Chivotul Domnului s-a dus la odihna in slava cereasca
Biserica Ortodoxa cinstește la 15 august Adormirea Maicii Domnului. Cu acest prilej, în cele ce urmeaza va prezentam articolul Chivotul Domnului s-a dus la odihna în slava cereasca, publicat în Ziarul Lumina din data de 14 august 2009, semnat de Mara Nadina Nita:În ciclul sarbatorilor crestine, Adormirea Maicii Domnului ne face sa ne gândim la realitatea Întruparii si consecintele ei, în special la adevarul afirmat de multi Parinti ai Bisericii: “Dumnezeu S-a facut om, pentru ca omul sa poate deveni Dumnezeu”. Ne întoarcem la Învierea si Înaltarea Domnului, întrucât consideram ca Maica Domnului s-a ridicat în slava cerului. Ea, cea care a zis “Fie mie dupa cuvântul Tau”, si care a facut posibila Întruparea este acum cinstita în Adormirea sa, întrucât Biserica marcheaza sfârsitul vietii ei pamântesti.Literatura apocrifa ortodoxa contine o varietate de relatari despre moartea Fecioarei si intrarea în viata vesnica, dar cele mai recente manuscrise existente ale acestor relatari sunt destul de târzii; ele transmit traditii despre sfârsitul vietii Fecioarei, de obicei într-un mod exotic si legendar.Sarbatoarea bisericeasca a sfârsitului vietii pamântesti a Fecioarei a început probabil în Ierusalim, unde Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani este si astazi un loc de pelerinaj; înca din secolul al saselea, sarbatoarea a fost celebrata, iar din anul 600 a fost fixata ca la 15 august. În practica ortodoxa curenta sarbatoarea este precedata de post, începând cu data de 1 august pâna la 14 august, fixând si opt zile de “dupa praznuire”. Doua momente diferite formeaza praznicul: în primul rând moartea si îngroparea Maicii Domnului si în al doilea rând înaltarea ei la cer. În Occident, sarbatoarea este cunoscuta sub numele de Înaltarea Maicii Domnului. În Rasarit, este cunoscuta în general ca Adormirea Maicii Domnului. (Cuvântul grecesc “koimesis”, care înseamna adormire are aceeasi radacina lingvistica cu “koimeteria” care înseamna loc de odihna, cimitir). În Bisericile Ortodoxe învatamintele despre destinul Fecioarei sunt transmise mai degraba prin texte liturgice si prin predicile Parintilor (în special Sfântul Ioan din Damasc).Adormirea Maicii Domnului reafirma locul pe care Hristos l-a pregatit pentru noiTextele ortodoxe au dezvoltat traditia, conform careia apostolii si ucenicii au fost adunati în mod minunat din toate colturile lumii, pentru a fi prezenti în Ierusalim la moartea Fecioarei, si ca i-au îngropat trupul în Gradina Ghetsimani; conform unei traditii, câtiva israeliti au încercat sa întrerupa procesiunea înmormântarii. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenti, si când a sosit, la trei zile de la înmormântare, si a vrut sa vada trupul Maicii Domnului, s-a descoperit ca mormântul era gol. Conform majoritatii textelor liturgice, sarbatoarea aduce cu sine un simt al inter-relationarii diferitelor aspecte din istoria rascumpararii si un simt al venerarii lucrarii dumnezeiesti înfaptuite. Biserica slaveste pe Dumnezeu pentru ceea ce a facut si recunoaste sfintenia ei, cea care este “izvorul vietii si Nascatoarea de Dumnezeu”.Imagistica din Vechiul Testament, care este folosita în sarbatorirea Înaltarii Domnului este prezenta si aici, pentru a evidentia intrarea Fecioarei Maria în slava cea vesnica. Fecioara “încredinteaza sufletul cel mai curat în mâinile Fiului ei”, care a primit-o sa “salasluiasca printre Sfinti asemeni unei faclii aprinse”. Asemenea limbaj aminteste de Sarbatoarea Intrarii în Templu a Maicii Domnului.“Izvorul vietii este pus în mormânt, si mormântul însusi devine scara catre cer”. Acesta este unul dintre paradoxurile centrale pe care le celebram în aceasta Sarbatoare, si deriva din moartea si Înaltarea Mântuitorului Însusi; Hristos este Trecere, Cel în si prin care trecem de la moarte la viata. Adormirea Maicii Domnului reafirma locul pe care Hristos l-a pregatit pentru noi si face ca mormântul sa fie privit ca poarta Raiului. Adormirea ei, cea care este “locasul sfânt al Domnului”, “stralucind prin har în lumina dumnezeiasca” este o sursa de nadejde si încredere pentru cei care praznuiesc aceasta sarbatoare.Iconografia traditionala pentru Adormirea Maicii Domnului, bine dezvoltata în RasaritMaica Domnului este aratata întinsa pe un pat, cu apostolii în jurul ei; Hristos este în spatele acestuia, tinîndu-i sufletul în mâinile Sale. Imaginea a devenit populara pentru scopuri evlavioase. Din secolul al XII-lea detaliile aditionale includ cladiri, sosirea apostolilor, episcopi si femei în doliu; vedem, de asemenea, incidentul în care iudeului Jehonias, încercând sa rastoarne catafalcul în timpul procesiunii funerare, i se taie mâinile de catre un înger si i se reda trecerea la crestinism. O modificare târzie o reprezinta ilustrarea portilor deschise ale Raiului, pregatite sa primeasca trupul Fecioarei.Icoanele rusesti ale Adormirii din secolul al XVI-lea ne prezinta Trupul Maicii Domnului întins pe patul de moarte, fiind acoperit cu o pânza maro; este învesmântata într-un strai caramiziu peste o tunica gri, evidentiindu-se astfel de albul saltelei de pe catafalc; capul îi este usor ridicat, iar mâinile împreunate i se odihnesc pe piept. În stânga, Sfântul Petru tamâie trupul Fecioarei, si în spatele lui sunt alti patru apostoli, doi episcopi si un grup de trei femei; în dreapta Sfântul Pavel, cu mâinile acoperite sta aplecat la piciorul catafalcului; în spatele lui sunt alti sase apostoli, doi episcopi si înca trei femei. Episcopii reprezentati de obicei sunt Sfântul Iacov, fratele Domnului si primul ierarh al Ierusalimului, împreuna cu Timotei, Ierotei si Dionisie Areopagitul; ei sunt înfatisati cu aure si purtând vesminte arhieresti. Femeile reprezinta ceilalti membri ai Bisericii din Ierusalim. Cladiri înrameaza partea superioara a icoanei, atât în stânga, cât si în dreapta.În centru, în spatele Maicii Domnului se afla imaginea lui Hristos; aura sa aurie are semnul crucii si poarta inscriptia Ho On; vesmântul sau este de un auriu-ocru cu umbre caramizii si raze aurii radiaza din El. O mandorla verde Îl înconjoara, aceasta fiind decorata cu stele pe partea interioara si cu raze aurii si stele în cele doua sectiuni din centru; îngeri pot fi vazuti în sectiunea exterioara si sus, deasupra lui Hristos, un serafim mare cu sase aripi prelungeste imaginea catre marginea superioara a icoanei. În mâinile Sale acoperite, Iisus tine “cel mai pur suflet”, acela al Mamei Sale, reprezentat ca un copil micut învesmântat în straie de un alb stralucitor. Acesta ne aduce în memorie imagini cu Fecioara tinându-l pe Hristos în bratele Ei, în special icoana Hodegitria; acum imaginea este inversata si Fiul Domnului, care a fost tinut în brate de catre Mama Sa când era copil primeste sufletul Mamei, întrucât ea “încredinteaza cel mai pur suflet în mâinile Fiului ei”.Postura Apostolilor, episcopilor si femeilor adunate în josul icoanei ne atrag atentia asupra trupului Fecioarei, în timp ce miscarea liniilor mandorlei ne îndreapta privirea spre glorioasa imagine a lui Hristos care a venit sa Îsi primeasca Mama în slava Cerului. Cadelnita tinuta de Sfântul Petru si lumânarea asezata pe podea, în fata patului si în stânga axei centrale a icoanei sunt echilibrate de stralucirea sufletului Fecioarei Maria din partea din dreapta sus a panoului.O profunda declaratie a adevarului despre Maica Domnului si a atitudinii crestine în fata mortiiÎn bisericile ortodoxe care au fost decorate cu cicluri iconografice ale sarbatorilor, imaginea Adormirii se gaseste de regula pe peretele vestic al naosului, deasupra usii prin care se paraseste biserica. La plecarea din locul Liturghiei Divine se trece pe sub o imagine a mortii care este declaratia intrarii într-o noua viata; ne putem imagina de asemenea un cortegiu funerar care paraseste biserica pe sub aceeasi imagine, si sa vedem legaturile lingvistice si teologice implicate în trecerea pe sub reprezentarea Adormirii Maicii Domnului (koimesis) pentru a merge spre locul de înmormântare crestin (koimeteria). Destinul exprimat în icoana Adormirii este unul care transforma viziunea noastra asupra mortii din una reprezentând o nediminuata pierdere în alta, exprimând elogiul si speranta. Asemeni Apostolilor care s-au adunat în jurul trupului Maicii Domnului ne adunam si noi în jurul corpurilor celor dragi când luam parte la riturile funerare. Precum Maica Domnului însasi, ne încredintam sufletele în mâinile Fiului ei. Precum milioane de crestini înaintea noastra, ne rugam ca legaturile de înrudire care ne unesc cu Trupul lui Hristos si cu Biserica sa ne sprijine si când ne rugam pentru cei care au trecut prin portile mortii si când ne pregatim noi însine sa urmam acelasi drum. Precum sufletul Fecioarei Maria în mâinile Fiului speram sa ne nastem din nou într-o noua viata a veacului ce va Veni, din care am gustat deja în aceasta viata.
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Aug 15, 2014
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei