevedeu erau „fiii tunetului“ (Marcu 3, 17) si, în fine, daca fiecare Apostol va fi avut o calitate a sa mai pregnanta, un dar, un talant anume, Toma este, probabil, între Apostoli, cel mai surprinzator în felul lui. Chiar si în binecunoscuta expresie „Toma necredinciosul“, spusa cel mai adesea sub forma „Mai, tu esti Toma necredinciosul“, pe lânga o anumita mustrare, se simte o fireasca întelegere, o evidenta duiosie chiar.Dar cunoasterea celor mai multi în legatura cu Toma nu trece dincolo de aceasta sintagma, si ea interpretata oarecum „dupa ureche“.Apostolii au fost chemati de Hristos, dupa cum se stie, doi câte doi, mai întâi cele doua perechi de frati dupa trup (Andrei si Petru, Iacov si Ioan), apoi ceilalti. Toma, caruia i se spunea si „Geamanul“, a fost chemat împreuna cu un fost vames, cu Matei (Matei 10, 3; Marcu 3, 18; Luca 6, 15).Entuziasm apostolicCele mai semnificative lucruri despre Toma le aflam din Evanghelia lui Ioan. Portretul Sfântului Toma este pe cât de surprinzator, pe atât de seducator.Toma este, fara îndoiala, unul dintre cei mai entuziasti Apostoli. Pe când Iisus se ducea sa-l învie pe Lazar, dupa ce cu putin înainte le vorbise Apostolilor despre propria moarte, Toma este cel care, într-un avânt aproape inexplicabil si incredibil, le spune tovarasilor sai: „Sa mergem si noi sa murim cu El!“ (Ioan 11, 16). Ar fi de observat ca înainte de a fi patrunsa de teologia subtila si rafinata a scrierilor ioanice si pauline, Biserica s-a ridicat si s-a întarit prin aceasta urmare de catre crestinii primelor veacuri a îndemnului lui Toma de a muri cu Hristos. Nu cu o moarte simbolica, cum facem noi (daca si cât o facem), cel mai adesea, astazi, ci cu o moarte reala, dramatica, imolatoare. Fara multimea de martiri ai acelor vremuri, poate ca valul adversitatilor istorice si religioase ar fi reusit sa mature, în mare masura, crestinismul de pe arena religioasa a lumii. Peste veacuri, pâna astazi, rasuna ca proba suprema de crestinism asumat, nu alt cuvânt de Apostol, oricât de minunat ar fi el, ci acela al lui Toma: „Sa mergem si noi sa murim cu El!“ Aici se afla, în esenta, toata mistica crestina, si cea a lumii, si cea a Parintilor Pustiei, si cea a scarii valorilor si, în general, a întregii comunicari reale si totale cu Dumnezeu.Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 570

Id: 40182

Data: Apr 27, 2014

Imagine: